Moartea dulce

“Azi ai fost foarte cuminte, asa ca meriti o ciocolata”.

De cate ori am auzit fraza aceasta din partea unei mamici sau a unui bunic bine intentionat, catre micutul care s-a descurcat minunat cu lectia la matematica? Si, mai ales, cat de frecvent se intampla astfel de episoade in viata unei familii?

Raspunsul este: foarte des. Dulciurile au facut parte dintotdeauna din lumea magica a copilariei, fiind un simbol al rasfatului, al recompensei, al cadoului. Insa, daca in copilaria celor din generatia mea, “ceva dulce” insemna ceva pregatit de mama ori bunica in casa, cu ingrediente naturale si proaspete (si doar duminica sau in zile de sarbatoare!), de ceva vreme rasfatul dulce vine zilnic, in ambalaje colorate strident si contine cantitati uriase de zahar, aditivi, coloranti si calorii.

Nu sunt medic, asa ca nu voi intra in explicatii savante despre efectul acestor bombe nutritionale asupra organismului copilului. Cert e ca excesul de zahar, o constanta a alimentatiei celor mici in zilele noastre, e una dintre cele mai periculoase forme de a atenta la sanatatea copiilor nostri. De cate ori ma intreaba cineva care e primul lucru pe care ar trebui sa-l schimbe pe drumul catre alimentatia sanatoasa a copilului, ii raspund intotdeauna: fara dulciuri!

Evident, diabetul nu este o cauza directa a consumului de dulciuri. Exista insa un efect indirect, deoarece excesul de dulciuri – si de alimente nesanatoase si hipercalorice in general – duce la obezitate, care la randul sau poate “invita” in organism diabetul tip 2.

Diabetul se intinde ca o umbra amenintatoare asupra societatilor noastre si printre victimele sale sunt tot mai multi copii. Intre publicitatea agresiva, avalansa de produse de pe raft, presiunea celor din jur si lipsa de informare, parintii nu stiu ca pentru a stavili aceasta amenintare e suficient sa spuna “nu” dulciurilor in exces de pe masa ori din ghiozdanul copiilor lor. Bineinteles, nu doar dulciurile genereaza obezitate, iar lista schimbarilor necesare pentru a-ti proteja copilul de obezitate si diabet este lunga. Insa orice calatorie incepe cu primul pas, care e adesea cel mai important.

Astazi, 14 noiembrie, este data desemnata de OMS ca ziua mondiala a diabetului. Am acceptat invitatia de a ma alatura Grupului de lucru European in privinta Diabetului pentru ca imi doresc, inainte de orice, sa facem programe de protejare a copiilor de spectrul diabetului. Informarea parintilor este prima si cea mai importanta arma pe care o avem la dispozitie, pentru a ajuta prevenirea acestei boli.

Dar nu doar parintii trebuie convinsi de gravitatea acestui pericol!

Nici macar decidentii politici nu sunt deocamdata convinsi.

La nivel politic, pentru a avea o sansa de a ne lupta cu diabetul, obiectivul esential este ca decidentii sa inteleaga cat de grav e impactul acestei maladii. Pana anul acesta, mai putin de jumatate din statele membre UE au dezvoltat si aplicat planuri nationale in privinta diabetului. Vorbim de o boala cronica grava, care afecteaza milioane de cetateni europeni. Tocmai de aceea, este obligatoriu sa o tratam integrat – la nivel comunitar, dar si national.

Din pacate, responsabilitatile si puterea de decizie a institutiilor comunitare in domeniul sanatatii sunt extrem de reduse. Din acest motiv, autoritatile nationale sunt singurele care pot actiona, si ele trebuie convinse ori fortate sa aiba un plan, o strategie. Diabetul nu are doar un impact personal, limitat la suferinta victimelor sale: are un impact social si economic.

Cei mici sunt printre grupurile cele mai vulnerabile si expuse amenintarii diabetului, atat tipul 1 cat si tipul 2. Amintiti-va acest lucru de cate ori sunteti tentati sa “recompensati” un copil cu o ciocolata sau o punga cu bomboane.

Ganditi-va ca nu intamplator capcana pe care vrajitoarea a inventat-o pentru Hansel si Gretel era o casuta de turta dulce, cu ferestre din zahar transparent!

Membra in Grupul de lucru European privind Diabetul

“Eurodeputata PSD Daciana Sarbu a devenit membra a Grupului de lucru privind Diabetul din cadrul Parlamentului European – o structura prin care europarlamentarii si Coalitia Europeana privind Diabetul colaboreaza pentru dezvoltarea unor politici eficiente de combatere a acestei maladii. Eurodeputata a fost invitata sa se alature acestui grup de lucru datorita activitatii sale in domeniul nutritiei, sustinute atat la Bruxelles, cat si in tara.

Obiectivul central al Grupului de lucru privind Diabetul este imbunatatirea – prin intermediul politicilor europene – atat a prevenirii diabetului, precum si a ingrijirii medicale si calitatii vietii cetatenilor europeni care sufera de aceasta boala.

“Diabetul este o boala cronica grava, care afecteaza viata a peste 30 de milioane de oameni in Uniunea Europeana. Ea trebuie sa se bucure de o strategie specifica din partea autoritatilor europene, care lipseste in acest moment. Am acceptat invitatia de a ma alatura acestui grup de lucru in speranta ca putem contribui impreuna la conturarea unei politici comunitare mult mai eficiente, care sa imbunatateasca viata celor afectati de diabet si sa puna un accent puternic pe politicile de prevenire a imbolnavirii”, subliniaza Daciana Sarbu. “Peste un milion de romani sufera de diabet, dar mai putin de 500 de mii sunt in evidenta CNAS. O treime din cazurile de diabet nu sunt diagnosticate. Speram ca prin politicile europene sa putem obliga si autoritatile din Romania sa se preocupe de soarta acestor oameni”, adauga eurodeputata.

Aceasta a infiintat, in 2010, Asociatia Scoala pentru Sanatate, care are ca scop informarea romanilor in privinta bolilor provocate de alimentatia nesanatoasa. Asociatia Scoala pentru Sanatate a demarat anul trecut un turneu national – Hrana Desteapta pentru Copii Sanatosi – dedicat parintilor de prescolari, iar anul acesta, in parteneriat cu TSD, desfasoara o actiune nationala de masurare gratuita a glicemiei si distribuire de materiale informative pe tema diabetului.

Concret, Grupul de lucru privind Diabetul din cadrul PE are ca obiectiv imediat dezvoltarea si aplicarea unei strategii comunitare privind diabetul, sub forma unei recomandari a Consiliului European in privinta preventiei, diagnosticarii, gestionarii, educatiei si cercetarii in privinta diabetului. In acelasi timp, sunt monitorizate si politicile nationale ale statelor membre in acest domeniu.

Coalitia Europeana privind Diabetul (ECD) este formata din patru organizatii – Alianta pentru cercetarea privind Diabetul (EURADIA); Fundatia Asistentilor Medicali de Diabet din Europa (FEND); Federatia Internationala privind Diabetul”.

Puncte de vedere

Loch Lomond este cel mai mare lac din Marea Britanie, ca suprafata. Pe acest lac se afla cea mai mare insula de apa dulce din insulele britanice – Inchmurrin pe numele sau, dar si alte aproximativ 60 de insule mai mici. Regiunea este desemnata parc national si e o destinatie turistica atractiva, promovata in special prin infrastructura pentru practicarea sporturilor in aer liber (golf, canotaj, jet ski). I-a fost dedicat chiar un cantec, vechi de pe la 1841.

Ceva mai departe de malurile frumoase celebrate in acest imn, adica putin mai spre nord, intr-o zona mai deluroasa, se pregateste redeschiderea unei exploatari miniere care sa valorifice minereurile de aur si argint.

Nu discut aici oportunitatea redeschiderii unei mine intr-o zona protejata, pentru ca nu cunosc detaliile specifice. Nu discut nici asemanarile evidente dintre potentialul acelei zone si al regiunii Rosia Montana, si nici faptul ca potentialul turistic a fost fructificat doar la ei, pentru ca la noi nu se doreste (desi noi am avea si alte atractii considerabile, in afara peisajului si a naturii). Nu vorbesc nici despre faptul ca mina va crea 50 de locuri de munca si investitorul recunoaste franc acest lucru, fara sa minta la TV ca va face 5000.

Insist insa pe o singura informatie, mai importanta decat toate celelalte, relatata de insusi administratorul principal al proiectului.

“Aurul va fi extras folosind procedee precum gravitatia si flotatia, fara a apela la metode invechite care folosesc cianura sau mercurul”.

In Uniunea Europeana, in acest moment, cianura este deci considerata o metoda invechita si de evitat, de catre insisi initiatorii unui proiect de exploatare miniera a unui zacamant aurifer.

“Adevaruri despre Rosia Montana” – pozitia Academiei Romane privind exploatarea miniera

Acad. Ionel Valentin Vlad – Vicepresedintele Academiei Romane: Perspectiva Academiei Romane privind nevoia de dezvoltarea sustenabila a regiunii Rosia Montana

“Voi incepe prezentarea prin precizarea ca Academia Romana este probabil una dintre cele mai vechi institutii din Romania. Academia Romana nu este un corp politic sau angajat politic, dar are 14 departamente stiintifice, iar ce voi spune astazi este in numele expertizei facute in aceste departamente. Pentru ca am avut cateva intalniri cu privire la Rosia Montana, iar colegii nostri, geologi, chimisti, economisti, arheologi si alti oameni de stiinta si de cultura, suntem toti de acord ca un asemenea proiect este un pericol pentru Romania si Europa. Asadar am fost delegat de catre Prezidiul Academiei Romane sa va prezint pozitia votata de catre Prezidiul Academiei Romane si de catre Adunarea Generala a Academiei Romane.

Pozitia Academiei Romane privind exploatarea miniera de la Rosia Montana.

Academia Romana si-a exprimat punctul de vedere cu privire la acest proiect de exploatare miniera de la Rosia Montana, dorind sa previna o eroare cu efecte negative asupra comunitatii, mediului inconjurator si vestigiilor arheologice din zona si sa semnaleze consecintele riscante pentru statul roman. As adauga ca aceste consecinte nu sunt doar pentru statul roman.

O analiza obiectiva demonstreaza ca proiectul nu reprezinta o lucrare de interes public si prin urmare nu justifica efectele colaterale negative si riscurile implicate in proiect. Argumentele pe care se bazeaza pozitia Academiei Romane sunt urmatoarele:

• Exploatarea proiectata pentru o perioada de 17-20 ani nu reprezinta o solutie de dezvoltare durabila, pe termen lung, problemele sociale si economice ale zonei ramanand nerezolvate sau agravandu-se dupa aceasta perioada. Numarul locurilor de munca in perioada operationala a exploatarii (estimat la circa 300) este nesemnificativ in raport cu nevoile locale, care ar cere o solutie de durata, bazata pe resurse regenerabile.

• Distrugerea comunitatii Rosia Montana, veche de peste 2000 ani, prin stramutarea unei parti a populatiei, demolarea de cladiri (unele avand calitatea de monument istoric), biserici, mutarea de cimitire si alte actiuni similare este inacceptabila pentru o societate civilizata.

• Beneficiul economic al Statului Roman (rezultat din 2% din profit ca redevente de exploatare, impozitele pe salarii, alte venituri indirecte) evaluat de compania investitoare la ca. 580 milioane dolari pentru perioada de 17 ani (adica 34 milioane/an) – este nesemnificativ in raport cu consecintele proiectului tinand cont ca valoarea aurului preconizat a se extrage depaseste 2 miliarde de dolari. In lume, atat in Europa, Orientul Mijlociu si Asia Centrala, in loc de concesionare se practica asa-numitul Production Sharing Agreement, deci un acord de impartire a productiei. Potrivit acestui tip de relatie intre stat si o companie de extractie a unor resurse minerale, dupa ce compania si-a acopera costurile de capital si operationale, productia este impartita intre stat si companie. De obicei 80% pentru statul respectiv, 20% pentru companie. Doar asemenea relatie in cazul exploatarii de la Rosia Montana ar fi atractiva din punct de vedere economic pentru statul roman.

• Stramutarea si reamplasarea fortata a persoanelor care refuza sa-si vanda proprietatile risca sa antreneze Statul Roman in procese la Curtea Drepturilor Omului de la Strasbourg, cu consecinte greu de evaluat in prezent. In asemenea situatie raspunde statul roman si nu compania. Acest aspect trebuie analizat cu toata seriozitatea de catre autoritatile competente.

• Exploatarea la suprafata preconizata in patru cariere deschise si crearea unui bazin de cumulare a rezidiilor in spatele unui baraj de 180 m inaltime, inchizand Valea Cornea, mutileaza grav peisajul zonei si este in contradictie cu legislatia europeana. Deja sunt constructii dezastruoase pentru toata regiunea respectiva. Acest baraj ar produce o mutilare grava a peisajului si acest lucru se intampla. Actuala exploatare de cupru in cariera deschisa de la Rosia Poieni, ca si alte exploatari miniere in cariera deschisa din tara, ilustreaza clar consecintele unor asemenea lucrari asupra mediului inconjurator. Este suficient sa se fotografieze aceste situatii pentru a se vedea o parte din ce se va intampla la Rosia Montana. Barajul preconizat, construit din roca sterila, nu prezinta garantii in situatii extreme dupa cum demonstreaza experienta mai multor tari in care s-au produs accidente grave in diverse exploatari miniere. Prezenta unui astfel de bazin de acumulare si baraj in vecinatatea imediata a orasului Abrud, reprezinta un mare risc si nu exista nicio garantie ca un accident nu se poate produce iar pedepsirea ulterioara a vinovatilor nu ar mai servi la nimic.

• Exploatarea preconizata pericliteaza grav zona arheologica Alburnus Maior, unica in lume si de mare valoare culturala si istorica. Distrugerea chiar si numai partiala, pentru ca acestea sunt ultimele pretentii ale firmei care doreste sa faca aceasta exploatare, a vechilor galerii romane este inacceptabila intr-o tara care isi respecta trecutul istoric si originile.

• Folosirea cianurii de sodiu in procesul tehnologic si depozitarea in bazin deschis a reziduurilor, continand resturi de cianura, produsi de asa-numita neutralizare a cianurii, de asemenea potential toxic si mai ales metale grele, creeaza motive serioase de ingrijorare. Chiar daca neutralizarea cianurii, promisa de proiect s-a realizat intr-un grad avansat, toxicitatea reziduurilor ramane o sursa de grave riscuri. Exista in lume procese tehnologice care nu folosesc cianuri in exploatarea aurului. De exemplu Haber Gold, care este utilizat acum in SUA, datorita si faptului ca s-au produs dezastre ecologice in carierele si in exploatarile Newmont Corporation. Dar tocmai aceasta firma care a capatat un indice, o calificare Dow Jones pentru problemele de mediu pe care le produce a dezvoltat tehnologii alternative. Desigur, aceste tehnologii sunt mai scumpe, dar pe de alta parte trebuie sa tinem cont de efectele pe care le are au astfel de exploatari.

• Nu exista garantia ca la terminarea lucrarilor si inchiderea exploatarii, firma investitoare va asigura costurile necesare de refacere a mediului. Experienta altor tari, precum SUA, arata ca aceste costuri sunt uriase si nu sunt acoperite de garantiile financiare depuse de firmele in cauza. Tendinta mondiala actuala este de a preveni degradarea mediului si nu de a reface ulterior.

• Proiectul incalca o serie de conventii si alte elemente ale legislatiei europene pe care le-ati semnalat dvs. anterior. Insa, in situatii similare, alte tari au procedat cu mai multa prudenta si au refuzat sa accepte riscurile asociate unor proiecte asemanatoare. Cunoastem documente care afirma ca in Germania astfel de proiecte sunt de neconceput, iar Bulgaria si Armenia nu au aprobat proiecte de acelasi tip. Nu pot fi trecute cu vederea unele decizii recente ale justitiei cu privire la acest proiect.

• Declararea prematura a localitatii Rosia Montana ca zona industriala, impiedicand astfel alte activitati economice potentiale ca de exemplu turismul rural si cultural, a fost socotita drept incalcare a legislatiei.

• Academia Romana considera ca nu pot fi ignorate numeroasele proteste individuale si colective ale societatii civile, ale unor institutii stiintifice, religioase, inclusiv Biserica Ortodoxa Romana si, mai de curand Astra, societate la fel de veche ca Academia Romana, a intelectualilor din Transilvania si nu numai, a unor personalitati si oameni de stiinta si de cultura.

• Nu se poate trece cu vederea rezistenta si nemultumirile unei parti din populatia locala afectata de proiect si care risca sa-si piarda proprietatile si sa-si paraseasca locurile unde au trait o viata intreaga, ei si stramosii lor.

Academia Romana cere, din nou, autoritatilor statului roman sa analizeze cu multa atentie proiectul, sub toate aspectele sale, antrenand specialisti dezinteresati si onesti din tara si strainatate, inclusiv din organismele europene, va multumesc ca sunteti aici, inainte de a da cale libera acestui proiect atat de controversat, dupa parerea noastra extrem de periculos. Academia Romana incearca astfel sa previna un dezastru ecologic si cultural cu multiple consecinte inacceptabile. Va multumesc pentru atentie.