Am intrat in politica intr-o perioada dificila pentru partidul meu – 1996. Nu era cel mai bun moment sa te inscrii in PSD, care tocmai pierduse dramatic puterea.
Intr-un fel, momentul e simbolic pentru tot ce a urmat. Mai intai fiindca am ales acest drum, desi imi incepeam calatoria sub umbra unei contestari, legate de numele tatalui meu. Si apoi fiindca am optat pentru un domeniu caruia nimeni nu-i dadea prea multe sanse in Romania – protectia mediului. Am crezut mereu intr-un principiu simplu: cu cat te confrunti cu provocari mai mari, cu atat esti fortat sa devii mai puternic, sa-şi depasesti limitele, sa-ti dezvolti calitatile.
Curajul nu mi-a lipsit niciodata. Dar, in acelasi timp, nu mi-a lipsit nici autoironia, aşa ca am incercat mereu sa vad lucrurile in perspectiva.
M-am nascut in Arad, am absolvit Dreptul la Timisoara, mi-am intemeiat o familie la Bucureşti si lucrez la Bruxelles şi Strasbourg. As putea spune deci ca sunt dintotdeauna un cetatean european. Fiecare etapa importanta din viata mea mi-a modelat personalitatea.
Studentia mi-a dat lectii despre toleranta, despre moduri diferite de a gandi şi datoria de a le respecta.
Experienta avocaturii in capitala m-a educat despre cat de pretios e timpul si ce mult conteaza sa aplici corect ceea ce ai invatat. In politica am inteles importanta jocului in echipa si ca ai numai de castigat daca alaturi de tine joaca cei mai buni, cei mai talentati, fiindca astfel calitatile tale se dezvolta mai bine si mai repede.
Ca parlamentar – unul dintre cei mai tineri – am simtit ca particip la luarea deciziilor: nu a celor stralucitoare, care apar la jurnalul de stiri, ci a legilor obisnuite, despre care se vorbeste mai rar, dar au efect asupra vietii oamenilor.
La Parlamentul European am invatat ca rigoarea si precizia sunt criteriile sub care sunt masurati politicienii europeni, si ca politica inseamna mai mult administratie si mai putin discurs. In fine, devenind mama, responsabilitatea, grija sau atentia la detalii – adica lectiile invatate deja – si-au adancit semnificatia.
Vorbesc despre mediu desi stiu ca pentru multi romani nu este inca un subiect de interes. Vreau sa arat de ce conteaza protejarea mediului si ma straduiesc sa lupt impotriva acelor probleme de mediu care-i afecteaza deja pe oameni. Am privit mandatul de europarlamentar ca pe o sansa de a duce spre dezbatere in Europa preocupari ale romanilor, fie ca a fost vorba de grupuri sociale aparte sau de cetatenii Romaniei in ansamblu.
Oamenii din Rosia Montana au nevoie de protejarea comunitatii locale, a identitatii sociale si culturale si a ecosistemului in fata amenintarii exploatarii miniere cu cianuri. Cei din Copsa Mica sufera de ani buni din cauza poluarii masive. Romanii din regiunea Huelva (Spania) lucreaza la culturile de capşuni şi sunt expuşi unor riscuri majore datorate substantelor chimice utilizate. Sunt cateva cauze pe care am ales sa le sustin in fata Comisiei şi a Parlamentului European. Tot la oameni si la comunitati m-am gandit si cand am intervenit pentru parcul Bordei sau impotriva cladirii de langa catedrala Sf Iosif.
Protejarea ecosistemului Deltei Dunarii, inclusiv prin interzicerea vanatorii, oprirea defrisarilor abuzive şi a distrugerii spatiilor verzi din oraşe, reducerea utilizarii pesticidelor si a culturilor modificate genetic – toate sunt fenomene care-i lovesc pe romani si le-am ridicat in forul unde ii reprezint.
Sprijin promovarea energiilor regenerabile, lupta cu efectele schimbarilor climatice, combaterea deficitului de apa si a secetei, preocuparea pentru alimentatia sanatoasa fiindca sunt teme esentiale pentru viitorul „verde” al Romaniei.
Poate nu apar pe prima pagina a ziarelor vorbind despre ele, dar stiu sigur ca ele au importanta pentru viata noastra.
Cred intr-o politica a concretului, cu sens si cu ecou in viata celor care m-au ales.
