Raspunsul CE la intrebarea privind abuzurile angajatorilor

Pornind de la cazul tragic al Ramonei Ciciu, in luna martie am adresat Comisiei Europene, alaturi de Corina Cretu si Catalin Ivan, o intrebare privind drepturile angajatilor.

Mai exact, voiam sa aflam ce masuri prevede Comisia pentru a limita abuzurile la adresa angajatilor si pentru a asigura respectarea drepturilor acestora, garantate prin articolul 153 al Tratatului privind functionarea Uniunii Europene (mai ales in climatul economico-social marcat de actuala recesiune). In acelasi timp, intrebam daca executivul comunitar intentioneaza sa creeze un organism de control la nivelul Uniunii care, in colaborare cu autoritatile nationale, sa se asigure ca drepturile angajatilor sunt respectate, in special in marile companii nationale. 

Raspunsul Comisarului László Andor se limiteaza la a sublinia ca timpul de lucru este limitat prin lege, iar responsabilitatea de a aplica legea la nivelul companiilor revine fiecarui stat membru in parte.

Reprezentantul Comisiei noteaza, de asemenea, ca  “riscurile psihosociale si, in special, stresul la locul de munca au fost recunoscute ca facand parte dintre riscurile profesionale cele mai serioase privind sanatatea”, iar cazul tinerei romance despre care se presupune ca a murit din cauza surmenajului provocat de munca in exces este cunoscut de executivul CE, ancheta aflandu-se inca in derulare.
 
Desi comisarul pentru Munca vorbeste de schimburile de bune practici si cooperarea la nivel european in probleme de dreptul muncii, cred ca ideea unui for comunitar care sa supravegheze aplicarea corecta a legislatiei, respectiv sa protejeze angajatii, ramane o propunere viabila; mecanismele existente – invocate in raspuns – nu sunt suficiente, dupa cum putem observa. Voi relua ideea, alaturi de colegii mei, si prin alte demersuri catre Comisie.

Raspunsul CE, integral:
Articolul 6 din Directiva privind timpul de lucru[1] prevede ca statele membre iau masurile necesare pentru ca, in functie de necesitatile de protectie a sanatatii si securitatii lucratorilor, timpul de lucru saptamanal sa fie limitat prin acte cu putere de lege si acte administrative sau prin conventii colective si sa nu depaseasca 48 de ore, inclusiv orele suplimentare. In plus, in conformitate cu articolul 22, niciun lucrator nu sufera niciun prejudiciu din partea angajatorului daca refuza sa depaseasca aceasta limita de ore.
 
Statelor membre in cauza le revine responsabilitatea de a aplica aceste dispozitii in ceea ce priveste societatile private din jurisdictia lor. In conformitate cu informatiile disponibile Comisiei privind tragicul caz recent la care distinsul membru face referire, cauza principala a decesului nu a fost stabilita inca, dar autoritatile nationale au deschis, in mod prompt, o ancheta privind mediul de lucru.
 
In 2006-2007, Comisia a initiat o ampla consultare publica cu tema „Modernizarea dreptului muncii pentru a raspunde provocarilor secolului 21”. Cu toate acestea, la nivel european s-a ajuns doar la un acord limitat cu privire la masurile necesare in ceea ce priveste asigurarea respectarii drepturilor legate de contractul de munca. Prin urmare, Comisia si-a luat angajamentul de a promova o mai buna cooperare si schimbul de experienta la nivel european. O astfel de cooperare reprezinta deja o realitate intre autoritatile nationale responsabile cu aplicarea normelor de sanatate si securitate la locul de munca, in special prin intermediul Comitetului inspectorilor de munca principali[2].
 
De asemenea, Comisia ar dori sa atraga atentia distinsului membru asupra faptului ca riscurile psihosociale si, in special, stresul la locul de munca au fost recunoscute ca facand parte dintre riscurile profesionale cele mai serioase privind sanatatea. Desi Directiva-cadru privind sanatatea si securitatea din 1989[3] reglementeaza riscurile psihosociale, Strategia comunitara 2002-2006 privind sanatatea si securitatea la locul de munca[4] a fost cea care a abordat problema riscurilor psihosociale in mod specific. Au fost initiate doua consultari cu partenerii sociali europeni : in 2002, privind stresul la locul de munca si in 2005, privind violenta la locul de munca.
 
In urma acestor consultari, partenerii sociali au semnat acordurile-cadru autonome privind stresul la locul de munca (in 2004) si violenta si hartuirea la locul de munca (in 2007). Strategia comunitara 2007-2012 privind sanatatea si securitatea in munca[5] recunoaste importanta acestor acorduri. La momentul actual, Comisia monitorizeaza punerea in aplicare a acordului-cadru privind stresul la locul de munca.
 

[1]     Directiva 2003/88/CE a Parlamentului și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, JO L 299, 18.11.2003.
[2]     Decizia 95/319/CE a Comisiei din 12 iulie 1995 privind constituirea Comitetului inspectorilor de muncă principali, JO L 188, 9.8.1995.
[3]     Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă, JO L 183, 29.6.1989.
[4]     COM(2002)118 final
[5]     COM(2007)62 final

Abuzurile angajatorilor. Un caz romanesc, o urgenta europeana

“17 martie 2010

Europarlamentarii PSD Daciana Sarbu, Corina Cretu si Catalin Ivan au adresat, miercuri, o intrebare scrisa Comisiei Europene prin care executivul comunitar este interpelat privind masurile de limitare a abuzurilor la adresa angajatilor, respectiv de asigurare a respectarii drepturilor acestora. Deputatii europeni mentioneaza si cazul tragic recent al unei tinere de 34 de ani din Romania, decedate “din cauza surmenajului provocat de munca in exces si de stresul de la birou”.

“In Romania, pe fondul crizei economice, atat in sectorul public, cat si in cel privat, au avut loc numeroase disponibilizari si se preconizeaza o crestere semnificativa in continuare a somajului. In acest context, multi angajati sunt nevoiti sa lucreze ore suplimentare fara a fi remunerati, devenind din ce in ce mai vulnerabili in fata angajatorilor. Climatul actual este, fara indoiala, favorabil  angajatorilor, care isi permit sa exercite presiuni, greu de sanctionat din punct de vedere legal”, se arata in intrebarea scrisa.  

Initiatorii interpelarii mentioneaza cazul recent al unei tinere de 34 de ani din Romania, care a alarmat opinia publica din aceasta tara. “Tanara a facut stop cardiac din cauza surmenajului provocat de munca in exces si de stresul de la birou, iar dupa cateva zile de coma profunda a incetat din viata. Cazul nu este singular in Romania: cu doi ani in urma, o alta tanara, angajata a unei companii multinationale, a murit din cauza oboselii acumulate in urma orelor suplimentare de munca”, se arata in intrebare.

Deputatii europeni considera ca este nevoie de mecanisme de control bine puse la punct, pentru garantarea respectarii drepturilor angajatilor, precum si de crearea unui cadru sigur, in care angajatii sa poata reclama conditiile improprii in care muncesc, fara riscul de a-si pierde locul de munca.

In acest context, executivul comunitar este intrebat ce masuri prevede pentru a limita abuzurile la adresa angajatilor  si pentru a asigura respectarea drepturilor acestora – garantate prin art. 153 al Tratatului de functionare a Uniunii Europene -, mai ales in climatul economico-social marcat de actuala recesiune.

Totodata, cei trei eurodeputati au interpelat CE privind intentia sa de a crea un organism de control la nivel european care sa colaboreze cu autoritatile nationale pentru a se asigura ca drepturile angajatilor sunt respectate, in special in marile companii multinationale”.