Hrana sanatoasa prin lege

Foto: Amy Sancetta/AP/Guardian

Comisia de educatie a Camerei Reprezentantilor din SUA a adoptat asa-numita lege pentru “imbunatatirea alimentatiei copiilor americani”, un pas considerat revolutionar in lupta impotriva obezitatii in randul copiilor. Actul – care va fi dezbatut ulterior in plen – urmareste cresterea calitatii hranei oferite copiilor in scoli, iar pentru a atinge acest scop se doreste cresterea bugetului pentru mesele scolare, dar si ridicarea nivelului sigurantei alimentare in scoli. Un element foarte important al proiectului este coordonarea dintre scoli si fermierii locali, in incercarea de a aduce pe masa scolarilor cat mai multe produse proaspete, produse in regiune.

O miza importanta este si mentinerea autoritatii scolilor asupra automatelor care vand produse alimentare – evident, sucuri carbogazoase dulci, sau celebrele snacks cu mare continut de sodiu. Eforturile de a controla migratia copiilor in pauze catre aceste automate s-au facut, de altfel, in multe state americane, insa profesorii implicati in aceste initiative aseamana aceasta actiune cu o incercare de “reeducare”. Procesul de scoatere a “caloriilor goale” din alimentatia copiilor este unul lent si dificil: in 34 de state, procentul scolilor care au interzis aceste produse a crescut in doi ani de la 46% pana la 64%. Totul depinde de curajul si determinarea comunitatilor locale. In San Francisco, de exemplu, produsele junk-food au fost interzise in scoli, elevii avand acces, in schimb, la bauturi precum sucuri de fructe neindulcite sau lapte.

Cat de grava este problema? Potrivit autoritatilor medicale americane, mai mult de 10% din caloriile acumulate de copii provin din grasimi saturate, hrana lor contine mai putin de doua treimi din cantitatea utila de calciu si de doua ori mai multa sare decat ar fi recomandat. In plus, peste un sfert din caloriile ingerate provin din zahar.

Desigur, scepticii se vor gandi ca situatia din Statele Unite este incomparabil mai grava decat cea cu care ne confruntam noi, de exemplu; in fond, unul din cinci copii americani sufera de obezitate, in timp ce la noi cifrele oficiale sunt mult mai blande. Nici macar nu le amintesc aici, din simplul motiv ca nu am incredere in corectitudinea lor: cum as putea avea, cata vreme exista inca localitati romanesti fara dispensare sau fara acces facil la un medic? Sistemul sanitar subfinantat nu poate avea o evidenta clara a problemelor de nutritie de care sufera copiii, mai ales ca in Romania nutritia nici macar nu este o preocupare pentru autoritati.

In opinia mea, Uniunea Europeana are nevoie sa-si creeze un model propriu de reguli privind alimentatia copiilor, incepand cu un ghid al alimentatiei prescolarului – care sa fie urmat atat de gradinite (supuse controalelor pentru a verifica rigurozitatea cu care il respecta), dar si de parinti si familie, si continuand cu informarea si educarea nutritionala a adultilor, parinti sau nu. Mi-e teama insa ca, si in cazul in care la Bruxelles se va coagula un asemenea corp legislativ structurat, Romania va alege sa aplice regulile asa cum o face si in prezent – adica deficitar. Schema Fructe in scoli este un precedent care vorbeste de la sine.