In plenul PE, despre romanii din Italia

“Strasbourg, 25 noiembrie 2009

Eurodeputata PSD Daciana Sarbu a declarat, in plenul Parlamentului European, ca situatia comunitatii romanesti din Italia este din ce in ce mai ingrijoratoare, considerand necesar sa se transmită, de la nivel european, guvernului italian o atentionare clara pentru incetarea discriminarii romanilor din această tara.

‘Situaţia comunitatii romanesti din Italia este din ce in ce mai ingrijoratoare. Intreaga Europa cunoaste deja modul cum s-a incercat blamarea unei intregi comunitati din cauza catorva infractori. Pe zi ce trece, romanii se confrunta cu probleme tot mai mari, sunt tot mai intimidati si speriati’, a declarat deputata europeana.

Europarlamentarul social-democrat a oferit in acest sens mai multe exemple recente:

• cazul unui cetatean roman rănit intr-un accident de munca in timp ce lucra pentru o companie italiana, care a fost trimis in concediu fara plata, iar dupa vindecare i-a fost refuzata reangajarea. Potrivit doamnei Sarbu, acesta nu a fost nici macar concediat, pentru a putea beneficia de ajutorul de somaj. “Romanul cu pricina are in intretinere o sotie care nu gaseste de lucru si un copil mic. Nu a gasit intelegere la autoritatile italiene. A venit la Bruxelles disperat, in speranta ca Parlamentul European il poate ajuta. L-am asigurat ca o vom face”, a adaugat eurodeputata;
• situatia flagranta de discriminare in care directorul unei companii de telefonie, cablu tv si internet din Italia le-a recomandat angajatilor sai sa evite încheierea de contracte cu cetateni romani;
• cazul unui copil al unui cetatean roman de etnie roma, care a fost ranit, dar pe care niciun spital din orasul Messina nu a vrut sa il primeasca, ulterior copilul murind in drum spre Catania.

In opinia doamnei Sarbu, acestea sunt doar cateva situatii concrete, dar romanii din Italia se confrunta cu asemenea lovituri aproape zilnic.

‘Consider necesar ca, la nivel european, sa se transmita guvernului italian o atentionare clara pentru incetarea discriminarii la adresa romanilor. Ei sunt cetateni europeni cu drepturi egale si in covarsitoarea lor majoritate respecta legea, isi platesc taxele si contribuie la bunastarea statului italian. Daca e ceva de pedepsit, trebuie pedepsita infractiunea, nu nationalitatea, iar singura arma pe care trebuie sa o folosim impotriva infractiunii este legea’, a afirmat Daciana Sarbu”.

Povestea familiei Damian (3)

De ce spun aceasta poveste? Fiindca mi-as dori sa fie citita de cat mai multi. Si in primul rand de cei care, auzind de problemele romanilor din Italia, le resping cu un gest plictisit sau cu un comentariu crud: “sa puna mana sa munceasca”. Ei bine, unii, cei mai multi dintre ei, nu vor decat sa munceasca – cinstit, serios, uneori in conditii dintre cele mai grele – si in final drepturile sa le fie respectate.

Deocamdata, micuta Ingrid nu mai doarme in masina intr-o piata din Bruxelles. In cele cateva zile de care am avut nevoie pentru a lua legatura cu diferitele institutii, i-am gasit un adapost, alaturi de familia ei la centrul de urgente sociale din Bruxelles. Apoi, s-au intors acasa, in Italia, asteptand sa se schimbe ceva. Astept si eu, impreuna cu ei, sperand ca macar undeva, pe acest impersonal traseu birocratic, sa fie inteleasa o drama umana.

Intre timp, atunci cand mi se va acorda timp de vorbire, voi lua cuvantul in plenul Parlamentului European, pentru a face cunoscuta povestea familiei Damian.

Povestea familiei Damian (2)

Povestea familiei Damian (1)

Povestea familiei Damian (2)

Va intrebati, poate, cum l-au ajutat autoritatile romane din Italia, cele finantate de la bugetul nostru de stat pentru ca oameni precum Florin si Lenuta Damian sa aiba la cine sa apeleze. Fiindca – sa nu uitam – Florin si Lenuta Damian sunt, in continuare, cetateni ai statului roman, care are obligatia de a-i proteja.

Am sunat  la consulatul de la Torino, ca sa verific daca se ocupa cineva de cazul lor. Isi aminteau vag numele. Dar si-au amintit cu multa claritate ca nu pot face nimic pentru el, fiindca la mijloc e un litigiu intre patron si angajat. Prin urmare, “angajatul” e pe cont propriu.

Am sunat apoi la ambasada Romaniei de la Roma, unde am gasit mai multa intelegere. Doamna Anita Cristea, specialist in dreptul muncii, s-a angajat ca-i va ajuta. Saptamana trecuta, domnia-sa se adresase deja autoritatilor italiene competente in domeniul muncii si luase legatura si cu familia Damian.

Am gasit apoi, prin intermediul unei fundatii pentru drepturile omului, un avocat specializat in litigii privind incalcari ale drepturilor omului in Italia, care va discuta in cel mai scurt timp cu Florin Damian.

Am scris unui coleg europarlamentar socialist din regiunea Torino, Andrea Cozzolino, care mi-a promis ca se va interesa de acest caz si va incerca personal sa discute cu patronul firmei de transporturi. Nu am inca noutati, dar voi insista.

Am incercat sa discut si eu, direct, cu acest patron. Am contactat firma respectiva si n-am trecut de secretara. Mi-a spus ca revine ea cu un telefon. Evident, n-a revenit. Nu stiu daca are legatura tot cu faptul ca m-am recomandat ca europarlamentar din Romania…

Nici macar Parlamentul European nu a schitat un gest de sprijin, Lenuta Damian adresand, inca de la sosirea in Bruxelles, o petitie pe care presedintele Comisiei de petitii a PE nu a luat-o in seama, pe motiv ca datele prezentate nu ar fi trecute in ordine cronologica.

Daca toate institutiile la care am apelat nu vor avea reactie, mai am o cale de actiune: sa apelez la prieteni. Un amic avocat care traieste in Italia nu se va da in laturi (sper eu) sa ajute o familie de romani necajiti. Dar in Uniunea Europeana a anului 2009, fiecare problema a fiecarui cetatean ar trebui sa-si gaseasca un raspuns institutional, din partea unui mecanism complicat pe care il finantam cu totii.

Povestea familiei Damian (1)

“Ma numesc Ingrid, am 3 ani si 7 luni si am nevoie urgent de ajutorul dumneavoastra”. Asa incepea mesajul disperat pe care l-am primit nu cu mult timp in urma, pe care  Lenuta Damian il scrisese in numele fetitei sale.

Am simtit si mai clar disperarea din aceste vorbe cand am mers sa stau de vorba cu Lenuta. In Place Luxemourg din Bruxelles, unde isi petreceau timpul asteptand, aproape fara speranta, un ajutor de la cineva: Lenuta, sotul ei, Florin, si fetita Ingrid. Ziua incercau sa se faca observati cu un cearsaf alb, pe care scrisesera “stop discrimination in Italy” sau “romani fara loc de munca in Italia”. Noaptea, dormeau in masina.

Le-am ascultat povestea cu un amestec de revolta si durere. Stiu ca nu sunt singurii – si in nici un caz ultimii – romani nedreptatiti in Italia pentru simplul motiv ca sunt romani. Dar ce vina are Ingrid?

Florin Damian are 52 de ani. Si-a adus sotia in Italia in 2000 si s-a angajat ca sofer de cursa lunga la o firma de transporturi, intr-un orasel nu departe de Torino. Nu se imbogateau din castigurile lui – nici pe departe. De-abia isi puteau acoperi cheltuielile obisnuite. De altfel, pe statul de plata apareau intotdeauna sume mai mici decat cele convenite, de fiecare data patronul mai taia cate ceva din orele muncite. Dar Italia insemna o sansa: cu una in plus fata de ce le oferise Romania…

Florin sufera de diabet, dar medicii l-au asigurat ca totul e sub control, cata vreme respecta orarul recomandat de munca si mergea periodic la control. Insa primii care incalcau orarul de munca erau angajatorii. Cat despre controale, el le-ar fi facut constiincios, dar de foarte multe ori, chiar in zilele in care era programat la medic, era trimis in curse lungi in strainatate.

A venit apoi accidentul din Marsilia: pregatindu-si masina pentru drum, si-a fracturat glezna. Firma l-a trimis in concediu de boala, platit, asa cum era si normal. Dar normalitatea se opreste aici. Cand si-a revenit si s-a intors la munca, era insotit de o recomandare de la medic sa evite muncile grele. Dar nimeni nu a luat in considerare scutirea. Florin era trimis in continuare in strainatate, unde trebuia sa incarce si sa descarce marfa. Obosit, disperat ca nu putea face fata muncii dure fara sa-si pericliteze sanatatea, a mers la medic: i s-a recomandat sa-si ia concediu medical. Angajatorul, in schimb, avea o alta solutie: l-a obligat sa se prezinte la mai multe analize psihiatrice, in incercarea de a-l declara inapt de munca. Pana la urma, a fost trimis in concediu fara plata. De atunci, nu a mai fost chemat la munca niciodata.

Situatia sa il protejeaza pe angajator, dar trimite familia Damian in strada. Fiindca nu a fost concediat, Florin Damian nu poate beneficia de ajutor social. Daca ar demisiona, nu ar putea primi ajutor de somaj. Credeti ca toate acestea i s-ar putea intampla unui italian?!

Familia Damian nu-si doreste averi sau compensatii financiare uriase, pe care, poate, le-ar obtine daca ar apela la justitie. Isi doreste doar plata sumelor pe care angajatorul le datoreaza lui Florin pentru munca sa de pana acum, isi doreste ca Florin sa fie concediat ca sa poata solicita ajutor de somaj si sa-si poata cauta, apoi, un alt loc de munca. Unde sa o ia de la capat, fiindca nu e deloc usor sa fii roman in Italia.

Am sesizat Comisia Europeana in privinta patrulelor civile din Italia

“Bruxelles, 16 octombrie 2009

Europarlamentarii PSD Daciana Sarbu, Corina Cretu si Ioan Mircea Pascu au adresat vineri o intrebare scrisa Comisiei Europene privind patrulele civile din Italia si ascensiunea miscarilor extremiste, executivul comunitar fiind interpelat privind conformitatea cu legislatia Uniunii Europene a ‘pachetului de siguranta’ adoptat recent in Italia.  

“Cetatenii europeni au dreptul de a trai in libertate, fara frica persecutiei sau a violentei, pe tot teritoriul Uniunii Europene. Tratatul de la Amsterdam  prevede ca libera circulatie a persoanelor implica necesitatea ca fiecare cetatean sa beneficieze de acelasi grad de protectie si de acces la justitie oriunde pe teritoriul Uniunii”, se arata in intrebarea scrisa a celor trei deputati europeni.  

Sarbu, Cretu si Pascu mentioneaza ca ‘la 8 august, in Italia, a avut loc legiferarea ‘patrulelor civile’ prin pachetul referitor la siguranta publica si imigratia clandestina No. 94/2009, adoptat de parlamentul de la Roma. Autorizate sa combata criminalitatea si imigratia ilegala, sa participe, alaturi de carabinieri si politiile municipale, la mentinerea ordinii publice si intarirea securitatii sociale, patrulele civile au generat, inca din faza de proiect, intense polemici si proteste”.  

“Odata cu punerea in aplicare a acestora, un fenomen ingrijorator a aparut, si anume, printre primii voluntari inscrisi, se afla membrii unor formatiuni extremiste precum Lega Nord, formatiune de extrema dreapta, condusa de Max Bastoni, binecunoscut pentru celebra replica  ‘bastoane pentru imigranti’, sau ai Garzii Nationale PO, cunoscuta pentru  manifestarile sale  antisemite si rasiste. Acestia poarta uniforme si insemne fasciste – precum vulturul in cazul Ligii Nordului, Beretele Albastre, sau dublul V si sunt susceptibili de abuzuri la adresa imigrantilor”, afirma eurodeputatii social-democrati.  

 In acest context, executivul comunitar este intrebat:

● daca considera ca pachetul de siguranta adoptat in Italia este in conformitate cu Directiva Consiliului 2000/43/CE privind implementarea principiului tratamentului egal intre persoane indiferent de originea rasiala sau etnica si Directiva 2004/38/CE privind dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre pentru cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora;  

● respectiv ce actiuni are in vedere pentru a contracara ascensiunea extremismului in Europa.

Vesti proaste din Italia

Cu cateva saptamani in urma, imi exprimam, pe blog, bucuria ca vin si vesti bune din Italia – un raport al Bancii Nationale italiene sublinia contributia imigrantilor la economia autohtona si oportunitatile create pentru localnici de prezenta acestora in tara lor.

Documentul arata ca, departe de a le lua locurile de munca, strainii indeplineau rolurile respinse oricum de italieni, si pentru mai putini bani. Iata o premisa (chiar daca nu ideala) pentru acceptarea si buna convietuire cu acestia.

Insa, chiar daca semnalul oficial exista, el nu a fost deloc popularizat. Si, din pacate, manifestarile de violenta anti-romaneasca din Italia continua.

14 septembrie
Doi barbati mascati, dintre care unul inarmat, au atacat un microbuz cu romani care se intorceau in tara, avand asupra lor bani si diverse cadouri. Exact aceasta potentiala prada bogata i-a atras pe cei doi hoti. Agresorii au interceptat microbuzul, care se oprise pe o strada din orasul Giarre, iar unul dintre ei l-a amenintat pe sofer cu un pistol Beretta. Soferul speriat, s-a luptat cu hotul, care a tras de doua ori, fara a nimeri, insa, pe nimeni, relateaza portalul Sicilia Online.
In aceste conditii, cei doi agresori au fugit. Carabinierii ajunsi la fata locului au gasit pistolul si un telefon mobil, ceea ce le-a permis sa il identifice si sa il aresteze pe unul dintre infractori. Este vorba de un barbat in varsta de 36 de ani, care a fost ranit la buza de sus in timpul luptei cu soferul microbuzului.
Autoritatile au deschis o ancheta pentru a-l identifica pe complicele acestuia.

29 septembrie
Un roman in varsta de 40 de ani a fost ranit usor, astazi, in Roma, dupa ce a fost impuscat de o persoana aflata pe un scuter, scrie Corriere della Sera.
Incidentul armat a avut loc la ora locala 11.00 (12.00 ora Romaniei), in fata unui supermarket din zona Casilina.
Barbatul a suferit rani usoare la ambele picioare si a fost transportat de urgenta la spital. Din primele informatii rezulta ca atacatorul a folosit o arma de vanatoare. Politia a deschis o ancheta in acest caz.

Mai multi tineri din localitatea Montecompatri, de langa Roma, au dat foc unui autocar, strigandu-le romanilor sa plece din Italia. “Plecati din Italia! Va dam foc de vii, caini romani!”, a strigat un grup de tineri italieni, inainte sa dea foc unui autocar cu numere romanesti, dupa care au fugit, potrivit Agoravox.it.
Soferul roman al autocarului, care dormea inauntru, a auzit sloganele rasiste si a incercat sa iasa repede afara. Focul era insa deja aprins, asa ca a trebuit sa se lupte cu flacarile. El a suferit arsuri pe brate si picioare, pe 20% din suprafata corpului. Soferul se afla acum internat in spital. Episodul s-a petrecut la Montecompatri, o mica localitate de langa Roma.

In perioada urmatoare, voi adresa Comisiei Europene mai multe solicitari pentru a lua pozitie fata de asemenea gesturi, care includ si cazul romanului ucis recent in Spania.

Va voi tine la curent cu actiunile, precum si cu raspunsurile Comisiei.

Despre romanii din Italia, cu perseverenta (II)

Campania anti-romaneasca din Italia nu s-a oprit. Dupa vizita ministrului de Externe, dupa vizita noastra si demersurile noastre in PE, ritmul ei s-a diminuat vizibil si presa nu s-a mai interesat cu atata asiduitate de infractiunile romanesti. dar au aparut in schimb alte forme de denigrare, mult mai subtile. Rolul lor este insa acelasi: a semana teama si suspiciune fata de romani in randul italienilor, de a defaima comunitatea romaneasca si Romania insasi. Doua exemple:

-        o profesoara de istoria religiilor, Lucetta Scaraffia, vorbeste despre violenta romaneasca, explicabila prin “dezumanizare” si prin “acumularea de ostilitate fata de cetatenii bogati ai celorlalte state europene”

-         o specialista in psihologie, Margherita Carotenuto, sustine public un studiu profund ofensator la adresa romanilor imigranti, in care ii numeste “devianti”, “aproape intotdeauna imigranti clandestini”, vinovati de o “criminalitate feroce” si caracterizati de o “furie neomeneasca, departe de orice e uman”, explicabila prin politica demografica a lui Ceausescu de interzicere a avorturilor.

Aceste lucruri nu se vad la fel de mult la stiri, dar apar in ziare si reviste de specialitate si, sub titlu pseudo-stiintific, raspandesc insulte grave la adresa romanilor, imigranti sau nu.

Nu ne putem lupta direct cu astfel de gesturi, nu putem preveni aparitia lor. Ceea ce putem si suntem datori sa facem este sa le criticam deschis, sa atragem atentia asupra nocivitatii lor, sa ne alaturam initiativelor societatii civile (romanesti si italiene, deopotriva) pentru a protesta si pentru a condamna recursul la astfel de mijloace.

Intre timp, cutremurul din regiunea Abruzzo a deschis o rana adanca in Italia. Umanitatea si decenta ne obliga sa respectam suferinta (care este si a noastra, fiindca printre victime s-au aflat nu putini romani). Dar, in acelasi timp, problemele romanilor din Italia nu s-au oprit. Si nu avem voie sa ne oprim nici noi din a le discuta.

Despre romanii din Italia, cu perseverenta (I)

Am primit ieri raspunsul Comisiei Europene la intrebarea adresta, alaturi de Corina Cretu, cu privire la discriminarea romanilor din Italia. Din nefericire, el e mai degraba descurajant, sustinand in principal ca responsabilitatea aplicarii legilor europene revine autoritatilor nationale. Din fericire insa, sunt multe alte mijloace prin care putem continua in sprijinul comunitatii romanesti de acolo.

Vizita noastra la Vatican, programata inca din luna martie, avea sensul de a solicita Suveranului Pontif implicarea in situatia comunitatii romanesti din Italia. Am considerat important ca, in paralel cu supraexpunerea infractiunilor comise de imigrantii romani, sa existe o pledoarie in sprijinul celorlalti romani, a majoritatii tacute si oneste. Un mesaj al Vaticanului ar ajuta enorm, iar oficialii cu care am discutat, monseniorul Agostino Marchetto, secretarul Consiliului Pontifical al Pastoralei pentru Migranti si Itineranti, si monseniorul Dominique Mamberti, secretarul pentru raporturile cu celelalte state, ne-au asigurat ca vor avea in vedere acest lucru.

Am mers acolo pentru a cere un tratament corect si un sprijin pentru romani in societatea italiana. Am facut un apel la umanitatea si decenta fiecaruia, romani si italieni.  Foarte multi romani din Italia se tem, chiar in aceste zile cand se pregatesc de cea mai mare sarbatoare crestina, ca isi vor pierde locul de munca, sau ca siguranta propriilor copii va fi afectata de neincrederea crescanda a italienilor.

Amenintatile – inclusiv cele institutionalizate – inca exista. Decretul-lege care prevedea crearea patrulelor civile, act impotriva statului de drept si profund periculos pentru siguranta romanilor care traiesc in Italia, a fost numit de Vatican “ o abdicare de la statul de drept”. Cand am mers la Roma, am sustinut, in toate intalnirile noastre cu parlamentari italieni, ca aceasta prevedere sa fie respinsa. Din fericire, votul a avut loc si aceasta masura nu a fost adoptata.

Propunerea de separare a copiilor imigranti in clase speciale, in scolile italiene, act discriminatoriu si cu efecte anti-integrationiste, este o initiativa a Ligii Nordului, careia intre timp i s-a adaugat ideea ministrului Educatiei de a introduce o limita de 30% a numarului de copii imigranti admisi intr-o clasa. Ambele idei, daca vor fi aplicate, vor contribui puternic la scindarea societatii intre imigranti si non-imigranti, incurajand distanta si impiedicand integrarea. Recent in plenul PE a fost adoptat Raportul Takkula, care condamna aceasta idee, cerand sa nu se recurga la segregare, ci la politici de integrare, prin investitii in activitati de invatare a limbii de catre copiii imigrantilor, precum si prin promovarea limbii materne in educatia lor. Nu este o garantie ca aceste masuri nu se vor discuta in continuare, dar este un semnal important, de care autoritatile italiene trebuie sa tina cont.

Pledoarie pentru romani, la Vatican

 

“Eurodeputatele PSD Corina Cretu si Daciana Sarbu, precum si europarlamentarii PDL Sebastian Bodu si Marian-Jean Marinescu au transmis Sanctitatii Sale Papa Benedict al XVI-lea, in cadrul unei audiente desfasurate miercuri la Vatican, un mesaj de compasiune pentru victimele cutremurului care a devastat luni orasul L´Aquila, pledand totodata pentru un rol mai activ al Bisericii Catolice in armonizarea relatiilor dintre italieni si comunitatea romaneasca din peninsula.

Europarlamentarii romani i-au multumit Suveranului Pontif pentru eforturile sale si ale Bisericii Catolice de deschidere si solidaritate interumana, mai ales fata de romanii din Italia atunci cand acestia au devenit tinte ale atacurilor si ale discriminarii. Cei patru deputati europeni i-au inmanat Papei Benedict al XVI-lea o scrisoare care contine o pledoarie pentru implicarea mai puternica a Vaticanului in atenuarea asperitatilor existente intre romani si italieni, precum si o icoana si un album cu imagini reprezentative pentru Romania.

“Din pacate, viata ne-a incercat acum, italieni si romani deopotriva, si acest fapt, o data in plus, trebuie sa ne uneasca si sa ne aminteasca de numeroasele puncte care ne leaga, de la originile noastre pana la prezentul comun in Uniunea Europeana. Dar mai ales trebuie sa ne faca sa intelegem ca suntem oameni inainte de toate, egali in fata vietii si a mortii. In acest sens, in audienta de la Vatican, am prezentat Sfantului Parinte apelul nostru la pace interetnica si inter-rasiala, la conlucrare pentru apropierea in spiritul crestin a Bisericilor surori si a tuturor credinciosilor acestora, Biserica Romei avand un rol esential in instaurarea unui climat de buna intelegere reciproca”, se arata intr-o declaratie comuna a delegatiei europarlamentare romane prezente azi la Vatican.

„Relatiile dintre Biserica Romei si Romania au o lunga si prestigioasa istorie. Popor crestin de cultura latina, romanii au vazut in Roma un izvor al propriei civilizatii si identitati nationale… Romania este astazi, din nou, o tara deplin europeana. Este un membru activ al Uniunii Europene, angajat in adancirea proceselor de refacere a unitatii continentului nostru. Romanii si-au regasit reflexul libertatii de a circula si de a-si investi energiile creative in intreaga Europa, departe uneori de Tara. Intotdeauna totusi, romanii au dus cu ei ceea ce in Tara au avut mai scump, inainte de toate credinta. Exista astazi in Europa sute de comunitati religioase romanesti, centre prin care romanii isi exprima propria identitate si prin care isi manifesta fidelitatea fata de tarile gazda. Ne amintim cu recunostinta faptul ca majoritatea parohiilor noastre din diaspora exista datorita generozitatii si ospitalitatii Bisericii Catolice. Suntem constienti ca, prin sustinerea data credinciosilor romani din diaspora, Biserica Romei a contribuit esential la reusita adaptarii expatriatilor nostri la rigorile unui mediu social uneori nefamiliar”, se arata in mesajul transmis Papei de europarlamentarii romani.

Cei patru eurodeputati romani au abordat conditia romanilor din Italia si in cadrul intrevederilor avute cu secretarul Consiliului Pontifical al Pastoralei pentru Migranti si Itineranti, monseniorul Agostino Marchetto, respectiv cu secretarul pentru raporturile cu celelalte state – echivalentul ministrului de externe – monseniorul Dominique Mamberti, acestia exprimand deschiderea Vaticanului fata de Romania si Biserica Ortodoxa Romana, precum si solidaritatea fata de comunitatile romanesti din Italia si din intreaga lume”.

Audienta la Vatican