Un raport al Bancii Nationale a Italiei, publicat in luna august, ofera date interesante cu privire la imigranti, bazandu-se pe cifrele anului 2008. Astfel, cele mai comune slujbe detinute de imigranti in Italia sunt cele de muncitori manuali si ingrijitori. In regiunile nordice si centrale, pestre trei sferturi dintre imigrantii angajati erau muncitori manuali – de doua ori mai mult decat italienii. In sud, in schimb, multi imigranti aveau o afacere proprie. Distinctia interregionala se pastreaza si in privinta domeniilor ocuparii: in zonele central-nordice, peste 40% dintre straini erau ocupati in sectorul industrial si in constructii, in timp ce in sud slujbele sunt mai ales in domeniul agricol, in hoteluri si restaurante, in comert si in serviciile destinate familiilor. Dintre imigranti, 44% presteaza o munca de tip necalificat sau semicalificat (comparativ cu 15% dintre italieni), cifra care creste la 60% in sud.
Fluxul de muncitori straini nu diminueaza, ci, dimpotriva, creste oportunitatile de munca pentru italieni, este concluzia centrala a acestui studiu. “Numarul mai mare de straini in Italia nu s-a reflectat intr-un numar mai mic de slujbe pentru italieni”, se apreciaza in raport, deoarece strainii sunt de obicei angajati ca muncitori manuali sau pentru abilitatile lor tehnice, fapt care, la randul sau, genereaza o nevoie mai mare de slujbe administrative si de management, acestea revenind intr-o masura mult mai mare italienilor. Nu este o surpriza nici faptul ca strainii sunt platiti, in medie, cu 11% mai putin decat italienii.
Imigrantii creeaza oportunitati in special pentru femeile italiene. Munca domestica, activitatile legate de cresterea copiilor si ingrijirea batranilor revin, potrivit modelului traditionalist inca puternic in societatea italiana, femeilor. Iar acest rol este dificil de combinat cu responsabilitatea unei cariere. Ajutorul venit din partea imigrantilor, care accepta fara probleme astfel de slujbe de ingrijire a casei si a membrilor familiei, a redus aceasta povara, noteaza raportul.
Iata deci cum cifrele oficiale se opun valului de subiectivism si teama care a dus la atitudinea ostila a italienilor fata de imigranti, si in special fata de romani. O precizare este necesara insa: nu doar presupusa “confiscare” a locurilor de munca a fost cauza acelei ostilitati, ci si perceptia (amplificata puternic) a infractionalitatii avand ca sursa comunitatea de migranti romani.
Astfel de date sunt un prim pas pentru a normaliza imaginea comunitatii de romani in Italia, dar e nevoie de o popularizare intensa a acestora, care parte a unei strategii mult mai ample. Gianfranco Rotondi, ministrul pentru implementarea programelor guvernamentale, afirma la citirea studiului ca “imigrantii care locuiesc legal aici sunt o resursa pretioasa pe care Italia incearca sa o integreze cat mai bine”.
Semnalul este incurajator. Important e ca el sa nu ramana singular.
