Politica agricola UE trebuie sa raspunda provocarii schimbarilor climatice

“Bruxelles, 18 martie 2010

Comisia Europeana trebuie sa elaboreze strategii care sa previna si sa atenueze consecintele negative ale schimbarilor climatice asupra agriculturii in Uniunea Europeana, fiind necesar ca politica agricola comuna sa raspunda in mod ferm si eficient acestor provocari, cu o politica alimentara dar si de mediu. Acestea sunt o parte din propunerile si rezultatele amendamentelor depuse de eurodeputatele PSD Daciana Sarbu si Viorica Dancila, membre ale Comisiei de agricultura din Parlamentul European (AGRI), cu ocazia adoptarii, miercuri, in AGRI, a raportului Le Foll  referitor la “agricultura in Uniunea Europeana si schimbarile climatice”.

Printre altele, in raportul Le Foll se mentioneaza ca agricultura participa la schimbarile climatice, doua gaze cu efect de sera (protoxidul de azot si metanul) fiind eliberate in atmosfera in timpul practicilor agricole. In acelasi timp, pe de o parte, acest sector este puternic afectat de efectele incalzirii globale, iar, pe de alta parte, agricultura si silvicultura sunt singurele sectoare economice capabile sa capteze CO2 si sa il stocheze in sol.

“Prin amendamentele depuse si aprobate la acest raport, am subliniat ca Uniunea Europeana trebuie sa isi mentina pozitia de lider in lupta impotriva schimbarilor climatice, care nu trebuie plasata pe locul doi din cauza dificultatilor economice actuale. Totodata, agricultura este cel mai vulnerabil sector in fata schimbarilor climatice si am solicitat ca executivul comunitar -Comisia- sa elaboreze strategii care sa previna si sa atenueze consecintele negative la nivelul agriculturii in Uniunea Europeana”, a afirmat Viorica Dancila. In viziunea deputatei europene, este necesar in acest sens un plan de actiune in zonele cele mai afectate, cu masuri precum: folosirea unor soiuri de plante rezistente la noii parametri climatici; adaptarea calendarului activitatilor agricole la noile conditii; impaduririle; constructia de sere; gestionarea resurselor de apa din agricultura; ecologizarea terenurilor poluate. Totodata, trebuie eliminate cauzele care conduc la schimbarile climatice prin promovarea unei economii bazate pe emisii reduse de carbon.

“Politica agricola comuna trebuie sa raspunda in mod ferm si eficient noilor provocari reprezentate de schimbarile climatice. Agricultura poate contribui substantial la limitarea emisiilor si captarea carbonului dar pentru ca acest lucru sa fie posibil, este insa nevoie de o finantare adecvata, de aceea este necesar ca la nivelul Uniunii bugetul acordat agriculturii sa ramana unul substantial. In acest sens, politica agricola comuna (PAC) trebuie sa fie in acelasi timp o politica alimentara si una de mediu”, a declarat Daciana Sarbu, care este si membra a Comisiei de mediu, sanatate publica si siguranta alimentara a PE (ENVI).

Prin amendamentele Dacianei Sarbu se solicita Comisiei sa estimeze in mod corect costurile de adaptare a agriculturii la schimbarile climatice, cand discuta despre bugetul alocat agriculturii. Totodata se mentioneaza ca agricultura biologica si practicile de lupta integrata impotriva schimbarilor climatice fac parte din sistemele performante pe plan ecologic si trebuie dezvoltate; in acest sens, se solicita CE sa acorde o atentie sporita finantarii agriculturii biologice si sa armonizeze ajutoarele acordate acesteia in statele membre.

Raportul Le Foll subliniaza ca PAC trebuie sa incurajeze inovatiile din sectorul agricol pentru a permite limitarea emiterii de gaze cu efect de sera. Aceasta politica UE trebuie, totodata, sa raspunda asteptarilor opiniei publice referitoare la o politica agricola mai durabila, cu atat mai mult cu cat incalzirea climatica afecteaza atat capacitatea de productie, cat si pe cea de alimentare a populatiei”.

Refugiatii climatici

“Bruxelles, 30 octombrie 2009

Eurodeputatele PSD Daciana Sarbu si Viorica Dancila, membre ale Comisiei de agricultura a Parlamentului European (AGRI), au adresat vineri o intrebare scrisa Comisiei Europene privind fenomenul migratiei cauzate de schimbarile climatice, fiind vizate atat modificarile legislative privind recunoasterea termenului de “refugiat climatic”, cat si o posibila strategie de avertizare si pregatire a statelor membre pentru a face fata posibilelor valuri de refugiati climatici.

“Se preconizeaza ca nivelurile in crestere ale apelor, cauzate de incalzirea globala si topirea ghetarilor, vor determina milioane de oameni care locuiesc in zonele de coasta sa migreze catre alte regiuni, daca emisiile de gaze cu efect de sera nu vor fi reduse semnificativ in urmatorii ani.

In 2008, catastrofele naturale cauzate de schimbarile climatice, degradarea solurilor si lipsa alimentelor au provocat deja migratia a peste 20 de milioane de persoane. Se estimeaza totodata ca in 2010 cifra refugiatilor climatici va ajunge la 50 de milioane de persoane, iar pana in 2050 200 de milioane de oameni ar putea fi obligati sa isi paraseasca domiciliul”, se arata in intrebarea scrisa.

Potrivit deputatelor europene, “problema va fi cu atat mai grava in cazul in care migratia are loc dincolo de frontierele statului de origine si este binecunoscut faptul ca in primul rand Uniunea Europeana si America de Nord vor fi confruntate cu valuri masive de refugiati. Pentru a veni in sprijinul migrantilor climatici, sunt necesare adaptari ale anumitor dispozitii de drept national si international pentru a le recunoaste acestora statutul de refugiat”.

In acest context, doamnele Sarbu si Dancila au intrebat executivul comunitar: ce masuri intentioneaza sa ia pentru completarea legislatiei comunitare in vederea recunoasterii din punct de vedere juridic a termenului de refugiat climatic; respectiv daca CE anticipeaza o strategie de avertizare si pregatire a statelor membre pentru a face fata posibilelor valuri de refugiati climatici”.

Costul uman

“Politicienii trebuie sa actioneze impotriva efectelor schimbarilor climatice asupra sanatatii”. Una dintre cele mai cunoscute si prestigioase publicatii medicale din lume, The Lancet, a publicat saptamana trecuta o scrisoare cu acest titlu, semnata de un numar de 18 medici de prestigiu ai lumii, din Europa, Statele Unite, Pakistan, Africa de Sud sau Australia.

Acest gest al comunitatii medicale de elita vine in asteptarea conferintei de la Copenhaga si urmareste sa puna presiune pe reprezentantii politici ai marilor puteri care vor participa la discutii, in ideea unui acord* ferm si cu efecte imediate.

Cele mai sarace comunitati vor avea cel mai mult de suferit din cauza incalzirii globale, dar “nimeni nu va fi ferit”, se afirma in text. Va creste incidenta malariei si a altor boli tropicale, iar cresterea temperaturilor va genera crize legate de sanatatea publica in urmatorii 5-6 ani, deoarece vor aparea blocaje legate de rezervele de alimente sau apa potabila. De asemenea, fenomenele meteo extreme precum uraganele sau inundatiile, combinate cu migratia populatiilor, vor afecta grav multe asezari umane.

Ian Gilmore, unul dintre semnatarii documentului, declara: “Exista pericolul real ca, la Copenhaga, politicienii sa fie indecisi, in special in aceasta situatie marcata de dificultati economice. Daca raspunsul lor va fi slab, efectul asupra sanatatii la nivel mondial poate fi catastrofal”.

Scrisoarea urmeaza unui raport lansat primavara trecuta de aceeasi publicatie, al carui mesaj central era urmatorul: incalzirea globala nu e doar o poveste de groaza cu ursi polari si despaduriri, ci o chestiune de sanatate publica, afectand miliarde de oameni”. Concluzia? “Schimbarile climatice reprezinta cea mai mare amenintare asupra sanatatii globale din secolul 21”. De aceea liderii mondiali sunt obligati sa lase in urma lor, la Copenhaga, un act care sa lupte in mod realist cu acest pericol. Nu este doar o problema de responsabilitate fata de viitor, ci si fata de prezent.

*Bibliotecarule, poate ca multe conferinte sunt o pierdere de bani si de timp pentru toti cei implicati, dar conferinta din decembrie de la Copenhaga exista pentru a finaliza un document important: angajamentul politic concret in vederea combaterii efectelor incalzirii globale. Iar acest angajament va insemna cote, cifre, date precise, care sa fie aplicate si respectate in anii care vin.

Hopenhagen

 

Pentru cine inca nu a aflat, la Copenhaga, intre 7 si 18 decembrie se va desfasura, sub egida Conventiei pentru Schimbarile Climatice a Natiunilor Unite, conferinta care ar trebui sa aduca lumii acordul post-Kyoto.

Multe sperante sunt legate de acest moment – de fapt, speranta este cuvantul invocat cel mai des cand vine vorba de planurile si deciziile care se vor lua acolo. De aici vine si numele site-ului hopenhagen.org, pus la cale pentru a determina cat mai multi oameni sa se gandeasca la semnificatia acestui eveniment nu doar pentru abstracta dezbatere ecologista sau pentru la fel de abstractul viitor al umanitatii, ci pentru un lucru mult mai usor de imaginat, acum si aici: propria viata.

Daca veti deschide acel site, veti descoperi un prilej de a spune lumii intregi ce va da speranta.

Pentru mine, asa cum am scris acolo, speranta vine de la copilul meu, si sunt convinsa ca si constiinta verde a planetei va inflori mai ales odata cu generatia ei. Nu pentru ca noi am fi incapabili de schimbare – si in nici un caz nu avem voie sa ne ascundem in spatele unui asemenea pretext. Ci pentru ca, inclusiv prin initiative precum acel site sau alte mii de idei si imagini care populeaza internetul, generatia care vine din urma va sti mai mult si va intelege mai bine.

Ecologic, in lume

Am asteptat mai multe zile pentru a vedea daca tema Chartei de la Siracuza, semnata de ministrii mediului din statele G8 si mai multe alte state cu un cuvant de spus in lume, isi va gasi un loc mai important in presa din Romania. Vi se va parea, poate, inca un episod din seria “conferinte in care se vorbeste despre mediu”. Mai interesant decat faptul ca se discuta este insa faptul ca unele lucruri sunt decise si vor fi puse in aplicare in urmatoarea perioada.

Desi protectia mediului sufera, la fel ca destule alte subiecte vitale, de „sindromul primului pas”, aceasta Charta este unul dintre cei mai vizibili pasi inainte facuti in ultima perioada. Aici au fost luate in seama rapoarte ale comisiilor specializate conform carora un sfert din speciile animale si vegetale din lume se afla sub amenintarea disparitiei. Tema nu este una simpla si, in mod cert, nu poate fi rezolvata printr-o directiva de la nivel inalt.

Ca de obicei, a identifica problemele este primul pas. Insa, pentru a nu face din intalnirile de nivel inalt de acest tip un continuu prim pas, este nevoie de un program pe termen lung, cu obiective si strategii bine adaptate situatiei. Din toate punctele de vedere, intalnirea de la Siracuza vine in intampinarea acestei necesitati. E impresionant sa faci tarile responsabile de peste 40% din emisiile de gaz poluant din lume sa fie de acord ca este nevoie de masuri nationale, dar si de masuri internationale pentru limitarea incalzirii globale. Directiile discutate sunt promitatoare, se pare ca se va incerca limitarea poluarii ce afecteaza direct clima, se va evidentia potentialul de economisire din atitudinea eco (foarte important si pentru noi, fiindca reprezinta o directie de urmat chiar in perioada care urmeaza), se va insista pe dezvoltarea unei componente ecologice in toate ramurile serviciilor si se va investi mai mult in cercetare si dezvoltarea de tehnologii curate.

Dar, din destule puncte de vedere, la fel de bine s-au potrivit si alte planuri asemanatoare din trecut. Chiar si asa, nu pot sa nu remarc ceva. Desi ceea ce spune este apocaliptic, vocea ecologiei a devenit extrem de rationala, si, mai ales, unitara. Pentru viitor, merita retinut cu prisosinta un lucru. Un mic paradis natural al insulei Sicilia a fost, zilele trecute, martorul unei declaratii monumentale. „Costurile de salvare cerute de institutiile financiare in contextul crizei economice, desi imense, palesc in comparatie cu cat se pierde an de an prin daunele aduse mediului”. O comparatie in deplinul asentiment al celor care se tem de criza economica.

Cea mai mare pana voluntara de curent din istorie

Inteleg cum unii oameni ar putea vedea in proiectul Earth Hour mult prea putin intr-un moment poate nepotrivit.
Cand m-am alaturat acestui proiect, nu am uitat de oamenii pentru care ar fi mai spectaculos sa aiba lumina o ora pe an, sau de oamenii care tin lumina inchisa pentru ca nu au cu ce sa plateasca facturile. Dar acest proiect este si pentru ei, si mai ales pentru copiii lor. Impreuna cu WWF, incercam sa demonstram ca economia de energie este buna atat pentru oameni, cat si pentru mediu. Si nu numai pentru noi insine, ci pentru noi toti.
Cat timp discutam despre criza economica, trebuie sa nu uitam ca mai exista un tip de criza in lume. In multe feluri asemanatoare. Si criza mediului a fost provocata de catre oameni. Si ea cere economisirea resurselor. Si rezolvarea ei ne va face viata cu mult mai buna.
Criza de mediu nu tine cont de rasa, sex sau religie. Earth Hour este sansa noastra de a transmite mai departe, celor care nu stiu, celor care ignora sau celor care sunt preocupati de alte lucruri ca aceste crize sunt o problema de a caror rezolvare depinde viitorul nostru.
Earth Hour este sansa celor care spun de obicei „sunt doar un om, ce pot face numai eu?” sa vada ca nu sunt singuri. Mai mult de 50 de milioane de oameni din peste 300 de orase, din 35 de tari si 7 continente au vazut, in 2008, sansa unui nou inceput in acea ora petrecuta fara lumina electrica. Se mai crede cineva singur?
Earth Hour este un proiect care nu cere munti mutati din loc. Implicarea este foarte simpla, iar rezultatele sunt avantajoase, atat pentru cheltuiala cu facturile, cat si pentru binele mediului. Protejarea mediului nu cere bani cheltuiti de catre oameni, ci bani economisiti de si pentru ei. Intrerupatorul iti este la indemana. Rezultatele vor veni.
Efectele crizei mediului ne vor lovi mult mai devreme decat am putea crede. In multe locuri ele deja se fac resimtite. E datoria noastra sa contribuim la lumea pe care o vrem pentru noi, nu sa o regretam pe cea pe care o lasam copiilor si nepotilor nostri.
Multi vor spune ca o ora nu conteaza. La fel cum ar putea spune ca un om sau un bec nu conteaza. Lor le spun ca, daca 1% din cei peste 50 de milioane de oameni vor inchide lumina pentru protejarea mediului si a doua zi dupa eveniment, lumea va fi mai buna maine decat a fost astazi.
Daca mesajul nostru isi va dovedi adevarul, sunt sigura ca gestul va continua si maine, si in zilele urmatoare, iar la finalul lunii vom avea surpriza placuta ca vom ramane cu mai multi bani in buzunar. Atat fiecare familie, cat si fiecare institutie care se poate confrunta in aceasta perioada de dificultati economice.
Astazi, sunt eu in postura de ambasadoare „Earth Hour” in Romania, dar sunt sigura ca acest proiect are deja milioane de alti ambasadori, fiecare in propria familie, in propriul sau cerc de prieteni, in localitatea in care traieste. Milioane de ambasadori, pentru ca vrem miliarde de participanti.
In functie de numarul participantilor, guverne, administratii si oameni normali ar putea sa-si schimbe obisnuintele de consum.
Sambata, 28 martie 2009, intre orele 20:30 si 21:30. O ora in care oameni de peste tot din lume vor opri luminile de la intrerupator si vor aprinde altfel de lumini.
De speranta, de intelegere sau chiar de la capatul tunelului.

Incalzirea globala inseamna saracie

Stiu ca scepticii – majoritari, inclusiv pe acest blog – nu cred ca are sens sa vorbim, in Romania, despre protejarea mediului. Incalzirea globala e un fenomen care aluneca mereu in lista de subiecte “actuale” sau “prioritare” in Romania (ghilimelele au foarte mult sens). Pana la urma, nici despre subiecte ecologiste mult mai apropiate de viata noastra, precum poluarea din orase sau defrisarile abuzive, nu vorbim aproape niciodata… Unde sa incapa, deci, pe agenda noastra saturata de altele, un detaliu indepartat precum schimbarile climatice?

Din pacate insa, da, incalzirea globala inseamna saracie, resurse energetice limitate, suprafete agricole restranse, alimente produse in cantitati mai mici (inclusiv pentru a face loc cultivarii de plante pentru obtinerea combustibililor alternativi) si, implicit, mai scumpe.

Discutam la Strasbourg saptamana aceasta raportul Karl Heinz Florenz intitulat “2050 – viitorul incepe azi”, care contine recomandari pentru o politica integrata, la nivel comunitar, in privinta schimbarilor climatice. Interventia mea la dezbaterea raportului a subliniat tocmai faptul ca, in aceasta strategie, dincolo de reducerea emisiilor sau surse alternative de energie, trebuie sa vorbim de agricultura.

Agricultura este unul din domeniile cele mai expuse la schimbarile climatice din cauza dependentei de conditiile meteo. Pe masura ce vremea respecta tot mai putin previziunile sau traditiile si capata o logica noua, culturile au randamente variabile.

Disparitia anotimpurilor nu este decat un aspect romantic al acestei schimbari; extremismele meteo sunt partea dramatica, si mai ales modul cum se traduc ele in viata celor care traiesc din agricultura (cine are rude la tara, stie despre ce vorbesc).

Tocmai de aceea, gestionarea durabila a solului şi a resurselor de apa, metodele non-chimice de combatere a daunatorilor (care vor imbunatati si gustul alimentelor, printre altele), protejarea padurilor sunt masuri cat se poate de practice care trebuie sa se afle in centrul unei strategii gandite pentru a contracara efectele incalzirii globale.

Din nou, ecologia are mai mult sens decat ne imaginam. Iar romanii care muncesc in agricultura vor intelege, din pacate, mult mai repede decat scepticii ca incalzirea globala ne priveste si pe noi.