Bruxelles/Strasbourg · Proiecte · PSD

Victime inocente

Sunt probleme despre care toata lumea stie in mare, dar nu reactioneaza in nici un fel,  pana cand situatia devine “naturala”. Altfel spus, oamenii se obisnuiesc cu situatii altfel inacceptabile, doar pentru ca ele functioneaza inertial, iar solutiile par inabordabile. Una dintre aceste situatii, despre care auzim tot mai des, este cea a copiilor abandonati in tara de catre parintii care pleaca la munca in strainatate. In cazurile fericite, copiii ajung sa traiasca un paradox: au multe mijloace materiale, dar prea putina grija si atentie parentala pentru a se dezvolta armonios. Iar asta ii poate afecta iremediabil.

 

Zilele trecute am primit un raspuns la o intrebare pe care o adresasem Comisiei Europene cu privire la situatia acestor copii. Pe scurt, in conditiile in care ultimul studiu UNICEF realizat in anul 2007 a aratat ca aproximativ 350.000 de copii din Romania au ramas singuri acasa dupa ce parintii lor au plecat la munca in Italia sau Spania, eu am intrebat ce poate fi facut la nivelul CE pentru a ajuta acesti copii, ramasi in grija bunicilor sau a vecinilor. Dupa cum am putut afla cu totii, acest lucru conduce la deteriorarea performantelor scolare, la aparitia unor sentimente de insecuritate, anxietate si depresie, la un comportament violent, la abuz de droguri si alcool si, in unele cazuri, chiar la sinucideri. Mai mult, sugeram Comisiei sa lucreze cu statele membre la un sistem de colectare eficienta a datelor privind numarul parintilor plecati la munca in strainătate, dar si la introducerea obligativitatii ca acestia sa anunte serviciile sociale in grija cui vor fi lasati acesti copii.

 

Raspunsul primit (il puteti citi aici sau pe site-ul meu) mi-a dat de inteles ca problema nu este ignorata, iar solutiile la nivel comunitar vor aparea dupa incheierea cercetarilor, preconizata pentru sfarsitul lui 2009. Voi mai adresa interpelari si voi mai primi raspunsuri legate de progresul in aceasta problema, pana cand ea va fi rezolvata. Exista insa un element al acestui raspuns care mi se pare important: „Comisia acorda sprijin guvernelor statelor membre pentru coordonarea politicilor lor si pentru schimbul de buna practica”. Asta inseamna ca, daca vom cere ajutorul, il vom primi. Si de aceea imi propun sa discut cu ministrul Muncii, dar si sa ma adresez direct comisarului ceh pentru probleme sociale si sa vedem impreuna catre ce solutii ne putem indrepta.

 

Evident, statele nou-intrate in Uniunea Europeana sunt cele mai expuse riscurilor abandonului de copii de catre parinti in cautare de lucru in spatiul comunitar. Tocmai de aceea, somajul indus de catre prezenta criza economica s-ar putea sa fie un factor agravant al problemei in discutie. Un lucru este clar: oamenii nu pot fi lasati sa se confrunte singuri cu aceasta problema. E usor sa-i acuzi pe cei care-si abandoneaza copiii, fara sa te gandesti ca, in majoritatea cazurilor, nu au de ales si isi lasa familiile in urma cu inima franta. Important e cum ii putem ajuta, autoritati romanesti si europene impreuna.

Anunțuri

4 gânduri despre „Victime inocente

  1. Problema abordata de tine nu numai ca este reala, dar este si foarte grava. Copiii in cauza reprezinta viitorul acestei tari iar educatia pe care o primesc in acesti ani isi va arata efectele in viitorul nu foarte indepartat. Consecintele sunt grave pentru intreaga societate si ar trebui sa ne preocupe pe toti deopotriva. Copiii crescuti de buni, rude indepartate sau prieteni de familie nu trebuie sa reprezinte o problema a familiilor in cauza si atat… deja reprezinta un fenomen social negativ.
    In Iasi sunt foarte multe astfel de familii si de foarte multe ori s-a discutat despre situatia lor in dezbateri mai mult sau mai putin publice, unele dintre ele mediatizate. Este nevoie insa de o aplecare mult mai responsabila, mai coerenta si mai eficienta asupra acestei teme. Te felicit si pentru initiativa asta si te asigur ca ai tot sprijinul meu de la Iasi.

  2. Este o problema de mentalitate si intelegere.
    Si in US sunt oameni care fug cate 10.000 km pana la un nou servici, dar isi iau familia cu ei.
    E simplu sa se spuna… lasa ca are grija statul de cei ramasi acasa. E foarte simplu sa fugi de responsabilitati si sa spui ca pleci cu „inima franta”.

    Initiativa de care vorbesti suna bine, dar nu va ajuta pe nimeni cu adevarat. Parerea mea.

    Inainte sa inchei, pun o intrebare banala: daca EU am grija de copiii altuia, de ce persoana care i-a parasit nu este degradata din drepturile parintesti si EU sa fiu considerat parinte ? Eu – stat roman, persoana fizica, organizatie… etc.

    Vezi, e problema „drepturilor”. Intotdeauna unii au mai multe drepturi decat altii. De ce ar fi asa ?

  3. Felicitari pentru tema. E una din problemele extrem de grave ale Romaniei, insa cred ca daca asteptam solutii de la UE, va fi prea tarziu!
    Statul roman trebuie sa ia masurile necesare, sa verifice conditiile in care traiesc acesti copii si in cazul in care nu li se respecta drepturile, parintii sa fie avertizati si apui decazuti din drepturi. In acest moment in Romania copiii o duc mai bine in orfelinate decat in mii de familii de la tara. In Oltenia, Muntenia si estul Moldovei situatia e cea mai grava, insa si in zonele foste miniere este critica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s