Verde!

Ce vrem noi de la viitor?

"Ploiesti Refineries" © Michail Moscholios
"Ploiesti Refineries" © Michail Moscholios
Fotografia de mai sus, premiata de Parlamentul European, este realizata in Romania de fotograful amator Michael Moscholios si este, in opinia autorului sau, o meditatie asupra poluarii. La fel ca textul de mai jos, pe care l-am primit zilele trecute din partea unui student in anul 2 la Geografia Mediului. Amandoua ne transmit, in fond, acelasi lucru: teroarea unui apus poluat, contrabalansata de sperantele oamenilor inca imbracati in alb, care vor mai mult de la viitor si ne forteaza pe toti sa ne punem aceasta intrebare. Raspunsul fiecaruia dintre noi este modelat de propriile convingeri, de propriile mijloace, de propria viziune. Important e ca el sa existe.
 
„Se zice ca timpul hotaraste schimbarea, dar se pare ca de o vreme, schimbarea o fac si oamenii. De multe ori, din pacate, in rau. Exploatarile de lemne sunt tot mai numeroase. Sa vedem un exemplu: resturile de rumegus sunt depozitate peste tot, in loc sa se gaseasca o intrebuintare utila. O problema, cea mai grava, este lipsa unui serviciu de salubrizare si lipsa de educatie ecologica a oamenilor. Obisnuiti de sute si mii de ani cu produse care durau mai mult si care reintrau in circuitul natural fara probleme, acum oamenii folosesc produse comerciale care produc deseuri nedegradabile, care nu pot fi integrate in natura. Iar ei le arunca sau le dau foc. Sa ne gandim ce inseamna acest lucru la o populatie mult mai numeroasa. Ne-ar trebui un dus cu apa rece ca sa ne trezim. Traim intr-un fel de latenta. Credem ca lucrurile sunt roz, dar de fapt natura sufera, si cu ea suferim si noi. Cam tarziu ne dam seama. O tinem tot intr-un “la dolce vita” in varianta balcanica si nici macar nu ne gandim ca nu se mai poate asa. Cei care arunca deseuri prin paduri,ape,margini de drum, poate sunt poate cetateni onesti, dar care, facand astfel de lucruri sunt “devastatori ecologici”. Cauzele sunt multiple: comoditatea, lipsa educatiei, dezobisnuinta.
Mai exista o categorie de oameni atenti la probleme de mediu si oarecum ingrijorati. Dar mai mult de a-si exprima ingrijorarea nu fac altceva. Ca in orice: e mai usor sa dezbati, sa dai sfaturi decat sa pui umarul la rezolvarea unor probleme. Trebuie ca semnalul de alerta sa fie ridicat,pentru ca ecoul naturii, al responsabilizarii si al bunului simt sa patrunda in viata noastra cotidiana. Haideti sa mergem mai putin cu masina (economisim si bani), sa facem mai multi pasi pana la tomberon (facem si miscare), sa folosim mai putin curent (reducem factura), sa plantam copaci (din 1000 de motive), sa reciclam (aratam ca suntem oameni si ne gandim la restul speciilor si la resurse). Zonele rurale din Romania tind sa devina bombe ecologice cu efect intarziat. Lipsa, cel putin a salubrizarii, nu mai vorbim de managementul deseurilor, combinata cu needucatie, si un strop de nepasare, duc la actiuni negative asupra calitatii vietii la sate. Rezultatul: rauri cu PET-uri (care iau locul pestilor), poieni cu pungi (in loc de flori), paduri rase, gunoaie arse sau aruncate in parau – ca doar le ia apa (si le duce in Dunare); plus alunecari de teren, cazuri curioase de poluare, izvoare contaminate.
Ma uitam intr-un sat pe Valea Oltului: erau cosuri de gunoi langa institutiile publice, dar dupa ce se umpleau, se adunau deseurile si li se dadeau foc in fata primariei.
Aceea nu e grija pentru natura. E o ipocrizie crasa. Dealtfel, la tara, oamenii au acel bun simt si respect fata de natura. La Sibiu, am vazut odata un batran de vreo 80 de ani, careia ii cazuse un ambalaj pe jos (de la biscuiti). In ciuda varstei, s-a aplecat si l-a ridicat, ducandu-l la cos. Am ramas impresionat si nu voi uita acea imagine. Noi, tinerii, de ce nu facem acelasi lucru? Ce ne impiedica? Comoditatea, nepasarea?
Dar nepasarea doare; sigur ne va durea in curand pe toti.
Aflat prin Ramnicu Valcea, am trait un episod asemanator. O femeie simpla, saraca, amarata, fara educatie astepta in autogara, rata spre satul ei. Cumparase si ea o banana. Dupa ce a mancat-o a dus-o la cos, dar cosul nu avea fund si coaja a cazut.Insa romanca noastra a luat coaja de jos si a dus-o la un tomberon intact. Un alt exemplu care ne da o palma peste obraz, noua, celorlalti. Cu siguranta, acea femeie are acel bun simt elementar. Noi, de la volanul masinii, cu conturi multe, fara nicio grija, mari consumatori de resurse, nu mai avem acel bun simt?!
Refuz sa cred ca e asa. In adancul sufletului, fiecare are o rezerva, dar trebuie sa o foloseasca. Timpurile s-au schimbat, traim intr-o lume globala si fiecare conteaza. Daca 6 miliarde de oameni sunt nepasatori, ce facem?
As fi bucuros si multumit, daca macar 10.000 de romani,dupa ce citesc mesajul vor reflecta putin la puterea exemplului. Cu siguranta, alti 10.000 ii vor urma, daca vor demonstra ca se poate. Trebuie plantari masive de copaci.
Daca continuam in ritmul actual, in 50 de ani vom avea nevoie de alta planeta. Pentru schimbarile climatice nu exista butonul inapoi. Haideti sa fim oameni! Sa plantam copaci, sa reciclam, sa fim responsabili, sa respectam natura, sa poluam mai putin! 
Cu respect,    
Mitut Claudiu”     

2 gânduri despre „Ce vrem noi de la viitor?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s