Romania s-a angajat fata de Uniunea Europeana ca, pana in 2013, sa sporeasca – pana la 60% – procentul de cantitati de deseuri valorificate.
MaiMultVerde ne ajuta sa impulsionam acest proces, la nivel local, prin implicarea fiecaruia.
Puteti semna aici petitia online de sustinere a colectarii selective, iar aici gasiti un model de scrisoare care poate fi trimis autoritatilor locale.
‘Europarlamentarul Daciana Sarbu (PSD) a semnat miercuri, 20 mai 2009, un protocol prin care se angajeaza sa sustina, prin activitatea sa, agricultura ecologica din Romania si produsele traditionale romanesti, pentru o mai buna reprezentare a acestora pe piata europeana. Protocolul a fost incheiat intre Daciana Sarbu si reprezentantii Federatiei Nationale a Producatorilor Agricoli din Romania (FNPAR) si ai Sindicatului National al Crescatorilor de Ovine si Caprine, doua dintre cele mai importante organizatii sindicale din domeniul agricol.
Daciana Sarbu isi propune sa foloseasca toate posibilitatile pe care le are la dispozitie, ca europarlamentar, pentru a promova produsele cu specific romanesc, obtinute prin mijloace care respecta normele agriculturii ecologice, ca forma de a asigura producatorilor romani o sansa in plus pe piata agricola europeana. In opinia sa, agricultura ecologica poate reprezenta o oportunitate majora pentru multi producatori romani si, in acelasi timp, o modalitate prin care agricultura Romaniei sa devina mai competitiva in cadrul Uniunii Europene.
Unul dintre cele patru angajamente ferme lansate de PSD in cadrul campaniei pentru alegerile europarlamentare este modernizarea agriculturii si a satului romanesc, inclusiv prin sprijinirea, in cadrul Politicii Agricole Comune, a fermelor mici, cu o productie ecologica.
Facand parte din Comisia de Mediu, Sanatate Publica si Siguranta Alimentara a Parlamentului European, Daciana Sarbu s-a implicat activ in actiuni cu caracter ecologist, contribuind prin interventii, luari de pozitie si amendamente la legislatia de mediu elaborata de Parlamentul European, dar si la promovarea dezbaterii si actiunii ecologiste in Romania. Unul dintre proiectele sale este aplicarea, in Romania, a programului european de introducere a consumului de fructe in scoli, pe care europarlamentarul PSD il considera atat o masura de imbunatatire a alimentatiei copiilor, dar si o forma de stimulare a productiei autohtone de fructe. Ca o dimensiune complementara a activitatii sale de mediu, pentru mandatul urmator, Daciana Sarbu doreste sa faca parte, ca membru supleant, din Comisia de Agricultura a Parlamentului European.
Miercuri, cu ocazia vizitei la Sibiu, Daciana Sarbu s-a intalnit cu reprezentantii Asociatiei Judetene a Crescatorilor de Ovine “Marginimea” Sibiu. “Este primul candidat la europarlamentare care s-a interesat de soarta crescatorilor de ovine si care s-a angajat sa sustina in Parlamentul European eforturile noastre pentru promovarea produselor traditionale, pentru acordarea subventiilor la nivelul fermierilor europeni, fata de care astazi suntem profund discriminati. La intalnire, Daciana Sarbu ne-a facut o promisiune certa: in cazul in care va redeveni parlamentar european, in toamna lui 2009 va organiza la Bruxelles o expozitie de produse traditionale, cu participarea asociatiilor crescatorilor de ovine din Romania. Am mandatul tuturor presedintilor asociatiilor judetene ale crescatorilor de ovine din Romania de a face publica sustinerea noastra ferma pentru candidatura Dacianei Sarbu in Parlamentul European”, a declarat Marcel Andrei, presedintele Asociatiei Judetene a Crescatorilor de Ovine “Marginimea” Sibiu’.
“Sambata dimineata, insotita de 200 de voluntari, Daciana Sarbu a facut curatenie in Padurea Verde, la chemarea ecologistilor de la Umbrela Verde si a “omuletilor verzi”. Inarmati cu manusi, saci si mult chef de munca, cei din echipa eco au strans gunoaiele si i-au indemnat pe oameni sa aiba grija de mediu. Daciana Sarbu a sustinut ca in zona sa fie aduse mai multe containere pentru depozitarea resturilor, precum si toalete ecologice, astfel incat Padurea Verde sa ramana cu adevarat… verde”.
De la Timisoara am plecat catre Criciova (langa Lugoj), unde am incercat, alaturi de cativa prieteni, sa transformam Timis Rally in primul Raliu Verde al Romaniei.
Particip adesea la raliuri, ca spectator, si de nenumarate ori am privit neputincioasa peisajul absolut dezolant care ramane in punctele de pe traseu unde oamenii urmaresc desfasurarea cursei. De fapt, e acelasi peisaj pe care il vedem si prin paduri, si pe marginea unor rauri, si pe unele plaje – adica peste tot pe unde oamenii aleg sa se relaxeze in natura fara a avea grija sa lase locul cel putin la fel de curat cum l-au gasit.
M-am hotarat sa adun cativa tineri (pana la urma au venit peste 60) si, impreuna cu Agent Green, sa facem noi curat in urma celor nepasatori sau neatenti. Si, in acelasi timp, sa le atragem atentia ca si mediul, si cei din jur au de suferit din cauza comportamentului lor.
Echipa s-a impartit in grupuri care au acoperit intregul parcurs al raliului, iar deseurile au fost colectate in pungi de gunoi (cele pe care le-am adus cu noi s-au dovedit, pana la urma, insuficiente…).
De multe ori, e de ajuns sa-i arati omului unde greseste si el va invata. M-am bucurat sa constat ca multi dintre spectatori – cei tineri, mai ales – au parut ca inteleg mesajul si au evitat sa lase in urma resturi.
Oricum, noi vom continua, iar urmatoarea destinatie este raliul de la Iasi.
Ziua Pamantului, sarbatorita pe 22 aprilie, este un bun moment pentru planificare si, mai ales, pentru actiune. Macar cu aceasta ocazie, putem intelege cu totii ca omul poate sa faca si bine mediului. Poate chiar cu o factura la curent mai scazuta si mai putina apa consumata. Poate cu mai putini bani dati pe benzina si o sanatate solida ca urmare a mersului pe jos sau cu bicicleta. Poate invatandu-i si pe altii sa aiba grija de mediu - mult mai usor si mai avantajos decat le-ar fi sa-i faca rau.
Cat despre mine, am sarbatorit Ziua Pamantului la finalul saptamanii trecute, mai intai pe bicicleta, in Timisoara, alaturi de peste 1500 de entuziasti ai acestui tip de a te deplasa. Am demonstrat ca putem parcurge orasul in maxim o ora, dupa care am transmis si primariei acest mesaj, printr-o petitie semnata in favoarea construirii de piste pentru biciclete.
Inteleg cum unii oameni ar putea vedea in proiectul Earth Hour mult prea putin intr-un moment poate nepotrivit.
Cand m-am alaturat acestui proiect, nu am uitat de oamenii pentru care ar fi mai spectaculos sa aiba lumina o ora pe an, sau de oamenii care tin lumina inchisa pentru ca nu au cu ce sa plateasca facturile. Dar acest proiect este si pentru ei, si mai ales pentru copiii lor. Impreuna cu WWF, incercam sa demonstram ca economia de energie este buna atat pentru oameni, cat si pentru mediu. Si nu numai pentru noi insine, ci pentru noi toti.
Cat timp discutam despre criza economica, trebuie sa nu uitam ca mai exista un tip de criza in lume. In multe feluri asemanatoare. Si criza mediului a fost provocata de catre oameni. Si ea cere economisirea resurselor. Si rezolvarea ei ne va face viata cu mult mai buna.
Criza de mediu nu tine cont de rasa, sex sau religie. Earth Hour este sansa noastra de a transmite mai departe, celor care nu stiu, celor care ignora sau celor care sunt preocupati de alte lucruri ca aceste crize sunt o problema de a caror rezolvare depinde viitorul nostru.
Earth Hour este sansa celor care spun de obicei „sunt doar un om, ce pot face numai eu?” sa vada ca nu sunt singuri. Mai mult de 50 de milioane de oameni din peste 300 de orase, din 35 de tari si 7 continente au vazut, in 2008, sansa unui nou inceput in acea ora petrecuta fara lumina electrica. Se mai crede cineva singur?
Earth Hour este un proiect care nu cere munti mutati din loc. Implicarea este foarte simpla, iar rezultatele sunt avantajoase, atat pentru cheltuiala cu facturile, cat si pentru binele mediului. Protejarea mediului nu cere bani cheltuiti de catre oameni, ci bani economisiti de si pentru ei. Intrerupatorul iti este la indemana. Rezultatele vor veni.
Efectele crizei mediului ne vor lovi mult mai devreme decat am putea crede. In multe locuri ele deja se fac resimtite. E datoria noastra sa contribuim la lumea pe care o vrem pentru noi, nu sa o regretam pe cea pe care o lasam copiilor si nepotilor nostri.
Multi vor spune ca o ora nu conteaza. La fel cum ar putea spune ca un om sau un bec nu conteaza. Lor le spun ca, daca 1% din cei peste 50 de milioane de oameni vor inchide lumina pentru protejarea mediului si a doua zi dupa eveniment, lumea va fi mai buna maine decat a fost astazi.
Daca mesajul nostru isi va dovedi adevarul, sunt sigura ca gestul va continua si maine, si in zilele urmatoare, iar la finalul lunii vom avea surpriza placuta ca vom ramane cu mai multi bani in buzunar. Atat fiecare familie, cat si fiecare institutie care se poate confrunta in aceasta perioada de dificultati economice.
Astazi, sunt eu in postura de ambasadoare „Earth Hour” in Romania, dar sunt sigura ca acest proiect are deja milioane de alti ambasadori, fiecare in propria familie, in propriul sau cerc de prieteni, in localitatea in care traieste. Milioane de ambasadori, pentru ca vrem miliarde de participanti.
In functie de numarul participantilor, guverne, administratii si oameni normali ar putea sa-si schimbe obisnuintele de consum.
Sambata, 28 martie 2009, intre orele 20:30 si 21:30. O ora in care oameni de peste tot din lume vor opri luminile de la intrerupator si vor aprinde altfel de lumini.
De speranta, de intelegere sau chiar de la capatul tunelului.
Si pentru ca tot vorbim de nevoia de a arata partea frumoasa a romanilor si a Romaniei, iata si trei intamplari care ne pot ajuta.
1. Doi romani au salvat o italianca de la viol si au fost premiati. Primarul localitatii respective, care le-a acordat o medalie, a spus: “nu trebuie extinsa la un popor intreg vina catorva indivizi”.
2. Vinerea trecuta, cotidianul britanic The Independent a publicat un articol-omagiu dedicat Angelei Gheorghiu, pe care o considera “ultima dintre marile dive” din istoria operei. Un articol scris cu profunda admiratie pentru o romanca.
3. Saptamana aceasta, la Strasbourg, am depus alaturi de Corina Cretu o declaratie scrisa impotriva discriminarii romanilor din Italia. Este un protest si, in acelasi timp, un indemn adresat europenilor de a ne arunca o privire mai cuprinzatoare si mai justa.
Sunt doar cativa pasi. Pentru ca ei sa devina o strategie coerenta si completa, cu obiectivul de a-i face pe europeni sa vada tot ce avem frumos si de valoare, e nevoie de efortul tuturor.
Ganditi-va la ritmul, anvergura si eficienta cu care s-au construit autostrazi in Romania in ultimii 20 de ani. Apoi, imaginati-va aceasta situatie amplificata de o suta, sau de o mie de ori si veti obtine o imagine clara a evolutiei politicilor de protectie a mediului in Europa.
Lucrurile se petrec lent, deciziile se iau greu si s-a pierdut foarte mult timp pana cand programele privitoare la protejarea mediului sa fie luate cu seriozitate si tratate drept cap de lista pe agenda liderilor. Desi tintele stabilite in 2008 sunt cele mai ambitioase din lume, totusi ele nu reprezinta decat o lupta singulara intr-un mare razboi. Ele sunt doar victorii relative, pentru ca, in termeni absoluti, poluarea ne copleseste, ne imbolnaveste copiii si e mereu cu un milion de pasi inaintea masurilor pe care le luam noi, intarziat, pentru a ne lupta cu ea.
Acum, adaptati aceasta lupta a Europei (cel mai avangardist actor “verde” al lumii) la Romania, care nu numai ca are alte prioritati in varful listei (unele absolut legitime – saracia, agricultura, infrastructura, altele absurde), dar intotdeauna se pune in miscare foarte greu. Si veti intelege ca pasii pe care ii va face, realist, Romania in domeniul mediului sunt infimi, in conditiile actuale.
Va spun toate astea fiindca observ, si in jurul meu, dar si aici, pe blog, o privire putin deformata asupra realitatii. Un coleg de pe blog imi sugera zilele trecute sa propun Uniunii Europene interzicerea combustibililor fosili. Altul vorbea despre construirea de centrale nucleare. Va multumesc tuturor pentru contributii si pentru sansa acestor discutii cu adevarat utile si importante. Dar va spun ceva: daca vom continua sa gandim in etape mari, vom ramane blocati in proiecte si in vorbe. Asa cum, pe hartie, Romania are probabil zeci de mii de kilometri de autostrazi. Daca ne fixam cele mai ambitioase obiective in protejarea mediului, nu vom fi decat niste ratati foarte ambitiosi. Atat.
Cand vorbeam despre schimbarile mici, pe care le poate face fiecare dintre noi, nu voiam sa fiu lacrimogena sau sa apelez la clisee. Ma gandeam, doar, realist, la ceea ce se poate face cu adevarat. La ceea ce pot face cu adevarat *eu*, care nu sunt nici primul ministru, nici presedintele Comisiei Europene, ca sa pot avea initiative atat de curajoase cu perspectiva de a fi realizate.
Inca un lucru: ne-am obisnuit, in Romania, sa privim mereu in sus atunci cand vrem sa se intample ceva. Adica sa asteptam decizii politice care sa ne aduca bunastarea. In foarte multe domenii, nu se poate face nimic fara decizii politice: nu ne putem strange intr-un ONG prin care sa construim autostrazi din spirit civic; nu putem cladi locuinte sociale sambata dupa-amiaza, impreuna cu prietenii. Dar protejarea mediului este o exceptie. Aici chiar conteaza, pe langa decizia politica, si contributia fiecaruia.
Prieteni, puteti privi de sus micile initiative care vor sa stinga becuri sau sa adune sticlele de plastic din Delta. Ganditi-va insa, de la acea inaltime, ca nu avem de ales intre gesturi mici si gesturi mari: avem de ales intre gesturi mici si lipsa totala a oricarui gest.
