Proiecte

Belfast vs Roma

Nu, nu e un meci din etapele preliminarii ale Europa League, ci o scurta comparatie intre doua atitudini fata de romani. In ambele cazuri, au existat incidente care au avut in centru cetateni romani. Si tot in ambele cazuri, au existat premisele de a generaliza. Si totusi, Roma – establishment, autoritati si presa – a inflamat si a acuzat, iar Belfast (si Londra) au protejat si au refuzat excesul.

Cateva lectii ale episodului Belfast:

1. Italia a lovit fara rezerve un popor intreg, pornind de la cateva cazuri. Irlanda de Nord a refuzat explicit generalizarea. Am urmarit si reactia autoritatilor, si presa locala, si comentariile oamenilor de pe forumurile ziarelor. Nicaieri nu am vazut reactii dominante de genul “romanii genereaza probleme, romanii sa plece”.

2. La Roma, prezumtia de vinovatie a functionat fara rezerve, fara menajamente. Aproape ca la fiecare infractiune ziarele erau gata sa gaseasca infractorul din oficiu: un roman. La Belfast, desi se puteau folosi de multe precedente din alte state, autoritatile si cetatenii simpli nu au prezumat, nici o clipa, un comportament criminal al romanilor care ar fi determinat reactia violenta a grupurilor extremiste.

3. Tentatia invocarii “vinovatilor de serviciu”, intotdeauna un abuz in orice stat de drept, a fost activata instant si la Roma, dar si – din pacate – la Bucuresti. In primavara, Italia arata cu degetul catre romani considerandu-i vinovati de toate actele criminale din societatea italiana. Acum, la Bucuresti, am constatat cu surprindere si, recunosc, si cu teama, ca romanii arata cu degetul catre romani, considerandu-i aprioric vinovati, inainte de a avea cel mai mic indiciu in acest sens. (Aici mi se va atrage atentia ca trebuie sa fac distinctia intre “romani” si “romi”, iar eu voi raspunde ca nationalitatea din pasaport ne reuneste pe toti sub aceeasi umbrela, care intamplator se numeste Romania). La Belfast, in schimb, blamul a fost plasat ferm asupra celor care au recurs la violenta.

4. Autoritatile italiene au folosit cu voluptate pretextul romanesc si l-au speculat cu toata forta, pentru a-si masca neputinta de a se lupta eficient cu infractionalitatea. Autoritatile nord-irlandeze au ales sa condamne delictul comis si sa protejeze victimele. Premierul britanic s-a solidarizat cu romanii atacati, desi lui personal nu-i prisosesc deloc pretextele de a mai castiga putina popularitate inventand un inamic extern si nici partidului sau nu i-ar strica sa identifice o cauza exterioara a dezordinii din societate, aflandu-se la un minim istoric al intentiei de vot si intr-o situatie infernal de gestionat din cauza crizei economice.

5. Reactia institutiilor desparte din nou cele doua cazuri printr-o falie adanca. In Italia, au fost incriminati doi romani pentru un delict pe care nu-l comisesera, dupa cercetari indelungi si campanii publice de blamare a acestora s-a descoperit ca nu era asa si intreg cazul s-a scufundat intr-o mare de dubii si jumatati de adevaruri. La Belfast, la 5 (cinci) zile dupa incidente, primii vinovati au fost deja adusi in fata justitiei.

6. Reactia comunitatii este, poate, cea mai mare lectie dintre toate. Cand am mers in Italia si am stat de vorba cu romanii de acolo, am aflat cum multi se temeau ca-si vor pierde locurile de munca, din cauza fricii de romani pe care campania de presa tindea s-o induca in randul italienilor. Mai mult chiar, intalnindu-ma cu asociatiile de romani, am constatat incapacitatea lor de a actiona ca o comunitate, cu o vointa unica si un plan comun de actiune. Acum, cazul Belfast a generat pe forumuri un acces colectiv de ura si rasism, al romanilor impotriva unor cetateni romani, despre care nu exista deocamdata nici un indiciu ca ar fi facut vreun rau. Am vazut romani care spuneau despre alti romani “bine le-au facut nord-irlandezii”, “asta merita”, iar acestea erau cele mai blande mesaje. In acelasi timp, comunitatea din Belfast, cea aflata cel mai aproape de acel grup, cea care cunoaste cel mai bine comportamentul lor, cea care ar fi putut sa-i acuze daca ar fi avut de ce, cea care ar fi putut sa ia partea semenilor sai agresori din solidaritate nationala, a ales instinctual sa-i protejeze pe romani, sa le ofere adapost, sa-i hraneasca, sa organizeze proteste, mai intai cetatenesti, si apoi din initiativa bisericilor reunite, sa-si ceara scuze fata de ei in presa. In Italia se urmarea sa se creeze garzi civile care sa-i apere pe italieni de presupusii agresori romani. La Belfast, s-au organizat garzi civile nord-irlandeze care sa-i apere pe romani de potentialii agresori nord-irlandezi.

Am vazut, inclusiv aici pe blog, tendinta de a pune verdicte fara a analiza fiecare caz in detaliu.

Da, exista o problema a romanilor in afara tarii. Da, romii fac parte din aceasta problema. Si da, infractionalitatea exportata in afara granitelor face mult rau Romaniei si romanilor. Dar cu totii ne meritam soarta daca noi insine cedam tentatiei de a generaliza, abuzam de prezumtia de vinovatie, punem etichete prefabricate fara a sesiza nuantele, dam lectii de ura fara a invata lectiile de demnitate pe care altii ni le predau involuntar.

belfast

5 gânduri despre „Belfast vs Roma

  1. Buna ziua.
    Sunt de acord cu observatiile d-voastra. Sincer la momentul acesta eu unul ma tem de ideea de precedent. Daca intr-un viitor apropiat am avea un alt incident asemanator intr-o alta localitate irlandeza sunt curios daca atunci presa si comunitatea locala ar avea aceeasi atitudine. Raman la ideea care am sustinut-o si in precedentele postari pe blogul d-voastra pana cand nu contracaram aceste evenimente si prin lucruri care sa ne scoata si altfel in evidenta nu cred ca „spalam” imagianea. Fonduri aparent ar fi . Citesc in ultimul timp in presa noastra niste fapte incredibile despre un minister al tineretului si sportului care ar trebui sa creeze performanta dar in schimb cheltuie sute de mii de euro pe lucruri de interes personal. E pacat si trist dar in acelasi timp e Romania.
    Spor la treaba!

  2. NUMELE MEU ESTE ADELINA AVRAMESCU, AM 23 DE ANI SI SUNT DIN LUGOJ, JUDETUL TIMIS.
    VA ROG DIN TOT SUFLETUL SA-MI PUBLICATI MESAJUL. AM NEVOIE DE AJUTOR.

    BLOGUL MEU ESTE http://adelinaavramescu.wordpress.com ACOLO AM POSTAT ADRESELE ZIARELOR CARE AU PUBLICAT ARTICOLE DESPRE MINE. VA MULTUMESC.

    Pana in 2001 eram ca oricare adolescenta: fericita, vioaie, activa, plina de sperante. Cel mai mare vis al meu era sa termin liceul si sa urmez cursurile Facultatii de Educatie Fizica. Acum la 23 de ani, totul s-a naruit. Nici nu mai indraznesc sa sper. Soarta a fost dura cu mine, lasandu-mi viitorul in mainile celor cu suflet mare, la indurarea lor. In urma cu opt ani, am fost diagnosticata cu o boala mai ciudata, lupus eritematos sistemic. Ce parea la inceput doar rutina medicala s-a dovedit a fi mai tarziu un calvar. Am fost internata in multe spitale din judetul Timis. Din 2002, a inceput lupta cu destinul. Atunci am fost cu mama la un medic specialist de la Spitalul Colentina din Bucuresti. Din nefericire a trebuit ca tocmai eu sa fiu subiectul unei erori medicale. Specialistul mi-a dat un tratament mult prea puternic pentru varsta si greutatea mea. Aveam 17 si 45 de kg. Iar tratamentul care consta in injectii, perfuzii si altele, continea doze mult prea mari de medicamente. Nici macar nu mi-au spus ca unul dintre medicamente era din categoria citostaticelor. Niciodata, pe tot parcursul terapiei, nu mi s-a spus ca voi pierde calciu si ca oasele vor fi afectate. Prin urmare, nu mi s-a prescris niciun supliment mineral sau vitamine. Tratamentul a fost atat de puternic, ca dupa trei luni am ajuns sa nu mai pot merge. Dupa o multime de alte analize, am aflat ca am osteoporoza cortizonica severa si rei fracturi la coloana. Mi-e aproape imposibil sa descriu in cuvinte suferinta ingrozitoare prin care am trecut. Cateva luni bune am fost nevoita sa stau in pat, fara sa ma pot misca. Toate visele mele s-au spulberat din cauza acelui tratament gresit. Ce vina aveam eu? Dintotdeauna am fost pasionata de sport si ma vedeam urmandu-mi acest vis. Eram o persoana foarte vioaie, practicam atletism, inot, mergeam in fiecare zi cu bicicleta, iar acum sunt nevoita sa-mi petrec timpul intr-un scaun cu rotile. In schimb am primit o palma de la viata, din cauza unei erori medicale. Cine imi da inapoi toti anii de chin? Cine imi poate umple golul din inima si alina durerea? Port corset medicinal de ani de zile, fie iarna, fie vara. Pot sa merg uneori, dar obosesc foarte repede din cauza celor cinci fracturi la coloana, pe care le am astazi. E cumplit. Si mai dureros e faptul ca stiu ca am o sansa sa-mi recapat sanatatea pierduta in urma cu multi ani. Pot fi operata la coloana vertebrala, la o clinica din Viena. Numai ca sunt mult prea mari costurile operatiei. As avea nevoie de vreo 30.000 de euro, suma pe care mi-e imposibil s-o obtin numai cu ajutorul familiei. Sunt disperata, pentru ca sunt tanara si pot fi inca de folos lumii. Nu vreau sa-mi traiesc viata inutil. Daca fiecare dintre voi, cei care cititi aceste randuri, ati contribui cu cate putin la vindecarea mea, va promit sa nu regretati investitia. Nu mai vreau sa plang de durere si nici sa depind de ajutorul celorlalti. Numai voi ma puteti pune pe picioare.

    Am deschise doua conturi pe numele mamei mele, Avramescu Felicia.
    Banca BRD-GSG, Sucursala Lugoj.

    Cont in lei – RO80BRDE360SV66440233600
    Cont in euro – RO72BRDE360SV59226503600

  3. Spirit latin vs spirit anglo-saxon. Culturi diferite.

    Nu stiu cu ce se ocupau acei romani, in majoritate romi, la Belfast. Toti insa faceau ceea ce au invatat in tara, adica unii munca cinstita, iar altii cersetorie, poate si furt. Asta este ceea ce exportam: munca cinstita (inclusiv inteligenta) si cersetorie (infractionalitate).

    In ceea ce priveste atitudinea … depinde si cantitatea, cantitatea de infractionalitate, de mizerie si de lipsa de bun simt la care esti supus. Una este sa vezi razlet cate un cersetor (roman) pe strada, probabil ca in Belfast, si alta este sa-i vezi la fiecare colt de strada, ca la Roma.
    Oricat de civilizat ai fi, dupa ce esti egresat odata, de doua ori, de trei ori, a patara oara pui mana pe furci si pe topoare. Asta mai degraba in Italia, acolo unde autoritatile isi fac treaba cam ca in Romania. In alte parti e suficient sa mergi la politie.

  4. diferenta, cred eu, consta in civilizatie si educatie.
    pe de alta parte, cred ca observatia imparatului verde, de mai sus, e justa – depinde si de agresiunea comisa.

    ce parere aveti despre aceasta initiativa a rromilor de a-si schimba titulatura in „indiromi” pt a nu mai afecta imaginea Romaniei in lume?

  5. Problema este la noi , la România.
    Atât timp cât nivelul de trai este scăzut, lumea, oamenii, din disperarea de a supravieţui, atacă. Este normal.
    Când în ţară lucrurile vor merge bine, ajutorul de şomaj va fi ca în UE, cca 400 euro, atunci, nu vom mai ataca.
    Concluzie : Problema care o comentăm se află in mâna guvernantilor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s