Despre directiva “plantelor medicinale”

Exista – pe buna dreptate – un interes tot mai mare pentru problema plantelor medicinale si cum va fi afectat accesul romanilor la produsele derivate, potrivit reglementarilor europene. Iata cateva clarificari utile despre Directiva care a generat aceste controverse.
 
E vorba despre Directiva Medicamentele traditionale din plante si reglementarea pieței de produse medicinale bazate pe plante.
 
Inainte de intrarea in vigoare a directivei mai sus mentionate, in 2004, folosirea plantelor medicinale nu era reglementata in UE, fapt ce implica riscuri mari, prin comercializarea unor produse, chiar daca ele nu se incadrau in aceasta categorie.

De aceea, produsele medicale pe baza de plante au devenit o preocupare europeana. Au existat cazuri in care s-a descoperit ca unele medicamente au continut redus de plante medicinale, ca au in compoziția lor metale grele, substante medicale nedeclarate sau plante toxice.

Acestea fiind date, a devenit absolut necesara reglementarea acestui sector pentru a impiedica vanzarea de produse ce pot fi daunatoare, sau pentru a preveni vanzarea de produse halucinogene dar si pentru a justifica proprietatile curative prin verificari stiintifice. De remarcat inclusiv problema uriasa a asa-numitelor etnobotanice, care sunt consumate – si afecteaza – foarte multi tineri romani.
 
Nu intra in discutie ca plantele medicinale sa devina ilegale in UE incepand cu aprilie 2011.

Ceea ce directiva va impune va fi ca plantele medicinale sa treaca printr-o procedura de autorizare organizata de catre Agentia Europeana pentru Medicamente, in vederea verificarii sigurantei si standardelor de calitate.

Directiva nu va afecta alte produse, ea va acoperi doar segmentul de medicamente pe baza de plante medicinale.
 
Lipsa de reglementare a acestui domeniu genera pericole enorme pentru cetateni, fiindca nu exista garantia ca produsul continea exact ce scria pe eticheta. Mai mult, aceeasi lipsa de reglementare deschidea calea larga pentru abuzuri – comercializarea sub denumirea de produse din plante medicinale a unor compusi toxici sau periculosi pentru sanatate.

Cred ca toti ne dorim sa avem certitudinea ca produsele medicale pe baza de plante sunt sigure, contin ceea ce se pretinde ca ar contine si ca au efectele scontate.

O pledoarie pentru rosiile de la tara, in plenul Parlamentului European

Agricultura este neglijata in discutiile privind strategia si viitorul Uniunii Europene.
O afirmatie care vi se poate parea agresiva, dar pe care eu am facut-o in plenul Parlamentului European de la Strasbourg, in fata colegilor mei europarlamentari, a reprezentantilor Comisiei si Consiliului, prezentandu-mi raportul pe care l-am realizat in numele Comisiei de Agricultura a PE.
Iar faptul ca nu este o afirmatie exagerata este dovedit si de proportia votului cu care a fost adoptat raportul de acelasi plen, o zi mai tarziu.
Am auzit, de-a lungul timpului, multi critici care spuneau ca eurodeputatii romani nu primesc rapoarte – cea mai relevanta parte a activitatii noastre la PE – si, atunci cand totusi o fac, rapoartele nu sunt importante. Le-as indrepta acum politicos atentia asupra acestui raport – despre rolul strategic al agriculturii pentru securitatea alimentara. De ce? Din cateva motive pe care le consider esentiale:

1. am propus o viziune diferita de filosofia consacrata a UE in privinta agriculturii (adica ferme eficiente, standardizate, exploatatii mari, produse uniformizate). Eu cred – oarecum opus aceste filosofii – ca fermele mici si agricultura traditionala, ne-mecanizata, care genereaza produse profund diferite de la o regiune la alta, fara accent pe productivitate, dar cu accent pe calitate, prospetime si caracter local, trebuie incurajate sa existe si sa continue.
Beneficiile sunt nu numai ale fermierilor (multi dintre ei amenintati cu disparitia acum), ci si ale consumatorilor, care au astfel acces la produse din regiune, autentice si savuroase. Este, intr-un fel, o pledoarie pentru rosiile aromate din gradina de langa casa vs pseudo-rosiile incolore, aduse de la mii de km si care pot rezista miraculos pe raftul supermarketului saptamani in sir.

2. am propus programe de sprijinire a fermelor ecologice. Si am avut in minte Romania (desi evident ideea e valabila oriunde in UE), unde potentialul este urias (soluri necontaminate, exploatatii de dimensiuni mici, obisnuinta multor gospodarii de a ingriji manual recoltele).
O spun din nou – multi agricultori romani se vor salva si chiar vor prospera daca UE va acorda fonduri pentru agricultura ecologica – si, bineinteles, daca statul roman va binevoi sa-i invete si sa-i ajute sa parcurga toti pasii necesari.

3. am cerut instrumente financiare de incurajare a generatiilor tinere catre agricultura. Acum, doar 7% dintre agricultorii din UE au sub 35 de ani. Criza demografica se reflecta si se adanceste in agricultura. Nu putem depasi acest “declin generational” cum il numeste CEJA (consiliul european al tinerilor fermieri) fara a atrage tineri catre aceasta zona, oferindu-le subventii, prime de instalare si facilitati.

4. am sustinut ferm mentinerea ajutoarelor alimentare pentru persoanele defavorizate. Nu este un gest formal sau gratuit, acum la Bruxelles se pune problema taierii din bugetul PAC a acestor fonduri, la initiativa unor state (cu guverne de dreapta) care se fac ca nu vad cum milioane de europeni saraci depind de ele pentru a supravietui.

5. am propus crearea unui mecanism pentru combaterea speculei cu preturile la alimente – o problema uriasa, care afecteaza si fermierii, si consumatorii.
Intr-un fel, asa cum “speculantii” din pietele noastre cumpara capsuni de la tarani pe preturi de nimic si le revand cu preturi triple, schema functioneaza si la nivel macro, cu speculatii financiare care inseamna umflarea preturilor in functie de cerere si stocuri si, evident, profituri enorme pentru speculanti.

 Toate sunt idei in care cred si ma bucur ca absolut toate au avut sustinere (in Comisia AGRI si, in final, in plen), iar acum vor fi reflectate in noua constructie a PAC. M-ar bucura si mai mult ca ele sa fie discutate si in tara cu acelasi interes cu care au fost primite la PE.

Interviul acordat El Mundo, despre raportul pe agricultura

Daciana Sârbu: ‘Debemos responder al reto de la seguridad alimentaria’

La eurodiputada socialista rumana Daciana Octavia Sârbu ha sido la ponente del informe aprobado este martes por el pleno del Parlamento Europeo sobre la agricultura como sector estratégico en el contexto de la seguridad alimentaria.

En él, subraya que la futura Política Agraria Común (PAC) debe garantizar el acceso a los alimentos a un precio asequible. Para ello, propone el refuerzo de la lucha contra la especulación financiera en este ámbito y la puesta en marcha de medidas que incentiven la entrada de los jóvenes en la agricultura. Esto son algunos otros detalles que Octavia Sârbu ha explicado a ELMUNDO.es.

Pregunta-. ¿Cuáles son las medidas propuestas para hacer frente a la volatilidad de los precios de los alimentos?

Respuesta-. El informe propone varias medidas. En primer lugar, la creación de las reservas mundiales de alimentos, que podrían actuar como un instrumento de regulación del mercado y, al mismo tiempo, podría proporcionar alimentos en épocas de escasez. En segundo lugar, pedimos a la Comisión Europea que incluya en el futuro instrumentos de la PAC más audaces para combatir la volatilidad de los precios. En tercer lugar, pedimos que la CE tome medidas con el fin de abordar el problema de la especulación, que contribuye significativamente a la subida de los precios. Pedimos una revisión de la legislación de los instrumentos financieros para hacer frente a este problema con mayor eficacia.

P-. ¿Cómo se puede animar a la entrada de los jóvenes en la agricultura? ¿A través de subvenciones?

R-. Hay una necesidad urgente para garantizar el futuro de la agricultura europea. Por eso pedimos a la Comisión prever en el futuro medidas que la PAC involucre más a los jóvenes agricultores. Estas acciones pueden ser desde dar primas a la instalación, formación, regular los tipos de interés de los préstamos y otros incentivos para animar a los jóvenes para entrar en el sector agrícola.

También pedimos a la Comisión que elimine todas las restricciones administrativas que impiden que los jóvenes entren en el sector agrícola.

P-. En el sistema global de reservas de alimentos que ustedes proponen, ¿tendrían acceso los países de fuera de la UE? ¿Sería algo sólo para mantener la seguridad alimentaria en la UE, o tiene un carácter algo altruista?

R-. Las reservas mundiales que proponemos están destinadas a ser organizadas a escala internacional, y por lo tanto todos los países podrían beneficiarse de ella. Considero que tener un enfoque europeo sobre la volatilidad de precios en los mercados agrícolas ya no es suficiente, así que tenemos que actuar conjuntamente con terceros países y a nivel internacional para hacerle frente.

P-. ¿Podría explicar por qué es importante para los ciudadanos europeos la aprobación de este informe?

R-. Este informe es muy importante ya que exige una PAC fuerte, que sea capaz de responder al reto de la seguridad alimentaria en el contexto de recursos cada vez más limitado. Teniendo en cuenta que el 16% de los europeos vive por debajo del umbral de la pobreza, la seguridad alimentaria debe ser una prioridad.

Tenemos que garantizar alimentos a precios asequibles para nuestros ciudadanos y unos ingresos justos para los agricultores, cuyos medios de vida están amenazados en muchos casos.

He destacado algunos puntos clave, como la necesidad de mantener los programas europeos que aseguran alimentos para las personas más necesitadas, especialmente en esta época de crisis económica. Al tiempo que es crucial asegurar unos ingresos justos para los agricultores.

http://www.elmundo.es/elmundo/2011/01/18/union_europea/1295371790.html

Raportul privind rolul strategic al agriculturii – adoptat in PE

“Parlamentul European a adoptat marti, cu majoritate covarsitoare, raportul realizat de Daciana Sarbu pe tema rolului strategic al agriculturii in contextul securitatii  alimentare, în care eurodeputata PSD solicita încurajarea agriculturii traditionale, combaterea speculei si întarirea programelor de ajutoare alimentare europene.

Daciana Sarbu a atras atentia in plenul de la Strasbourg ca agricultura si fermierii trebuie sa se bucure de o atentie sporita din partea forurilor europene, mai ales în perioada crizei economice: “Agricultura este neglijata în discutiile privind strategia si viitorul Uniunii Europene, iar raportul vine sa arate ca Europa nu se afla într-o situatie de securitate alimentara, ca fermierii si întregi zone rurale sunt in pericol de disparitie“.

Raportul propune o serie de solutii si cai concrete de actiune, gandite în special pentru sprijinirea agricultorilor, precum si pentru protejarea cetatenilor de cresterea preturilor la alimente.

Astfel, raportul Dacianei Sarbu solicita Comisiei Europene sa ia masuri mai consistente pentru limitarea speculei pe pietele agricole, împiedicand astfel fluctuatiile nejustificate de preturi care afecteaza atat fermierii, cat si consumatorii.

O problema importanta abordata în raport este situatia tinerilor agricultori: ”La nivel european, doar 7% dintre agricultori sunt tineri sub 35, de ani,  de aceea am cerut Comisiei  sa se prevada masuri concrete de încurajare a tinerilor agricultori”, a subliniat  Daciana Sarbu.

Documentul mai solicita Comisiei Europene sa sustina, prin programe si fonduri europene speciale, agricultura traditionala, exploatatiile familiale, fermele mici, precum si agricultura ecologica.

Daciana Sarbu a evidentiat si importanta întaririi programelor prin care cei mai dezavantajati cetateni ai Uniunii sunt ajutati cu alimente de baza: „Sa nu uitam ca milioane de europeni au apelat iarna aceasta la ajutoare alimentare europene. De aceea, în contextul crizei economice, mentinerea programului european “ajutoare alimentare pentru persoanele cele mai defavorizate” cu finantare  europeana este de o importanta majora”, a subliniat eurodeputata în plenul Parlamentului European de la Strasbourg.

Documentul realizat de Daciana Sarbu se numara printre cele mai importante rapoarte realizate de europarlamentarii romani, fiind vorba despre un  domeniu esential si de un moment-cheie – discutarea viitoarei Politici Agricole Comune (PAC). Odata adoptat, raportul devine pozitie oficiala a Parlamentului European, iar Comisia Europeana va trebui sa aiba in vedere  prevederile sale în constructia noii PAC”.

Dezbatere despre viitorul agriculturii europene la Strasbourg

Mai jos, articolul aparut pe site-ul Parlamentului European despre dezbaterea raportului meu privind rolul astrategic al agriculturii in asigurarea securitatii alimentare. Votul in plen va avea loc maine.

Eurodeputații abordează speculațiile din agricultură și îmbătrânirea fermierilor 

  

În timp ce populația globului este în creștere, prețul alimentelor devine din ce în ce mai instabil. Se estimează că speculațiile de pe piață sunt cauza a 50% din recentele fluctuații în costurile agricole. Deputaţii europeni vor dezbate luni și vor vota miercuri un raport privind recunoaşterea agriculturii ca sector strategic în contextul securităţii alimentare, abordând și problema îmbătrânirii fermierilor.
Conform raportoarei Daciana Sârbu (Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor și Democraţilor din Parlamentul European, România), raportul „subliniază necesitatea menținerii unei politici agricole comune puternice pentru asigurarea securităţii alimentare“.

Speculațiile sunt o problemă majoră
Prețul grâului a crescut recent cu 70% în două luni, speculațiile reprezentând o problemă majoră a pieței alimentare. „Trebuie să abordăm problemele cauzate de speculațiile financiare; acest lucru va implica probabil reglementare pentru restricționarea speculațiilor și evitarea practicilor recente“, a arătat doamna Sârbu.
Raportul susține o revizuire a legislației existente privind instrumentele financiare, care ar impune mai multă transparență practicilor comerciale. „Cerem Comisiei Europene să introducă urgent măsuri permanente și robuste pentru a combate volatilitatea pe piețele agricole“, a mai spus raportoarea Daciana Sârbu. Vicepreședinta comisiei pentru agricultură, liberala suedeză Marit Paulsen, sugerează „o rețea de siguranță împotriva instabilității“.

Fermierii îmbătrânesc
Numai 7% din fermierii europeni au vârste sub 35 de ani, în timp ce 4,5 milioane de fermieri vor ieși la pensie în următorii 10 ani. Deputaţii europeni sugerează luarea de măsuri ce ar facilita activitatea tinerilor fermieri.
Raportul parlamentar mai arată că securitatea alimentară este o problemă globală. „Propunem un sistem global al rezervelor alimentare pentru situații de urgență și reglementarea prețurilor. Acesta ar detensiona piețele alimentare mondiale și ar ajuta la evitarea protecționismului“, a adăugat doamna Sârbu.
Pentru Marit Paulsen, principala problemă este „cum putem crește producția alimentară cu 40% pentru a hrăni în viitor 9 miliarde de oameni, folosind mai puține terenuri, mai puțină apă și mai puține substanțe chimice“. Raportul susține rezoluția Parlamentului European din iulie 2010 privind reforma politicii agricole comune, în care se arată necesitatea unei distribuiri mai echilibrate și mai corecte a sprijinului pentru fermieri.

http://www.europarl.europa.eu/news/public/focus_page/008-111426-010-01-03-901-20110110FCS11408-10-01-2011-2011/default_p001c003_ro.htm

Rosia Montana are un imens potential istoric, natural, cultural si uman pentru a deveni un model de dezvoltare durabila pentru Romania

“Specialisti in domeniul patrimoniului cultural si natural s-au intrunit la Bruxelles in ziua de 30 Noiembrie 2010, la initiativa organizatiei Pro Patrimonio, sub patronajul europarlamentarului roman Daciana Sarbu. Scopul intalnirii a fost rediscutarea sitului istoric minier Rosia Montana (anticul Alburnus Maior), parte unica si inestimabila a patrimoniului universal, aflat in pericol de iminenta disparitie daca proiectul de exploatare miniera propus de compania Rosia Montana Gold Corporation (RMGC) va primi aviz favorabil din partea Statului Roman.
Aceasta conferinta se inscrie in linia indelungatei campanii declansate in urma cu mai multi ani de Pro Patrimonio, ICOMOS si Academia Romana, prin care organizatiile isi exprima ingrijorarea fata de proiectul mentionat si cer autoritatilor romane, reprezentate in acest caz de Ministerul Culturii si Patrimoniului National, sa protejeze patrimoniul inestimabil al Rosiei Montane si sa nu dea curs proiectul minier.
Studiile prezentate de arheologul Horia Ciugudean si arhitectii Virgil Apostol si Stefan Balici au pus in lumina valoarea exceptionala a sitului, prin prezentarea celor mai importante componente ale patrimoniului cultural al Rosiei Montane care il recomanda ca un sit potential pentru Lista Patrimoniului Universal: vestigii ale celui mai complex si extins sistem de exploatare miniera aurifera antica cunoscut pana la ora actuala pe intinsul intregului Imperiu roman; peisajul minier unic mostenit din epocile romana, medievala, moderna si contemporana (pana la jumatatea sec. XX); targul minier, reflex al epocii preindustriale si, nu in ultimul rand, singularitatea anticului Alburnus Maior in cultura universala, dobandita gratie vestitelor tablite cerate romane descoperite aici in secolul al XVIII-lea.
Analiza biodiversitatii si a habitatelor naturale prezentata de botanistul Andrew Jones (Marea Britanie) a ilustrat numeroase specii de plante rare, puse sub cele mai inalte forme de protectie prin mecanismele nationale si europene, precum si biodiversitatea exceptionala a zonei, cu habitate constituite in perioada daco-romana si mentinute doar datorita practicilor agriculturii traditionale. In acelasi timp, autorul a atras atentia asupra ireversibilitatii oricarei actiuni distructive.
In fata acestei palete de valori si a amenintarii reprezentate de intentionata reluare a mineritului in cariera deschisa, dl. Zsolt Visy, reprezentantul delegat al ICOMOS la conferinta, a vorbit despre numeroasele luari de pozitie ale acestei organizatii in sprijinul salvarii Rosiei Montane si a reiterat apelurile de salvare si punere sub o protectie eficienta prin mecanismele nationale si internationale. Pe langa aceasta, Dl. Visy a facut o binevenita demonstratie cu privire la justetea si necesitatea demersului de clasare a sitului Rosia Montana in Lista Patrimoniului Mondial. Argumentele d-sale s-au bazat pe confruntarea valorilor culturale ale acestui sit cu criteriile UNESCO de clasare in Lista Patrimoniului Mondial, o confruntare in urma careia calitatile exceptionale ale sitului Rosia Montana au iesit cu vigoare in evidenta.
Tragedia locuitorilor Rosiei Montane, abandonati de autoritatile publice, locale si nationale, in fata unor presiuni enorme (financiare si propagandistice) si impiedicati de reglementarile de urbanism aflate in vigoare sa isi asigure propria existenta, redusi in consecinta la saracire fortata si confruntati cu lipsa sanselor de dezvoltare, a fost subliniata cu fermitate de vorbitori. In opozitie cu aceasta situatie dramatica, economista Françoise Heidebroek (Belgia) si Maria Berza, fost vicepresedinte al Pro Patrimonio, au aratat potentialul economic al dezvoltarii localitatii si al intregii zone. S-a aratat ca patrimoniul natural si cultural constituie resursa cea mai importanta pentru dezvoltarea durabila a zonei, inteleasa in termenii stabiliti la conferinta ONU de la Rio de Janeiro din 1992. Fata de ideile promovate de ONU acceptiunea exclusiv mercantila asupra dezvoltarii durabile reflectata in interventiile reprezentantilor RMGC este total divergenta.
Incompatibilitatea activitatilor caracteristice mineritului contemporan in cariera deschisa si cu durata limitata cu conceptul de dezvoltare durabila a fost subliniata de Presedintele Academiei Romane, prof. Ionel Haiduc, precum si de geochimistul si hidrochimistul Robert Moran (SUA), autorul raportului „Review of the Rosia Montana Environmental Impact Assessment Report with a focus on water and water quality-related issues”. Dr. Robert Moran a atras atentia asupra unor mistificari raspandite de compania miniera in documentatiile trimise autoritatilor spre avizare. Dr. Moran a afirmat ca un aviz favorabil acordat studiului de impact asupra mediului al proiectului minier ar fi inacceptabil, in conditiile in care studiul inaintat de RMGC autoritatilor romane cuprinde, in ciuda dezvaluirilor si avertizarilor repetate, paragrafe si concluzii modificate fara stiinta si acordul autorilor respectivi. Inacceptabila este si avizarea favorabila a unui proiect minier care nu prezinta in mod transparent publicului detaliile financiare, cum sunt: detalii ale asigurarii de mediu si cum este aceasta calculata; care este ipoteza de calcul; care sunt redeventele, taxele si cum sunt ele distribuite; cine va supraveghea constituirea corecta a asigurarii si in ce conditii va fi accesata. A fost, astfel, pus in evidenta modul deformat in care intelege compania miniera problema raspunderii si a beneficilor promise Romaniei.
In timpul interventiilor a mai fost subliniat ca este, de asemenea, inacceptabil ca un astfel de proiect sa fie avizat fara o evaluare si prezentare transparenta a riscurilor si costurilor sociale si a impactului asupra populatiei, specifice tuturor exploatarilor miniere din lume, precum si zonelor mono-industriale. Iar aceasta se intampla in conditiile in care statul roman cunoaste direct si de data recenta care este amploarea unor asemenea costuri, generate de reconversiile profesionale, bolile profesionale, somatice si psihice (care produc un numar ridicat de asistati social), tendintele accentuate de parasire a zonelor afectate (depopularea), delincventa si criminalitatea peste medie, blocarea si/sau descurajarea dezvoltarii altor tipuri de afaceri pe perioada proiectului, precum si facilitatile fiscale acordate operatorilor economici dupa inchiderea exploatarilor – implicit neincasarea de taxe si impozite pe perioade indelungate de timp – necesare pentru a relansa si dezvolta o zona distrusa de proiectele mono-industriale).
Prezentarile reprezentantilor companiei miniere care intentioneaza sa implementeze proiectul minier in cariera deschisa nu au reusit sa ofere argumente credibile in privinta posibilitatilor de dezvoltare durabila a teritoriului. Motivatiile economice si tehnice cu care au sustinut proiectul minier nu au avansat cu nimic in elaborarea unei protectii reale a mediului istoric si natural si cu atat mai putin a comunitatii.
Solutiile propuse in proiectul de exploatare miniera sunt inacceptabile. Replici (machete la scara reala) fara nici o valoare istorica sunt promovate ca solutii compensatorii pentru distrugerea unui patrimoniu cultural de valoare universala; un peisaj monstruos este destinat sa inconjoare cele cateva fragmente din sit care se presupune ca ar supravietui dupa ce o foarte insemnata parte a patrimoniului ar fi stearsa de pe fata pamantului. Ideea avansata de companie, a unei dezvoltari durabile ulterioare exploatarii miniere, bazata pe valorificarea peisajului compus din uriase halde toxice de steril si lacuri contaminate cu cianuri, este lipsita de credibilitate.
Trebuie adus la cunostinta publicului ca majoritatea obiectivelor miniere propuse sunt amplasate peste monumente si situri protejate de legile romane, asadar sunt ilegale. Insasi legea care reglementeaza activitatea miniera interzice amplasarea obiectivelor miniere acolo unde exista monumente istorice sau situri arheologice (L. 85-2003, art. nr. 11, alin. 1). Un exemplu concludent a fost invocat de arheologul Horia Ciugudean: galeriile romane din masivul Orlea, monument istoric protejat de lege, ar urma sa fie distruse in totalitate daca una dintre cele patru cariere propuse in proiect ar fi realizata. In fata unei asemenea probleme fundamentale, reprezentantii companiei miniere nu au fost in masura sa ofere un raspuns coerent.
Ideile sustinute de reprezentantii companiei si in special de consultantul angajat de aceasta, arhitectul britanic Dennis Rodwell, cu privire la patrimoniul cultural, au fost ferm combatute de specialistii in domeniul patrimoniului cultural prezenti la reuniune. A fost sanctionata fara echivoc natura speculativa si lipsita de argumente stiintifice a punctelor de vedere referitoare la valorile de patrimoniu de la Rosia Montana sustinute de Dennis Rodwell si nu in ultimul rand prezentarea deformata a pozitiei ICOMOS in aceasta problema.

Pro Patrimonio, ICOMOS Romania si Academia Romana, in virtutea valorii exceptionale si incontestabile a patrimoniului cultural si natural al Rosiei Montane, fiind in total dezacord cu proiectul de exploatare miniera, solicita inca o data autoritatilor Statului Roman cu competente in protejarea patrimoniului national, european si universal al Rosiei Montane, in speta Ministerului Culturii si Patrimoniului National:
1. Sa protejeze situl in acord cu legislatia specifica nationala. Legea nu functioneaza in cazul Rosia Montana. Daca legile ar fi fost aplicate, proiectul minier in cariera deschisa ar fi fost demult uitat, iar Rosia Montana ar fi beneficiat datorita calitatilor sale de protejare si valorificare corespunzatoare.
2. Sa asigure intarirea protectiei legale a sitului Rosia Montana prin promovarea sa in Lista Patrimoniului Mondial. In acest scop este necesar ca Ministerul Culturii si Patrimoniului National sa depuna de urgenta la Centrul Patrimoniului Mondial UNESCO nominalizarea Rosiei Montane pe Lista Indicativa a Romaniei in vederea includerii in Lista Patrimoniului Mondial.
3. Sa declanseze un program de salvare si valorificare a patrimoniului Rosiei Montane. Cu cat este amanata mai mult implementarea unui astfel de program, cu atat va fi mai prejudiciat acest patrimoniu, reducandu-se sansele comunitatii de la Rosia Montana, deja grav afectata, sa isi revina. Actiuni urgente si ambitioase sunt imperative daca dorim ca Rosia Montana sa continue sa existe, ca localitate si ca loc al culturii.
4. Redefinirea politicilor locale si regionale – in prezent deturnate in interesul exclusiv economic si reasezarea lor in acord cu principiile dezvoltarii durabile, pornind de la o viziune orientata spre viitor, bazata pe resursele naturale si culturale exceptionale ale sitului Rosia Montana.

Rosia Montana are un imens potential istoric, natural, cultural si, nu in ultimul rand, uman, pentru a deveni un model de dezvoltare durabila pentru Romania. De asemenea, oprirea distrugerilor si dezvoltarea durabila a Rosiei Montane se bucura de o sustinere fara precedent in Romania din partea societatii civile (Academia Romana, ICOMOS, Casa Regala a Romaniei, organizatii si institutii profesionale de prestigiu, sute de cadre universitare si cercetatori de talie nationala si internationala din cele mai diverse domenii, personalitati publice, reprezentantii cultelor religioase, precum si liste si petitii cu mii si zeci de mii de sustinatori). Toate aceste parti interesate pot sa isi asume responsabilitatea salvarii adevaratelor valori ale Rosiei Montane.
Pentru valorificarea acestui urias potential este necesara insa implicarea responsabila a autoritatilor Statului Roman (atat locale, cat si nationale) in respectarea si aplicarea legii in mod proactiv pentru stoparea actiunilor de distrugere care au inceput deja, precum si in programele de salvare si valorificare a patrimoniului de la Rosia Montana.

Organizatiile semnatare, alaturandu-se tuturor celor care cred in sansele reale ale Rosiei Montane, asigura autoritatile statului roman de sprijinul lor in atingerea acestui scop”.

Bucuresti, 30 Decembrie 2010

Prof. Serban Cantacuzino
Presedinte Pro Patrimonio

Arh. Serban Sturdza
Vicepresedinte Pro Patrimonio

Conf. Sergiu Nistor
Presedinte al ICOMOS Romania

Prof. Ionel Haiduc
Presedinte al Academiei Romane





Pro Patrimonio este o organizatie non-guvernamentala a carei misiune este salvarea, protejarea, conservarea şi punerea in valoare a patrimoniului istoric in pericol al Romaniei, precum şi contributia la reconstructia tarii. In 2004, ca urmare a primei vizite a d-lui. Şerban Cantacuzino, fondatorul organizatiei, la Roşia Montana, Pro Patrimonio a organizat un seminar dedicat valorilor patrimoniului cultural al acestui sit la Royal Geographical Society, la Londra. De atunci Pro Patrimonio s-a alaturat campaniei ‘Salvati Roşia Montana!’ prin proiecte de sustinere, organizand vizite şi gazduind evenimente.

ICOMOS, Consiliul International al Monumentelor şi Siturilor, este o organizatie profesionala care numara in momentul de fata mai mult de 9500 membri. ICOMOS actioneaza pentru conservarea şi protejarea patrimoniului cultural şi natural in intreaga lume. Organizatia a adoptat rezolutii privind valorile de patrimoniu ale Roşiei Montane şi pericolul la care situl este supus: Rezolutia nr. 4 adoptata de a 16-a Adunare Generala, intrunita la Québec, Canada, in octombrie 2008; Rezolutia nr. 8 a celei de-a 15-a Adunari Generale, intrunita la Xi’an, China, in octombrie 2005; Rezolutia nr. 15 adoptata la conferinta de la Pécs, Ungaria, desfaşurata intre 22 şi 27 mai 2004; Rezolutia adoptata la a 14-a Adunare Generala, intrunita la Cascada Victoria, Zimbabwe in octombrie 2003; Rezolutia nr. 20 adoptata de a 13-a Adunare Generala, intrunita la Madrid, Spania, in decembrie 2002; scrisorile deschise semnate de fostul preşedinte ICOMOS, Michael Petzet, in iunie 2007 şi de actualul preşedinte, Gustavo Araoz, in noiembrie 2008, adresate celor mai inalte autoritati ale statului roman: preşedintelui, primului ministru, miniştrilor.

Academia Romana a luat fiinta in 1866 şi este cel mai inalt for ştiintific independent al tarii. Incepand din 2003 Academia Romana a facut publice mai multe articole şi rapoarte referitoare la Roşia Montana şi a remis declaratii prin care a solicitat autoritatilor romane sa nu aprobe proiectul minier propus la Roşia Montana.