Interzicerea cianurilor in minerit trebuie sa intre urgent pe agenda legislativa a UE

Textul scrisorii pe care am transmis-o astazi premierului polonez Donald Tusk si presedintelui Comisiei Europene Jose Manuel Barroso – un apel pentru includerea de urgenta pe agenda Presedintiei poloneze a UE a unei propuneri legislative de interzicere a tehnologiilor bazate pe cianuri in minerit.  

Apelul face referire si la proiectul minier de la Rosia Montana.

Stimate domnule Tusk,

Stimate domnule Barroso,

Fiindca ne aflam la momentul la care noua presedintie a UE isi stabileste si expune prioritatile pentru urmatoarele 6 luni, vreau sa va reamintesc o prioritate prea mult timp amanata a Uniunii Europene: interzicerea utilizarii tehnologiilor bazate pe cianuri in minerit.

In mai 2010, Parlamentul European a votat in favoarea unei propuneri de rezolutie (la care am contribuit drept coautor din partea Grupului Socialist) privind interzicerea tehnologiilor bazate pe cianuri in exploatarile miniere. Rezultatul votului a fost un ferm semnal pozitiv in favoarea acestei masuri: 488 voturi pentru, 48 impotriva si 57 de abtineri.

Patru grupuri politice – PPE, S&D, ALDE, GUE/NGL – au sustinut aceasta rezolutie. Fiecare dintre noi, cei 488 de europarlamentari care au facut posibila adoptarea sa, reprezentam in Parlamentul European vointa cetatenilor europeni. Semnificatia acestui vot este deci foarte clara: majoritatea europenilor doreste renuntarea la cianuri.

Din pacate insa, a trecut mai bine de un an de la acel vot si Comisia nu a facut nicio propunere legislativa care sa respecte si sa reflecte vointa populara. Personal, am adresat nenumarate interpelari CE pe aceasta tema, si la fel au facut si numerosi colegi deputati.

Intre timp, a mai avut loc o tragedie – accidentul ecologic din Ungaria, cu urmari transfrontaliere grave asupra  mediului si comunitatilor umane – episod care ne-a demonstrat din nou ca utilizarea substantelor periculoase in industria extractiva este o amenintare continua.

Stimati domni,

Cianurile nu au ce cauta in mineritul modern din UE, deoarece pretul – platit cu sanatatea oamenilor si a mediului – este urias.

Catastrofa din Japonia ne-a demonstrat, recent, ca standardele de siguranta din industrie nu sunt niciodata suficient de inalte. In mod special, mineritul cu cianuri are o istorie indelungata de provocare a dezastrelor. Insa noi, in Uniunea Europeana a anului 2011, avem la dispozitie un instrument simplu de a preveni viitoare catastrofe: putem spune definitiv „nu” cianurilor, salvand vieti omenesti, asezari umane si ecosisteme.

In Romania, la Rosia Montana, o companie se straduieste sa deschida o noua exploatare cu cianuri, nu departe de Baia Mare, scena catastrofei generate de cianuri in 2000, cand a avut loc cel mai grav accident ecologic de dupa Cernobal. Este o asezare veche de 2000 de ani, considerata astazi un potential UNESCO World Heritage Site. Daca proiectul urmarit de investitori devine realitate, asezarea s-ar transforma in cea mai mare mina de aur de suprafata din Europa – adica intr-un desert urias, sacrificat in numele unor interese economice private.

Stimati domni,

Uniunea Europeana nu poate permite distrugerea unei asezari, pulverizarea unui ecosistem si anihilarea unor secole de istorie, prin refuzul de a legifera conform vointei populare. Daca oferim cale deschisa cianurilor la Rosia Montana, contrazicem toate angajamentele europene de mediu, domeniu la care ne consideram, pe buna dreptate, deschizatori de drumuri, in plan mondial. Ne contrazicem, in acelasi timp, discursul despre dezvoltarea durabila, refuzand acestei comunitati sansa dezvoltarii pe termen lung, prin turism cultural si arheologic, o ipoteza sustinuta cu argumente solide de lumea academica.

Va rog sa reflectati pe marginea acestui subiect si sa includeti crearea unei directive de interzicere a cianurilor in minerit printre prioritatile dvs imediate.

19.07.2011

Cu toata consideratia,

Daciana Sarbu,

Membru al Parlamentului European,

S&D, Romania

Romania 2020

Am avut bucuria sa particip luni la festivitatea de premiere a concursului de desene “Ialomita 2020”, care face parte dintr-un proiect realizat cu finantare europeana. 130 de elevi si tineri s-au documentat vizitand mare parte a judetului lor, dupa care au desenat un viitor dorit al acestuia – tema generala a proiectului fiind “scenarii de dezvoltare socio – economica şi demografica a judetului”.

M-a impresionat creativitatea lor si, mai ales, bucuria de a desena, culoarea si stralucirea din imaginile lucrate. In toate am recunoscut un strop din autenticitatea locului si o infuzie bogata de imaginatie.

Am observat cu placere ca in viitorul imaginat pe hartie natura primeste intotdeauna un rol principal. Chiar daca in peisaj isi fac locul si unii zgarie-nori, totusi proportia lor e mereu inferioara revarsarilor de gradini si copaci:

"Metropola de vis" (Bonciu Simona)

Astazi, copiii sunt mai degraba prizonieri ai universului informatic, si traiesc mai mult “online” decat “afara”. Cu atat mai frumos arata o viziune despre viitor care exclude total tehnologia si marginalizeaza constructia artificiala, lasand omul singur langa natura, intr-un tablou perfect:

"Rapita" (Dragnescu Andreea Diana)

La Dridu, unde a fost cercetat arheologic primul sat medieval-timpuriu, o penita ecologista inventeaza un parc eolian venit din viitor – sau dintr-un prezent mai bland:

"La Dridu" (Rosca Delia)

Nu intamplator proiectul se numeste Ialomita 2020. Stiu ca astazi avem prea putina liniste pentru a vorbi despre strategii, dar Europa 2020 sprijina dezvoltarea tocmai pe pilonul  inovatiei si educatiei. Iar in scoala – spatiul acela cazut in dizgratia profunda a autoritatilor de la Bucuresti – se gasesc marile resurse pentru crestere.

Copiii pe care i-am cunoscut si care mi-au facut bucuria de a-mi povesti, prin desenele lor, despre cum vad ei viitorul, au mintea deschisa si o imensa capacitate de a invata. Daca energia si inventivitatea lor sunt incurajate si ajutate sa se rafineze, am toata increderea in ceea ce pot crea. Nu doar pe hartie, ci mai ales in viata.

Castigatorii concursului vor fi invitatii mei la Strasbourg, intr-o calatorie cu mai multe sensuri. In primul rand, le voi arata unul dintre locurile unde se iau decizii importante şi pentru viata lor. Apoi, pentru ca vor putea vedea de aproape – poate pentru prima data – cum arata lumea catre care tindem si noi. Imi doresc sa fie o calatorie simbolica, de acasa  din Ialomita si pana acasa in Europa. Si sper ca ei să fie generaţia care, la maturitate, sa sesizeze cat mai putine diferente intre aceste doua realitati.

Foamea de speranta

Foto: Gary Shilton/RSPB via Guardian

Romania sarbatoreste Ziua Mondiala a Mediului mai saraca, mai speriata si mai lipsita de orizont ca oricand. Ceea ce se intampla in aceste luni e prea chinuitor si prea aberant ca sa mai putem cere cuiva sa rezerve un gand bun si pentru mediul inconjurator.

Astazi sarbatorim Ziua Mediului, fiecare asa cum poate, dar cu totii de acord ca in jurul nostru nimic nu se schimba in privinta protejarii mediului. Suntem in urma – mereu in urma – la toate capitolele la care statele dezvoltate exceleaza, iar spectrul unui proiect minier ucigas de natura nu vrea sa dispara cu niciun pret, nici macar dupa ce un for european important l-a condamnat explicit.

De aceasta data, nu e loc de optimism de Ziua Mediului. Sunt prea multe lipsuri, prea putine evolutii, prea multa foame de speranta, de gesturi autentice care sa schimbe realitatea din jurul nostru. Tocmai de aceea ii admir cu atat mai mult pe cei implicati in creativele ONG-uri de mediu, pe curajosii biciclisti care infrunta zilnic dictatura automobilului, pe voluntarii care planteaza copaci fiindca asa vor si pe jurnalistii care scriu despre mediu fiindca in asta cred. Si pe toti “activistii virtuali” care scriu, citesc si gandesc perseverent despre mediu. Lor le urez astazi “la multi ani!” – si cat mai multa energie. Regenerabila, daca se poate…

Spuneti-va cuvantul in privinta protejarii padurilor!

foto: carpati.org

Am adresat de curand Comisiei Europene o intrebare legata de programul “Forest Focus” de monitorizare a sanatatii padurilor din Uniunea Europeana, dorind sa aflu daca exista planuri pentru realizarea unor activitati de monitorizare similare si in materie de biodiversitate.

Raspunsul dat recent de comisarul Potočnik sugereaza ca, deocamdata, evaluarea declinului biodiversitatii se afla doar la stadiul de proiect. Exista insa si intentii de a corecta acest deficit. Mai precis, Comisia a adoptat recent o Carte verde privind protectia padurilor si informarea in domeniul forestier in UE, care vizeaza lansarea unei dezbateri ample pe aceste teme, pentru actualizarea strategiei forestiere a UE in sensul adaptarii la schimbarile climatice si declinul biodiversitatii. “Trebuie sa vedem ce poate aduce in plus actiunea la nivel european fata de eforturile nationale pentru salvarea padurilor”, declara responsabilul pentru mediu al CE. Comisarul pentru politici climatice adauga “Contributiile pe care le primim ne vor ajuta sa concepem politici eficace la nivelul UE privind schimbarile climatice si padurile”.

Mai mult, parte a acestei dezbateri este o consultare publica, deschisa tuturor cetatenilor UE pana la 31 iulie 2010. Parlamentul European si Consiliul au fost invitate sa contribuie la aceasta consultare. Comisia va elabora mai apoi o sinteza a contributiilor primite, care ar urma sa ghideze si sa sprijine eforturile strategice in acest domeniu, inclusiv in ceea ce priveste sistemele de informare in domeniul forestier, biodiversitatea si monitorizarea padurilor.

Oricine poate transmite forurilor europene un mesaj, exprimandu-si opiniile cu privire la ce e de facut in privinta protejarii biodiversitatii in Uniunea Europeana, si chiar mai concret de atat – cu privire la lipsuri si prioritati imediate observate in tara din care provine.

Stiu ca sunt foarte multi romani interesati de subiect – atat de protejarea biodiversitatii, dar si de ravagiile care au afectat si continua sa afecteze padurile Romaniei in acesti ani. De aceea sper ca toti cei care au idei si observatii sa participe la aceasta consultare, transmitand ideile lor pe site-ul pus la dispozitie de Comisia Europeana. Toate mesajele vor ajunge in atentia responsabililor europeni, si au sansa de a deveni fundament pentru actiunea acestora.

Mediul in cifre

• Aflu din Evenimentul Zilei ca, de vreo sapte ani, la Rosia Montana turismul este efectiv interzis, fiindca autoritatile locale nu acorda autorizatii de constructie si certificate de urbanism pentru pensiuni agroturistice. De ce? Pentru ca investitia in proiectul minier sa fie privita drept singura sansa pentru dezvoltarea zonei, desigur. Daca aceasta descoperire este reala si singurul motiv pentru care dezvoltarea altor afaceri a fost oprita este acesta, atunci cianura otraveste deja viata Rosiei Montane, chiar inainte sa-si faca aparitia la fata locului. Referendumul national pe tema exploatarii miniere de la Rosia Montana, sustinut si de Academia Romana, este o idee cu care sunt intru totul de acord.

 

• In 2009, Romania a instalat surse de energie eoliana cu o capacitate de 3 (trei) megawati. Totalul a ajuns astfel la 14 megawati, afirma un studiu realizat de EWEA (Asociatia Europeana pentru Energie Eoliana).  Spre comparatie, Germania a instalat in acelasi an 1.917 megawati, ajungand la un total de 25.777. Poate e nedrept sa ne comparam cu liderul european in domeniu. Sa analizam in schimb peformanta Poloniei: 181 – capacitatea construita in 2009, 725 – capacitatea totala. Bulgaria a ajuns, de asemenea, la o capacitate de 117 megawati din surse eoliene. Dar nu acestea sunt datele care ar trebui sa ne ingrozeasca cel mai tare. Anul acesta, Romania va fi obligata, in virtutea angajamentelor de mediu asumate ca membru UE, sa asigure 33% din consumul brut de energie electrica din surse regenerabile. 

 

• Statele membre UE s-au pus de acord recent sa finanteze, pe termen scurt, adaptarea la schimbarile climatice a tarilor in curs de dezvoltare cu suma de 7.2 miliarde de euro. Principiul e laudabil si am mai scris despre Green Climate Fund ca fiind una dintre putinele, dar marile realizari ale conferintei de la Copenhaga. Din asa-numitul fast-start fund, de 10 miliarde pe an intre 2010 si 2012, UE asigura 3,6 miliarde anual. Dar de unde vin acesti bani? Am adresat Consiliului aceasta intrebare, deoarece la acest moment provenienta lor nu e clara deloc: nu se stie daca ei sunt cuprinsi sau nu in bugetele existente si cred ca mai multa claritate se impune.

Hopenhagen

 

Pentru cine inca nu a aflat, la Copenhaga, intre 7 si 18 decembrie se va desfasura, sub egida Conventiei pentru Schimbarile Climatice a Natiunilor Unite, conferinta care ar trebui sa aduca lumii acordul post-Kyoto.

Multe sperante sunt legate de acest moment – de fapt, speranta este cuvantul invocat cel mai des cand vine vorba de planurile si deciziile care se vor lua acolo. De aici vine si numele site-ului hopenhagen.org, pus la cale pentru a determina cat mai multi oameni sa se gandeasca la semnificatia acestui eveniment nu doar pentru abstracta dezbatere ecologista sau pentru la fel de abstractul viitor al umanitatii, ci pentru un lucru mult mai usor de imaginat, acum si aici: propria viata.

Daca veti deschide acel site, veti descoperi un prilej de a spune lumii intregi ce va da speranta.

Pentru mine, asa cum am scris acolo, speranta vine de la copilul meu, si sunt convinsa ca si constiinta verde a planetei va inflori mai ales odata cu generatia ei. Nu pentru ca noi am fi incapabili de schimbare – si in nici un caz nu avem voie sa ne ascundem in spatele unui asemenea pretext. Ci pentru ca, inclusiv prin initiative precum acel site sau alte mii de idei si imagini care populeaza internetul, generatia care vine din urma va sti mai mult si va intelege mai bine.

Viata dupa colectare

Romania s-a angajat fata de Uniunea Europeana ca, pana in 2013, sa sporeasca – pana la 60% – procentul de cantitati de deseuri valorificate.

MaiMultVerde ne ajuta sa impulsionam acest proces, la nivel local, prin implicarea fiecaruia.

Puteti semna aici petitia online de sustinere a colectarii selective, iar aici gasiti un model de scrisoare care poate fi trimis autoritatilor locale.

Cum am sarbatorit Ziua Pamantului (2)

De la Timisoara am plecat catre Criciova (langa Lugoj), unde am incercat, alaturi de cativa prieteni, sa transformam Timis Rally in primul Raliu Verde al Romaniei.

Particip adesea la raliuri, ca spectator, si de nenumarate ori am privit neputincioasa peisajul absolut dezolant care ramane in punctele de pe traseu unde oamenii urmaresc desfasurarea cursei. De fapt, e acelasi peisaj pe care il vedem si prin paduri, si pe marginea unor rauri, si pe unele plaje – adica peste tot pe unde oamenii aleg sa se relaxeze in natura fara a avea grija sa lase locul cel putin la fel de curat cum l-au gasit.

M-am hotarat sa adun cativa tineri (pana la urma au venit peste 60) si, impreuna cu Agent Green, sa facem noi curat in urma celor nepasatori sau neatenti. Si, in acelasi timp, sa le atragem atentia ca si mediul, si cei din jur au de suferit din cauza comportamentului lor.

 

Echipa s-a impartit in grupuri care au acoperit intregul parcurs al raliului, iar deseurile au fost colectate in pungi de gunoi (cele pe care le-am adus cu noi s-au dovedit, pana la urma, insuficiente…).

De multe ori, e de ajuns sa-i arati omului unde greseste si el va invata. M-am bucurat sa constat ca multi dintre spectatori – cei tineri, mai ales – au parut ca inteleg mesajul si au evitat sa lase in urma resturi.

Oricum, noi vom continua, iar urmatoarea destinatie este raliul de la Iasi.

Monstrii Bucurestiului

Monstrii sunt un bun reper pentru educatia multor copii din Romania, as spune eu. Mai toate culturile din lume au inventat un soi de instanta care vegheaza activitatea copiilor si imparte pedepse celor care incalca regulile, iar Romania nu face exceptie. Fiecare dintre noi a crescut cu un astfel de monstru, care nu ne lasa sa ne aplecam prea mult deasupra fantanii sau ne pedepsea daca lasam robinetul de apa pornit. Asa am reusit cu totii sa crestem si sa ajungem la un stadiu in care intelegem mai bine de ce aceste lucruri nu sunt recomandabile. Iar intelegand, ajungem sa apreciem rolul acestor monstri, care este nu de a ne pedepsi, ci de a ne responsabiliza.
 
In aceasta categorie de monstri intra si cei cinci care populeaza cateva locuri din Bucuresti. La fel ca in Wall-E, despre care v-am mai povestit, perspectivele unei atitudini pasive in fata deseurilor sunt sumbre. Fiecare dintre cei cinci monstri, lucrati minunat de catre studentii de la Universitatea de Arhitectura si Urbanism, dupa o idee marca Green Report, este infricosator de real, in felul sau. Asezarea lor in puncte cheie ale capitalei transmite mesajul ca, desi am crescut, inca mai avem nevoie de educatie din unele puncte de vedere. Inca mai avem nevoie sa vedem care sunt urmarile actiunilor noastre si care pot fi mostenirile lasate copiilor nostri. La fel ca si ei, si noi, cei mari, trebuie sa ne temem. Pentru ca reprezentarea acestor monstri inseamna ca am ratat prima sansa de a face ceea ce ar fi trebuit.
 
Pentru ca muscaturile lui Gunoescu, Futurofagul sau Falci de Fier nu lasa semne vizibile pe noi, unii ar putea sa-si nege responsabilitatea. Unii ar putea vedea doar ciudatenia acestui demers, fara a calcula cati monstri de acest gen au construit ei insisi, prin neglijenta. Parerea mea este ca trebuie sa ne temem putin de acesti monstri, si poate chiar sa luam atitudine impotriva lor. Propria noastra indiferenta ii hraneste si ii bate incurajator pe umeri.

Inspiratie

Fotografia de mai sus reprezinta orasul Stockholm vazut de sus.

Noua “capitala verde” a Europei pentru anul 2010 are 800 de mii de locuitori si 95% dintre acestia traiesc la o distanta mai mica de 300 de metri fata de un spatiu verde. 30% din suprafata totala a orasului e ocupata de parcuri.

Cum s-a ajuns aici?

Politicile ecologiste au fost integrate in fiecare gest sau strategie administrativa.

Comisia Europeana, care acorda anual acest titlu, spera ca exemplul Stockholm sa inspire cat mai multe orase europene. Iar cuvantul este excelent ales…