The Sky Is Over

Abia astept un cantec ecologist cu versuri (si intentii) romanesti.

Revoltator

Seminarul a avut loc ieri si a fost o discutie foarte framantata. Am vorbit despre drama romanilor care lucreaza in strainatate si care, fiindca nu au drepturi clar stabilite si nu sunt informati, devin de multe ori victimele abuzurilor angajatorilor si se expun unor pericole majore la adresa propriei sanatati.

Am fost vehementa fiindca urmaresc aceasta problema de ceva timp si vad ca lucrurile nu se schimba deloc. Era de fata un reprezentant al Comisiei, care a lucrat la Directiva privind munca sezoniera, dar si colegi din Parlament, carora am incercat sa le atrag atentia cat se poate de ferm ca trebuie sa cream rapid reglementari clare, pentru ca oamenii sa fie protejati. Ecuatia e foarte simpla: sa facem o lege si apoi sa ne asiguram ca ea se aplica. Totul trebuie sa porneasca de la nivel european, pentru ca autoritatile statale sa se conformeze sau, daca nu o fac, sa poata fi sanctionate.

Dar tot ce am apus eu a parut aproape inofensiv, aproape bland pe langa povestea doamnei Tudorita-Viorica Mohan. Una dintre victime, adica dintre romanii care au trait experienta sezonului capsunilor in Huelva.

Si care a spus unei sali pline de politicieni si birocrati europeni ceea ce imi povestise si mie.

Cum domnia-sa, ca atat de multi romani, semneaza contracte fara sa stie ce contin, fiindca sunt redactate in spaniola. Iar informatii precum cele incluse de noi in brosura le suna la fel de strain precum dialectul andaluz.

Cum conditiile in care locuiesc romanii ajunsi acolo la munca sunt indescriptibile.

Cum capsunile sunt tratate cu substante foarte dure chiar in prezenta muncitorilor, lipsiti de echipament de protectie, si care sunt expusi astfel unor serioase pericole de imbolnaviri.

Cum romanii se simt nu cetateni de rang inferior, ci mult mai rau decat atat. Si au senzatia, in fiecare clipa, ca se afla la mila angajatorilor, la dispozitia toanelor acestora, fara a fi aparati de conditii contractuale (pe care nu le inteleg) sau de legislatia spaniola (pe care nu o cunosc).

Nu stiu cati dintre romanii aflati la munca in strainatate se confrunta cu asemenea dificultati. Stiu doar ca nu e acceptabil ca un cetatean european sa se simta atat de vulnerabil, atunci cand singura sa dorinta este aceea de a munci. Nu se poate ca oamenii care merg acolo cu singurul plan de a le oferi o speranta celor de acasa sa devina victime ale unui sistem care nu-i apara.

Colegii europarlamentari cu care am organizat seminarul, impreuna cu sindicatele muncitorilor sezonieri, sunt la fel de hotarati ca si mine. Ce putem face este ca, la momentul la care primim proiectul de Directiva din partea Comisiei,  sa il imbunatatim cu amendamente cat mai complete, prin care drepturile acestor oameni sa fie ferm trasate.

Intre timp, astept mesaje de la (sau despre) romanii care se afla ori s-au aflat in aceasta situatie, pentru ca vreau sa duc povestile lor mai departe, la urechile decidentilor de la Bruxelles.

Sa pedepsim infractiunea, nu nationalitatea

Un membru al guvernului italian – ministrul pentru Reforme, chiar! – cere castrarea violatorilor romani. Nu vreau sa comentez faptul ca domnul respectiv este membru al Ligii Nordului si nici intentiile sau nuantele din spatele declaratiilor lui; nu este important cine este el si nici macar din ce tara vine.

Ceea ce conteaza este ce putem face noi – ca europarlamentari si ca romani – pentru ca astfel de situatii sa inceteze. Vorbim despre protejarea romanilor din afara granitelor. Iata un caz care solicita interventia noastra directa. Si care poate ajunge sa-i afecteze si pe cei care muncesc in Italia, dar si pe fiecare dintre noi, cei care impartasim identitatea de roman.

Violatorii trebuie pedepsiti aspru, dar fara a li se cere pasaportul pentru a li se constata originea. Nu mai putem sta pe margine cand, prin astfel de pozitii, se legitimeaza distinctia  intre “cetateni corecti” si “cetateni romani”.

Singura distinctie care are dreptul sa functioneze este aceea intre “cetateni corecti” si “infractori”. Iar singurul principiu care trebuie sa conteze in tratarea infractorilor este legea, si nu nationalitatea.

Le voi propune colegilor mei din delegatia PSD la Parlamentul European sa redactam o luare de pozitie, adresata atat Guvernului, cat si Parlamentului italian, prin care sa ne exprimam dezacordul si ingrijorarea ca astfel de idei pot fi vehiculate de un politician european, aflat sau nu intr-o functie oficiala. Sper ca la aceasta initiativa sa adere toti colegii din delegatia de europarlamentari romani.

Daca lasam si acest episod sa treaca pe langa noi, punem umarul la un fenomen care se amplifica: deteriorarea statutului romanilor in Europa. Iar asta distruge toate eforturile oamenilor onesti si muncitori, veniti din Romania, care contribuie zilnic la bunastarea multor state europene.

Munca in Spania, in imagini

Credit: Hellio Vaningen & Ana Maria Florinca

In paralel cu seminarul, am reusit, alaturi de colegii mei, si realizarea unei expozitii de fotografie, deja foarte apreciata la Bruxelles.

Tema este aceeasi – munca sezoniera in agricultura – si fotografiile surprind o lume paradoxala. Se vad  conditiile foarte dificile de munca, saracia este, de multe ori, cel mai puternic element din peisaj, dar in acelasi timp forta oamenilor care se lupta cu aceste dificultati este un personaj in sine.

Va ofer o imagine din expozitie, surprinsa chiar in Huelva, cu promisiunea de a obtine acordul autorilor pentru reproducerea mai multor fotografii.

 

 

Drepturile muncitorilor sezonieri in agricultura

Este titlul seminarului pe care il voi organiza, pe 28 ianuarie, la Bruxelles, impreuna cu doi colegi francezi, europarlamentarii Helene Flautre si Jean Lambert.

Am tinut sa realizez aceasta discutie fiindca e un mijloc de a atrage atentia, inclusiv la Bruxelles, asupra problemei Huelva. Am reusit sa aducem la seminar si un reprezentant al romanilor din Huelva, care isi va spune parerea si cu care vom dezbate inclusiv propunerile noastre de solutii.

Mai mult, va participa la dezbateri si un reprezentant al Comisiei, care lucreaza la o propunere de directiva asupra muncii sezoniere. Ma voi stradui sa-i atrag atentia asupra cazului de care discutam, pentru ca reglementarile venite dinspre Comisie sa acopere si aceste probleme.

Veti avea detalii despre seminar pe masura desfasurarii lui.

Favoritul meu la Oscar

Un robotel ecologist, mai convingator – chiar si fara cuvinte – decat orice politician.

Noua era a responsabilitatii?

In discursul inaugural, noul presedinte american a promis eforturi pentru “indepartarea de spectrul unei planete in plin proces de incalzire”.

La debutul unui mandat crucial, in plina criza, Obama promite sa se tina de promisiunile “verzi” care i-au adus multi aliati. Daca vointa se va plia pe capacitatea institutionala si pe consensul celorlalte institutii, ramane de vazut. Ceea ce conteaza insa este ca America ia in considerare, la modul cel mai serios, o reteta a dezvoltarii eco-friendly.

De altfel, programul noului presedinte introduce masurile favorabile mediului in efortul de revigorare a economiei, in modalitati cat se poate de lucide. Si cat se poate de aplicabile chiar si in tari in care dezbaterea verde este inca periferica, precum Romania…

25 de miliarde de dolari ar putea fi alocate pentru masuri care includ, printre altele,  eficientizarea energetica a scolilor si a cladirilor de institutii publice. Acest tip de investitie in infrastructura ar putea genera, se estimeaza, in jur de un milion de locuri de munca, numai programele de eficientizare energetica a cladirilor putand crea din start o suta de mii de slujbe. Mai mult, se doreste initierea unui proiect de izolare (fata de conditiile atmosferice) a locuintelor celor cu venituri reduse, care ar putea cuprinde aproape un milion de case.

O veste care ma readuce cu picioarele pe pamant este intentia de a transforma trei sferturi din cladirile guvernului federal in spatii eficiente energetic. De ce o iau personal? Simplu: fiindca, din nou, la ei se poate si la noi – nu.

Anul trecut, prin februarie, am transmis presedintilor camerelor parlamentare invitatia de a introduce cladirea Parlamentului in sistemul EMAS, despre care aflasem la Bruxelles. Acest EMAS (Sistemul European de Management de Mediu si Audit) urmareste sa ajute companii si institutii sa-si reduca diverse forme de consum, pentru scaderea cheltuielilor si a poluarii generate de propria activitate.

E usor de inteles de ce m-am gandit, din start, la cladirea Parlamentului, care consuma cantitati enorme de energie prin becurile aprinse toata ziua, ca sa nu mai vorbim de tonele de hartie devorate de birocratia aferenta.

Eu inca astept un raspuns. Poate daca exemplul american va functiona, vom prelua si noi modelul…

Un mic sprijin pentru cei care pleaca spre Huelva

Am primit recent de la APDHA (Asociatia drepturilor omului din Andaluzia) o mica brosura cu sfaturi utile, bazate pe legislatia spaniola a muncii. Am reusit traducerea ei in limba romana, i-am adaugat un capitol special despre substantele chimice periculoase si o serie de contacte utile pentru muncitorii romani si o voi tipari, pentru a o putea distribui la principalele agentii de forta de munca din tara.

O veti puteti downloada in curand de aici si va indemn sa o transmiteti mai departe tuturor celor carora le-ar putea fi de folos.

Update: brosura este accesibila aici.

Capsunile pot dauna grav sanatatii romanilor

Prin iulie anul trecut, am primit de la prietenii mei de la Green Report o sesizare alarmanta. Se pare ca romanii care muncesc la culturile de capsuni din Huelva, Spania, se expun unor riscuri imense, pe care de cele mai multe ori nici nu le cunosc, legate de substantele chimice folosite in productia agricola, dar si de poluarea generala a zonei.

Cateva clarificari.

Dupa cum se stie, Huelva este una dintre provinciile spaniole in care lucreaza un numar important de imigranti, majoritatea romani, la culesul capsunilor. Iar Spania este cel mai mare producator de capsuni din Europa, exportand anual aproximativ 200.000 de tone catre celelalte state de pe continent. In provincia Huelva se produce aproximativ o treime din toata cantitatea de capsuni recoltate in Europa. Aparent, o asemenea descriere ne-ar putea face sa credem ca este vorba de o regiune dezvoltata si prospera. In realitate, Huelva nu mai este un paradis, mai ales pentru cei care activeaza acolo in agricultura, si in special pentru cei care muncesc la culturile de capsuni. Raul produs in timp mediului este dublat de amenintarea permanenta la adresa sanatatii celor implicati in agricultura.

Inca din perioada anilor ’60, Huelva a fost marcata de dezvoltarea industriei petro-chimice, fapt ce a determinat cresterea constanta a poluarii. Aceasta s-a accentuat puternic in 1998, atunci cand la o fabrica de procesare a metalelor a avut loc o masiva scurgere de cesiu radioactiv. Acest accident ecologic a afectat inclusiv culturile de capsuni aflate in apropiere.

Agricultura intensiva de astazi presupune utilizarea pe scara larga a unor substante chimice extrem de periculoase, precum bromura de metil. De-a lungul timpului, aceasta a devenit cunoscuta pentru faptul ca a provocat celor care au intrat in contact cu ea, in mod constant si fara a se proteja, pneumonie chimica, afectiuni renale, afectiuni ale sistemului nervos, arsuri ale pielii si ale ochilor.

Cam atat cu lectia de geografie, chimie si ecologie. Sa trecem la ceea ce ne intereseaza de fapt.

Dupa cum spuneam, cei mai multi dintre cei care muncesc aici (aproape jumatate) sunt romani. Iar ei folosesc aceste substante fara a fi instruiti in prealabil, fara a cunoaste deci riscurile la care se expun si fara a avea mijloacele necesare de protectie. Salariile pentru care ei isi pun in joc sanatatea nu sunt fabuloase, ci dimpotriva, iar contractele nu sunt in totalitate respectate de angajatori.

Stiti la fel de bine ca mine ca nimeni nu-si lasa familia acasa pentru a munci in Spania la capsuni din placere sau din goana dupa aventura. Cei mai multi o fac fiindca sansele sunt putine acasa. Iar in conditiile crizei economice, sansele sunt si mai rare, si aici, si acolo. Dar efortul, sacrificiile si munca grea pot fi compromise din simpla lipsa de informare, combinata cu un control insuficient asupra conditiilor oferite de angajatori.

Cand am aflat aceste detalii, am formulat o intrebare scrisa adresata Comisiei Europene, in care ceream cateva lamuriri. Am primit un raspuns, dar lamuririle n-au fost suficiente. Voi continua investigatiile si pentru asta va cer ajutorul. Daca aveti cunostinte care au lucrat sau lucreaza in Huelva, ajutati-ma sa aflu povestile lor si impreuna sa-i putem proteja pe romanii care muncesc in Spania.

Bine v-am gasit!

Blogging-ul are multe in comun cu ecologia: amandoua au inceput prin a fi o moda si au continuat prin a deveni un mod. De viata.

Si fiindca in Romania comunitatea bloggerilor este densa, populata, agila si foarte activa, nu pot decat sa sper ca si comunitatea celor care gandesc “verde” se va dezvolta la fel de frumos. Fara fertilizatori chimici.

Va intrebati, poate, ce cauta Daciana Sarbu in viata voastra virtuala. E simplu: dupa umila mea parere, daca tot gandesti, atunci e pacat sa nu gandesti “verde”. Va provoc. Nu sa fiti de acord cu mine, ci sa stam de vorba, sa schimbam argumente si, poate, sa plantam impreuna mai multi copaci decat putem “consuma”.