Puncte de vedere

Infernul pe care intreaga lume nu are voie sa-l uite

Miercuri, pe 27 ianuarie, cand s-au implinit 65 de  ani de la eliberarea lagarului nazist Auschwitz-Birkenau, am cunoscut-o pe Marta Weiss.

Din fotografia de mai sus, s-ar putea sa vi se para o femeie obisnuita, de 50 si ceva de ani, cu alura de ghid de muzeu sau poate de profesoara. N-ati putea ghici, nici macar stand de vorba cu ea, observandu-i vitalitatea si umorul tonic, ce drama ascunde trecutul ei: Marta Weiss este supravietuitoare a Holocaustului. La varsta de zece ani, a trait mai multa durere si s-a luptat cu mai multe pericole decat o facem, multi dintre noi, intr-o viata intreaga.

Copil fiind, la sosirea in lagar condamnarea la moarte i-ar fi fost semnata din start, daca nu i-ar fi soptit cineva sa le strige paznicilor ca stie sa coasa. Fraza, rostita in germana, a insemnat salvarea ei: dovedindu-se utila, n-a mai mers direct la moarte alaturi de ceilalti copii. A vazut insa in jurul sau multe mame carora li se cerea sa-si lase copiii in grija celor varstnici; ele se supuneau, in speranta ca astfel ii salveaza, dar fara a-i mai vedea vreodata…

Trecand cu bine de primul obstacol, a urmat insa infernul: experimentele doctorului Mengele.  Prima data, s-a luptat sa scape, aruncandu-se din camionul care transporta lotul de tineri recruti ai sinistrului “inger al mortii”. A doua oara, nu s-a mai putut eschiva si a suferit, alaturi de ceilalti copii, injectii si tratamente care pe cei mai multi dintre ei i-au rapus. Sora ei in varsta de saisprezece ani, singurul sprijin si singura amintire despre normalitate, s-a imbolnavit grav. Victima a unor proceduri primitive de sterilizare, ea nu a mai putut avea copii niciodata. Atunci insa, in ianuarie 1945, viata ei a depins doar de noroc – si de curajul nebun al Martei. La vestea apropierii trupelor sovietice, cand nemtii au inchis lagarul, toti bolnavii nedeplasabili au fost lasati sa piara. Marta a ramas sa-si ingrijeasca sora in tabara parasita, supravietuind timp de o saptamana fara hrana.

Finalul e fericit. A urmat salvarea, emigrarea in Australia, o casnicie fericita, trei copii si 14 nepoti – adica normalitatea.

Desi acea perioada din copilaria sa i-a influentat pentru totdeauna caracterul, viata si viitorul, Marta nu a putut vorbi despre ea, nici macar cu sora ei, timp de 50 de ani. Abia dupa 1996 a inceput sa-si deschida sufletul, deschizand in acelasi timp o pagina de istorie catre ceilalti, in special in scoli si intalniri cu tinerii. De ceva vreme, insoteste grupurile de vizitatori de la Auschwitz-Birkenau si le spune, detasat si aproape senin, povestea ei. Are puterea sa zambeasca, sa ne arate “patul” de ciment unde obisnuia sa doarma sau sa ne povesteasca despre jumatatea de felie de paine pe care o primeau in fiecare dimineata pentru a supravietui. Vorbeste parca despre un al personaj, sau despre o alta viata. Intre timp, a revenit acasa, in Israel, si traieste la Ierusalim alaturi de copiii sai.

Europa priveste astazi catre un viitor de care se teme, fiindca el e amenintat de spectrul crizelor economice, mediului deteriorat, imbatranirii populatiei, bolilor mai noi si fanatismelor mai vechi. Trecutul si cicatricile lui trebuie sa ramana insa o sursa la fel de mare de frica si de lectii. Iar umanitatea si forta cu care oameni precum Marta Weiss isi privesc destinul ne sunt utile tuturor, atunci cand alegem cauzele pentru care luptam sau devotamentul cu care o facem.

4 gânduri despre „Infernul pe care intreaga lume nu are voie sa-l uite

  1. Fain, dar cu ce ocazie ai ajuns acolo, caci nu-i o destinatie pe care s-o alegi pentru relaxare, ci una chiar stresanta.

  2. ironia sortii „arbeit macht frei”….liber dupa ce muncesti in ….ceruri. felicitari pentru experienta traita.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s