Scoala pentru Sanatate

Am creat Asociatia “Scoala pentru Sanatate”. Iar saptamana viitoare organizam primul eveniment, la Iasi!

Ca europarlamentar in Comisia de Mediu, Sanatate publica si Siguranta alimentara, m-a preocupat mult (si) problema educatiei nutritionale. UE in general si majoritatea statelor membre, la nivel individual, au lipsuri maj…ore la acest capitol. Dar in afara interventiilor si initiativelor mele de acolo (care vor continua – va voi povesti in curand despre urmatoarea mea propunere de rezolutie in domeniu), vreau sa ajut si aici, acasa, parintii sa invete cum sa-si hraneasca sanatos copiii.

Am fondat Asociatia impreuna cu Anda Avramescu (medic) si Cornelia Marin (consultant nutritionist).
Toamna aceasta lansam un turneu national. Dar… fiecare anunt la momentul potrivit!

La multi ani… sanatosi!

Jean Anthelme Brillat-Savarin ne-a lasat tuturor mostenire – pe langa spumoasa prajitura care ii poarta numele – si o vorba tare inteleapta: “spune-mi ce mananci, si-o sa-ti spun cine esti”.

Niciodata in istoria gastronomiei nu s-a potrivit, parca, mai bine sentinta lui decat acum, cand ceea ce mancam ne poate face – din neatentie sau neinformare – mai rau decat ne imaginam. Noua, dar mai ales copiilor nostri, ale caror organisme fragile sunt mult mai vulnerabile in fata asaltului de grasimi, zahar, sare ori alimente procesate din meniul zilnic al vietii noastre agitate.

Azi, in ziua speciala dedicata zambetelor celor mici, imi doresc sa ne gandim mai atent daca nu avem sa le oferim ceva mai pretios decat darurile de 1 iunie: grija ca hrana pe care le-o oferim sa le aduca nu doar placere, ci si sanatate.

Cadoul meu pentru Irina este prajitura din imagine – un chec cu banane, pe care l-am facut din faina integrala si oua bio, si care a luat forma unui ursulet. Toate mamicile stiu ca ii convingi mult mai usor pe cei mici sa manance daca mancarea ii amuza, ii face sa rada sau aduce chiar cu o jucarie. Acelasi truc functioneaza la fel de bine si in privinta hranei sanatoase. Si, de cele mai multe ori, nici nu e nevoie de eforturi mari – putina imaginatie e suficienta.

De 1 iunie, le doresc tuturor copiilor o zi vesela si la multi ani sanatosi. Iar parintilor – multe ganduri bune, energie si inspiratie!

Inspiratie

“Bateriile uzate nu ajuta greierii sa cante, ci ii otravesc. Recicleaza-le!”

Este un “sfat verde” pe care poate ecologistii cu diploma sau specialistii in climatologie l-ar putea ironiza. Insa copiii – cei carora le este adresat, de fapt – cu siguranta il inteleg. Iar intelegerea este primul pas catre a-l respecta.

Sfatul l-am descoperit pe un blog foarte vesel – si foarte verde. Se numeste Prietenii naturii si este rezultatul muncii copiilor din comuna Sincai, Mures, alaturi de invatatoarea lor. Munca lor online e abia la inceput, dar se vede clar ca natura ii pasioneaza si in inspira. Nu numai ca deseneaza, cu minutiozitate si culori vii, multi pomi pe peretii scolii lor (daca nu stiati cum arata o “livada a prieteniei”, aveti acum ocazia sa descoperiti vizitand blogul lor), dar se ocupa cu multa dragoste si de ingrijirea pomilor reali, atunci cand li se pare ca acestia sufera de “tristete”. Si nu se opresc aici: stiu chiar sa inventeze cadouri de Ziua Mamei din paharele de lapte primite in pauza mare – cine vrea sa construiasca vreo campanie de promovare a reciclarii le poate cere sfaturi oricand, par ca se pricep… Astept nu nerabdare viitoarele idei!

Nu stiu daca vreodata visul meu de predare a educatiei ecologice in clasele primare, in toate scolile din Romania, se va implini. Dar stiu sigur ca astfel de lucruri, precum blogul de care va vorbesc si, mai ales, intamplarile din spatele lui sunt cele care aduc natura langa sufletul copiilor. Felicitari!

O sansa reala pentru Rosia Montana

Update: rezolutia a fost adoptata cu 488 de voturi pentru.

Astazi, la Parlamentul European se va dezbate propunerea comuna de rezolutie a grupurilor PPE, S&D, ALDE, GUE/NGL prin care folosirea cianurilor in minerit ar putea deveni istorie in Uniunea Europeana.

Observ ca, zilele acestea,  suspect de multa lume are pareri despre Rosia Montana – intamplator, pareri pozitive fata de proiect.

I-as intreba pe toti acesti sustinatori: ati avea curajul sa va cresteti copiii langa mina pe care o doriti deschisa la Rosia Montana? I-ati lasa sa se joace pe langa raul care ar putea fi contaminat cu cianuri?

Se creeaza un conflict fals intre dezvoltare si protejarea sanatatii oamenilor si a mediului. Dezvoltarea durabila ne spune ca sunt posibile amandoua, si ca nu trebuie sa acceptam compromisuri. La Rosia Montana e nevoie de locuri de munca, dar e nevoie si de protejarea sanatatii oamenilor si a mediului.

Dezvoltarea nu se poate face cu pretul distrugerii. Iar in Romania s-a distrus prea mult, fara a se pune nimic in loc, ca sa mai permitem inca un experiment. Nu vrem să salvam mediul in defavoarea locurilor de muncă. Dimpotriva, vrem sa salvam o regiune si de la saracie, si de la distrugere, si sa oferim un viitor sustenabil oamenilor de acolo. Noi am propus, de altfel, si un amendament potrivit caruia regiunile afectate de aceasta interdictie ar trebui sa primeasca sprijin de la Uniunea Europeana.

Cat despre colegii de la PDL care sustin cianurile, ar face mai bine sa-si concentreze presiunile asupra dlui Berceanu, ca sa construiasca autostrazi si sa aduca dezvoltarea pe termen lung si la Rosia Montana, si in restul Romaniei.

PROPUNERE DE REZOLUŢIE

depusă pe baza întrebării cu solicitare de răspuns oral B7-0206/2010
în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură
referitoare la interzicerea generală a utilizării tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri în UE
Daciana Octavia Sârbu, Csaba Sándor Tabajdi, în numele Grupului S&D

Rezoluţia Parlamentului European referitoare la interzicerea generală a utilizării tehnologiilor de minerit pe bază de cianură în UE; B7‑0239/2010
Parlamentul European,–  având în vedere articolul 191 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,–   având în vedere principiul precauţiei astfel cum a fost definit în Declaraţia de la Rio privind mediul şi dezvoltarea, precum şi Convenţia privind diversitatea biologică din iunie 1992, de la Rio de Janeiro,–   având în vedere obiectivele de mediu stabilite în Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei,–   având în vedere Directiva 2006/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind gestionarea deşeurilor din industriile extractive, prin care se permite utilizarea cianurilor în activităţi miniere, stabilindu-se pragurile maxime permise ale concentrației de cianuri, –   având în vedere Directiva 2003/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2003 de modificare a Directivei 96/82/CE a Consiliului (Seveso II) privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanțe periculoase, în care se afirmă că [...] anumite activități de depozitare și de prelucrare în industria minieră […] pot avea consecințe foarte grave, –   având în vedere Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului, conform căreia statele membre pot permite unui operator să nu suporte costurile pentru daune provocate mediului în cazul în care se dovedeşte că daunele respective au fost provocate în anumite condiţii, –   având în vedere programul de 18 luni privind preşedinţia spaniolă, belgiană şi ungară în ceea ce priveşte priorităţile acestuia legate de politica în domeniul apei şi de biodiversitate, –   având în vedere misiunea de evaluare a UNEP (Programul de Mediu al Organizației Națiunilor Unite)/OCHA (Biroul pentru coordonarea afacerilor umanitare) privind deversarea de cianură de la Baia Mare (România) din martie 2000 şi raportul grupului operativ internaţional de evaluare a accidentului de la Baia Mare realizat în decembrie 2000, –   având în vedere măsurile luate de Republica Cehă cu privire la interzicerea generală a tehnologiilor pe bază de cianuri prin modificarea, în 2000, a Legii nr. 44/1988 privind mineritul, modificarea, în 2009, a Legii nr. 48/1993 privind mineritul din Ungaria, prin care s-a interzis utilizarea tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri pe teritoriul Ungariei, precum şi decretul dat în Germania, în 2002, prin care s-a interzis mineritul cu cianuri, –  având în vedere întrebarea din 17 martie 2010 adresată Comisiei referitoare la interzicerea generală a utilizării tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri în UE (O-0035/2010 – B7‑0206/2010), –   având în vedere articolul 115 alineatul (5) şi articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură, A.  întrucât Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat anul 2010 Anul internaţional al biodiversităţii, iar lumea este invitată, prin urmare, să ia, în 2010, măsuri de protejare a diversităţii formelor de viaţă de pe Pământ; B.  întrucât cianura este un produs chimic extrem de toxic utilizat în mineritul aurului, fiind catalogat ca principalul agent poluant în conformitate cu anexa VIII la Directiva-cadru privind apa, care poate avea efecte catastrofale şi ireversibile asupra sănătăţii umane şi a mediului, prin urmare asupra biodiversităţii; C.  întrucât, în Declaraţia comună a miniştrilor mediului din Republica Cehă, Ungaria, Polonia şi Slovacia privind mineritul durabil, întocmită în cadrul celei de-a 14-a reuniuni a miniştrilor mediului din grupul de ţări Visegrad, ce a avut loc la 25 mai 2007, la Praga (Republica Cehă), miniştrii şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la tehnologiile periculoase utilizate şi planificate pentru activităţile miniere în diverse locuri din regiunea respectivă, tehnologii care implică riscuri considerabile cu privire la mediu, care pot avea consecinţe transfrontaliere; D.  întrucât, în cadrul Convenţiei de la Sofia privind cooperarea pentru protejarea şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea, părţile au agreat că, în afară de substanţele periculoase prioritare menţionate în Directiva-cadru privind apa, cianura este considerată substanţă periculoasă relevantă; E.  întrucât, în urmă cu 10 ani, peste 100 000 m3 de apă contaminată cu cianură au fost deversaţi dintr-un bazin al minei de aur din Baia Mare (România) în sistemul fluvial Someş – Tisa – Dunăre, fapt ce a provocat cel mai grav dezastru ecologic din Europa Centrală la vremea respectivă; întrucât materialele toxice au ucis numeroase organisme, afectând sistemul ecologic, lanţul trofic şi utilizarea râului de către om pentru mulţi ani; întrucât s-a anunţat că în regiunea cea mai contaminată a râului Tisa au fost distruse 100% din planctoane, 82% din numărul peştilor şi 50-60% din numărul nevertebratelor din mediul acvatic; F.  întrucât, în ultimii 25 de ani, la nivel mondial, s-au produs peste 30 de accidente majore cu deversare de cianuri şi întrucât nu există nicio garanţie reală că astfel de accidente nu vor mai apărea, în special având în vedere condiţiile atmosferice extreme din ce în ce mai potrivnice, printre altele precipitaţiile abundente şi frecvente, astfel cum se estimează în cel de-al patrulea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice; G.  întrucât mai multe state membre UE încă se confruntă cu faptul că, în cadrul unor proiecte noi privind unele exploatări miniere de suprafaţă vaste, se utilizează tehnologii bazate pe cianuri în zone foarte populate, ceea ce implică şi mai multe ameninţări la adresa sănătăţii umane şi a mediului; H.  întrucât, în conformitate cu Directiva-cadru privind apa, statele membre sunt obligate să obţină şi să menţină „starea bună” a resurselor de apă, precum şi să prevină poluarea acestora cu substanţe periculoase, calitatea apei putând însă să depindă şi de calitatea apei din bazinul hidrografic în cauză care este situat în ţările învecinate care utilizează tehnologii de minerit pe bază de cianuri; I.  întrucât efectele transfrontaliere ale accidentelor care implică deversarea de cianuri, în special în ceea ce priveşte contaminarea bazinelor hidrografice mari şi a straturilor freatice, evidenţiază necesitatea unei abordări din partea UE a ameninţării serioase la adresa mediului pe care o reprezintă mineritul pe bază de cianuri; J.  întrucât încă nu există norme prudenţiale şi garanţii financiare adecvate, iar aplicarea legislaţiei existente cu privire la mineritul pe bază de cianuri depinde şi de abilităţile puterilor executive ale fiecărui stat membru, deci este doar o chestiune de timp şi de neglijenţă umană până când se va produce un accident; K.  întrucât Directiva privind deșeurile miniere nu a fost aplicată pe deplin în unele state membre; L.  întrucât mineritul pe bază de cianuri creează puţine locuri de muncă şi doar pentru o perioadă de 8-16 ani, existând însă pericolul de producere a unor daune ecologice transfrontaliere imense care, de regulă, nu sunt compensate de operatorii responsabili, aceştia dispărând sau intrând în faliment de obicei, ci de stat, adică de contribuabili; M.  întrucât operatorii nu au asigurări pe termen lung care să le acopere costurile în caz de accident sau de funcţionare defectuoasă în viitor, N.  întrucât trebuie să se extragă o tonă de minereu de calitate inferioară pentru a se obţine două grame de aur, în urma acestui proces rămânând o cantitate enormă de deşeuri miniere, în timp ce 25-50% din aur rămâne în cele din urmă în stocul de deşeuri; întrucât, în plus, în proiectele vaste de minerit pe bază de cianuri se utilizează câteva milioane de kilograme de cianură de sodiu pe an, transportarea şi depozitarea acesteia putând avea consecinţe catastrofale în cazul în care nu se efectuează în mod corespunzător; O.  întrucât există alternative la mineritul pe bază de cianuri, care ar putea înlocui tehnologiile de minerit pe bază de cianuri; P.  întrucât peste tot în UE se protestează cu tărie împotriva proiectelor de minerit pe bază de cianuri, nu numai de către cetăţeni, de comunităţile locale şi de ONG-uri, ci şi de către organizaţii de stat, de către guverne şi de către politicieni, 1.  consideră că respectarea obiectivelor UE în conformitate cu Directiva-cadru privind apa, şi anume de a obţine o stare bună din punct de vedere chimic şi de a proteja resursele de apă şi diversitatea biologică, poate fi realizată doar prin interzicerea tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri; 2.  invită Comisia să propună interzicerea totală a utilizării tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri în Uniunea Europeană până la sfârşitul lui 2011, deoarece aceasta este singura modalitate sigură de protejare a resurselor noastre de apă şi a ecosistemelor împotriva poluării cu cianuri în urma activităţilor miniere şi să înceapă, totodată, realizarea unei evaluări normale a impactului; 3.  ia act de iniţiativele relevante din cadrul sistemului UE şi al ONU şi încurajează cu tărie dezvoltarea şi aplicarea unor alternative de minerit mai sigure care, mai ales, să nu implice utilizarea de cianuri; 4.  invită Comisia şi statele membre să nu susţină niciun proiect de minerit care implică utilizarea directă sau indirectă de tehnologii pe bază de cianuri în UE, până când se poate aplica o interdicţie generală, şi nici să nu susţină astfel de proiecte în ţări terţe; 5.  invită Comisia să propună o modificare a legislaţiei existente cu privire la gestionarea deşeurilor din industriile extractive pentru ca fiecare operator să fie obligat să deţină o asigurare pentru a compensa daunele şi a acoperi toate costurile de remediere pentru obţinerea stării ecologice şi chimice iniţiale în cazul producerii unui accident sau al unei funcţionări defectuoase; 6.  încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, precum şi parlamentelor şi guvernelor statelor membre. Cititi si Propunerea comuna de rezolutie depusa de grupurile PPE, S&D, ALDE si GUE/NGL referitoare la interzicerea generală a utilizării tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri în Uniunea Europeană.

2010 – anul biodiversitatii

Dacã albinele ar disparea, ar costa milioane intregi sa facem lucrurile pe care ele le fac gratuit. De altfel, v-am mai povestit cum unii europeni au inteles si s-au mobilizat deja ca sa le protejeze.

Anul 2010 a fost desemnat anul international al Biodiversitatii, iar Comisia Europeana a dezvoltat o campanie cu scopul de a contribui la cresterea responsabilizarii fata de biodiversitate, prin educarea publicului si generarea unui angajament comun din partea cetatenilor UE.

Avand ca mesaj central Contam unii pe altii! (We are all in this together!), campania va cuprinde intr-o prima faza tarile cu un nivel scazut de informare a publicului despre biodiversitate. Romania se numara printre aceste tari, alaturi de Bulgaria, Italia, Olanda, Spania si Polonia, in care campania va fi sustinuta si printr-o serie de actiuni publice, in scopul responsabilizãrii cetatenilor cu privire la importanta biodiversitatii.

 

Cred in “Viata dupa colectare”

Strawberry Fields

Velocratia

 

Peste 7000 de locuitori din Amsterdam au semnat o petitie care solicita municipalitatii sa aplice un program in zece puncte de imbunatatire a sigurantei biciclistilor. Printre altele, initiatorii sai doresc interzicerea accesului autobuzelor si camioanelor pe strazile care nu au piste pentru biciclete.

Pe parcursul ultimului an, peste 5000 de adulti si aproape 40.000 de copii londonezi au invatat sa mearga corect cu bicicleta in trafic, in cadrul unor cursuri finantate de departamentul de transport al primariei. Acesta, de altfel, a realizat si plasat pe site-ul propriu un filmulet prin care ii invata pe biciclisti si pe soferii de camioane sa-si imparta soseaua (“Share the Road”). http://www.tfl.gov.uk/roadusers/cycling/11687.aspx

In Copenhaga, s-a calculat ca, pentru fiecare kilometru strabatut cu bicicleta de locuitorii sai, societatea obtine un profit net de 1.22 coroane, datorita unei combinatii de factori precum prevenirea uzurii soselelor – care presupune o nevoie redusa de reparatii, populatie mai sanatoasa – care presupune productivitate mai mare si mai putine absente la serviciu. In schimb, pentru fiecare kilometru parcurs cu masina, societatea sufera o pierdere de 0.69 coroane.

Programul Bicing, varianta din Barcelona a schemei municipale de inchiriere de biciclete, este finantata din fondurile incasate de la soferii care parcheaza in zona centrala a orasului. Cu alte cuvinte, sunt taxati soferii-poluatori, in beneficiul celor care aleg sa se deplaseze eco – o varianta cu totul diferita de modelul care presupune taxarea tuturor.

Bixi, schema similara a orasului Montreal, are standuri complet autonome, hranite cu energie solara si beneficiare de WiFi.

In fine, programul omolog al orasului Rio de Janeiro (care se numeste SAMBA :) – un acronim care denumeste serviciul, Solução Alternativa para Mobilidade por Bicicletas de Aluguel) prevede ca, pe strazile cu piste de biciclete, limita de viteza pentru masini este 30km/ora.

Punand cap la cap aceste fragmente de informatii, ma gandesc la doua concluzii: 1. termenul din titlu nu e chiar atat de fantezist si 2. civilizatia si ecologia nu mai pot exista una fara cealalta. Ar mai fi si alte invataminte?!

Solutii, nu sacrificii

Daca aveati impresia ca ati auzit toate scenariile de groaza referitoare la incalzirea globala, va mai ofer o informatie: pana in 2020 – adica in numai zece ani – pe soselele Chinei vor circula 150 de milioane de masini. Cresterea experimentata de economia chineza are si aceasta consecinta, care genereaza frisoane in dezbaterea mondiala pe probleme de mediu.

Astfel de circumstante noi, care se adauga unui tablou si asa infricosator, creeaza in plan politic mutatii discursive cel putin interesante. Tony Blair si Anthony Giddens sustin, de ceva vreme, nevoia ca guvernele sa abandoneze paradigma de mediu de pana acum, cea axata pe cerintele adresate oamenilor de a-si modifica stilul de viata, si sa se concentreze in schimb pe conturarea de solutii realiste si aplicabile eficient si urgent.

Cu alte cuvinte, sa nu mai ceara sacrificii din partea populatiei, ci sa ofere acesteia variante usor de incorporat in viata de toate zilele, precum tehnologii alternative (cu emisii de carbon reduse) si infrastructura pentru automobile electrice si hibride.

Argumentul e simplu: pana acum s-a mers pe varianta sacrificiului, iar efectele nu au fost semnificative.

“Nu le putem cere oamenilor sa nu mai foloseasca masinile”, spune Blair. Este nerealist si nu functioneaza. Oricat de multi temerari ar decide sa foloseasca bicicleta (si au facut-o destui, inclusiv in orase-capcane pentru ciclism, precum Bucurestiul), tot nu va fi suficient. Modelul privarii de elemente ale confortului nu a avut efect si nu putem sa insistam pe acest drum din moment ce el nu ne va duce acolo unde vrem sa ajungem.

“Avem nevoie de de o abordare axata pe investitii, motivata in egala de masura de incalzirea globala, dar si de securitatea energetica, pe care oamenii sa o inteleaga si sa si-o asume”, spune Giddens. Altfel spus, sa reparam un rau deja facut si in acelasi timp sa planificam pentru viitor. Sa incercam sa evitam proportiile unui dezastru deja in desfasurare si, printr-o strategie integrata, ampla si bine gandita, sa punem la punct mecanisme care sa ne rezolve si problemele de sistem, nu numai pe cele de circumstanta.

O perspectiva utila in dezbaterea despre viitor, cu potentialul de a antrena schimbari esentiale, sau o simpla reorientare discursiva?

Albinele urbane

Foto via Alamy/independent.co.uk

Unii europeni sunt, mai nou, pasionati de albine, iar faptul ca traiesc in orase nu ii impiedica deloc sa-si cultive acest interes.

Natural England, agentia guvernamentala responsabila, in Marea Britanie, de asigurarea “protejarii si imbunatatirii” mediului natural (respectiv ale solului, florei si faunei, mediilor marine si geologice), lanseaza zilele acestea o provocare catre locuitorii oraselor britanice: sprijinirea refacerii populatiei nationale de albine, prin plantarea – in balcoanele si gradinile proprii – de flori si plante preferate de acestea.

Argumentatia este simpla: in ultimii doi ani, numarul albinelor a scazut cu 10-15%, afectand polenizarea plantelor si recoltelor, ceea ce a generat efecte negative inclusiv asupra agriculturii. Prin crearea de conditii pentru dezvoltarea acestora inclusiv in comunitati urbane, se urmareste si cresterea rezistentei lor la bolile care acum le ameninta supravietuirea.

Cresterea albinelor este promovata astfel ca un hobby (deja adoptat de foarte multa lume), iar celor interesati li se ofera si un model de stup urban – “Beehaus”, mic si compact, adaptabil unor spatii reduse.

Foto via dailymail.co.uk

Aceasta idee este, de altfel, ilustrativa pentru un curent care se dezvolta tot mai puternic in acesti ani – design-ul urban care tine cont de natura si o integreaza in prim-plan. Ceea ce ne arata ca nu numai legislatia comunitara sau cotele impuse de emisii de carbon ne pot ghida catre o lume mai echilibrata ecologic, ci si initiative punctuale, aplicate in cele mai neasteptate zone.