O pledoarie pentru rosiile de la tara, in plenul Parlamentului European

Agricultura este neglijata in discutiile privind strategia si viitorul Uniunii Europene.
O afirmatie care vi se poate parea agresiva, dar pe care eu am facut-o in plenul Parlamentului European de la Strasbourg, in fata colegilor mei europarlamentari, a reprezentantilor Comisiei si Consiliului, prezentandu-mi raportul pe care l-am realizat in numele Comisiei de Agricultura a PE.
Iar faptul ca nu este o afirmatie exagerata este dovedit si de proportia votului cu care a fost adoptat raportul de acelasi plen, o zi mai tarziu.
Am auzit, de-a lungul timpului, multi critici care spuneau ca eurodeputatii romani nu primesc rapoarte – cea mai relevanta parte a activitatii noastre la PE – si, atunci cand totusi o fac, rapoartele nu sunt importante. Le-as indrepta acum politicos atentia asupra acestui raport – despre rolul strategic al agriculturii pentru securitatea alimentara. De ce? Din cateva motive pe care le consider esentiale:

1. am propus o viziune diferita de filosofia consacrata a UE in privinta agriculturii (adica ferme eficiente, standardizate, exploatatii mari, produse uniformizate). Eu cred – oarecum opus aceste filosofii – ca fermele mici si agricultura traditionala, ne-mecanizata, care genereaza produse profund diferite de la o regiune la alta, fara accent pe productivitate, dar cu accent pe calitate, prospetime si caracter local, trebuie incurajate sa existe si sa continue.
Beneficiile sunt nu numai ale fermierilor (multi dintre ei amenintati cu disparitia acum), ci si ale consumatorilor, care au astfel acces la produse din regiune, autentice si savuroase. Este, intr-un fel, o pledoarie pentru rosiile aromate din gradina de langa casa vs pseudo-rosiile incolore, aduse de la mii de km si care pot rezista miraculos pe raftul supermarketului saptamani in sir.

2. am propus programe de sprijinire a fermelor ecologice. Si am avut in minte Romania (desi evident ideea e valabila oriunde in UE), unde potentialul este urias (soluri necontaminate, exploatatii de dimensiuni mici, obisnuinta multor gospodarii de a ingriji manual recoltele).
O spun din nou – multi agricultori romani se vor salva si chiar vor prospera daca UE va acorda fonduri pentru agricultura ecologica – si, bineinteles, daca statul roman va binevoi sa-i invete si sa-i ajute sa parcurga toti pasii necesari.

3. am cerut instrumente financiare de incurajare a generatiilor tinere catre agricultura. Acum, doar 7% dintre agricultorii din UE au sub 35 de ani. Criza demografica se reflecta si se adanceste in agricultura. Nu putem depasi acest “declin generational” cum il numeste CEJA (consiliul european al tinerilor fermieri) fara a atrage tineri catre aceasta zona, oferindu-le subventii, prime de instalare si facilitati.

4. am sustinut ferm mentinerea ajutoarelor alimentare pentru persoanele defavorizate. Nu este un gest formal sau gratuit, acum la Bruxelles se pune problema taierii din bugetul PAC a acestor fonduri, la initiativa unor state (cu guverne de dreapta) care se fac ca nu vad cum milioane de europeni saraci depind de ele pentru a supravietui.

5. am propus crearea unui mecanism pentru combaterea speculei cu preturile la alimente – o problema uriasa, care afecteaza si fermierii, si consumatorii.
Intr-un fel, asa cum “speculantii” din pietele noastre cumpara capsuni de la tarani pe preturi de nimic si le revand cu preturi triple, schema functioneaza si la nivel macro, cu speculatii financiare care inseamna umflarea preturilor in functie de cerere si stocuri si, evident, profituri enorme pentru speculanti.

 Toate sunt idei in care cred si ma bucur ca absolut toate au avut sustinere (in Comisia AGRI si, in final, in plen), iar acum vor fi reflectate in noua constructie a PAC. M-ar bucura si mai mult ca ele sa fie discutate si in tara cu acelasi interes cu care au fost primite la PE.