Culturile de… plastic din Huelva

Misiunea europarlamentara care a urmarit, in Spania, conditiile de viata si de lucru ale sezonierilor de la culturile de capsuni a generat din partea noastra foarte multe observatii si foarte multe propuneri. Alaturi de colegii mei, voi sustine un numar de recomandari astfel incat directiva privind drepturile sezonierilor sa fie una cuprinzatoare si corecta.

Insa, ca membru in Comisia de Mediu, vreau sa aduc in atentia CE si dezastrul ilustrat in fotografiile alaturate.

Imaginile au fost surprinse in zona Huelva, undeva intre El Rocio si Palos de la Frontera, si descriu o realitate trista: toate deseurile de plastic de la serele de capsuni – adica prelatele luate de pe sere la sfaritul sezonului, celofanele care se pun sub butasii de capsuni si bidoanele de pesticide folosite – sunt aruncate pe camp. Sunt tone intregi de plastic, sufocand si padurea de pini din apropiere – forme de relief stranii si foarte, foarte triste.

Voi propune Comisiei sa initieze sanctiuni foarte drastice pentru proprietarii de ferme care polueaza in acest fel.

Poluarea, in imagini

Vorbim (foarte rar, ce-i drept) despre poluarea aerului, si aproape niciodata despre starea raurilor din Romania, desi majoritatea sunt afectate puternic de substante toxice deversate, de felurite deseuri industriale sau, pur si simplu, de resturi aruncate fara grija de unii compatrioti.

Fiecare litru de apa poluata, eliberata in natura fara a fi tratata, contamineaza alti litri de apa dulce in raul in care a fost aruncat. Deversarea produselor chimice si a metalelor grele, care prezinta pericol chiar si in concentratii extrem de mici, este o amenintare foarte serioasa pentru calitatea apei, si implicit asupra sanatatii oamenilor.

Da, e adevarat, de multe ori actiunile de depoluare sunt limitate de lipsa de resurse. Dar in unele cazuri e mai mult o  decizie manageriala decat o problema financiara. In pretul de cost al produsului exista si cota de cheltuieli cu epurarea apelor, pe care consumatorul o plateste; se intampla insa adesea ca managerul sa aleaga sa obtina profit, renuntand la aceste costuri. E un comportament incorect si el trebuie sanctionat, fiindca nimeni nu are dreptul sa distruga cu buna stiinta sanatatea mediului si implicit, a oamenilor.

Salubrizarea apelor curgatoare este o urgenta, dar in acelasti timp raul trebuie prevenit inainte de a fi produs: prin apelul catre romani sa aiba mai multa grija, si prin sanctiuni serioase aplicate cetatenilor si companiilor care polueaza in acest fel.

Am primit multe semnale pe aceasta tema si m-am hotarat sa le duc mai departe. Astept fotografii ilustrative pentru situatia dezastruoasa a raurilor romanesti, pe adresele de mail din contact. Pe 22 martie, cu prilejul Zilei Mondiale a Apei, voi organiza o expozitie cu toate materialele primite si ii voi invita acolo pe toti cei care pot schimba cumva situatia, concret si cat mai rapid, de la controale si pana la reglementari.