Prieteni · Puncte de vedere

Doctrina umilirii

Codrin Scutaru mi-a adresat invitatia de a transmite un mesaj profesorilor umiliti in aceste zile – si in acesti ani – de un guvern absurd. Ii multumesc pentru initiativa. Urmaresc atent loviturile repetate administrate cadrelor didactice. Acea fraza a ministrului Funeriu m-a revoltat, dar nu m-a surprins. Pana la urma, vorbim de persoana care a decis inchiderea multor scoli (probabil dupa un pas de esantionare aleator), ca sa se faca economii la buget. Asta intr-o tara unde, se stie, scolile sunt insuficiente.

In ianuarie, i-am adresat aceluiasi ministru o scrisoare deschisa fiindca aflasem, dintr-un apel disperat al unei doamne invatatoare, ca Scoala 11 din Hunedoara ar trebui sa-si inchida portile, pentru a se comasa cu o alta scoala din oras. Copiii aceia fusesera invitatii mei la Bruxelles, fiindca facusem parte din juriul unui concurs de mediu pe care ei l-au castigat cu felicitari. Au fost premiati fiindca au venit cu un plan de infrumusetare a Gradinii Castelului Corvinilor, de ecologizare a zonei si, nu in ultimul rand, de amenajare a curtii scolii lor. La cateva luni dupa acea veste buna, au aflat ca ministerul, cu inteligenta si grija fata de educatie, vrea sa le desfiinteze scoala (modernizata prin contributia parintilor), comasand-o cu alta unitate de invatamant, pentru a crea o scoala noua, cu 900 de elevi.

 Spuneam, in acel apel: “Elevii sunt prea mici sa-si aminteasca educatia ‘in schimburi’; eu insa mi-o amintesc prea bine, si imi este aproape imposibil sa inteleg de ce, in anul 2010, in Romania membra a Uniunii Europene, ar trebui sa ne intoarcem la conditii pe care le credeam ingropate in trecutul comunist. Nu cunosc nici principiile, nici intentiile din spatele reformei educatiei dorite de actualul executiv, dar stiu sigur ca estimata inchidere a 5 din cele 10 scoli generale ale orasului Hunedoara nu se poate chema reforma, ci sacrificare, cu buna stiinta, a viitorului copiilor hunedoreni. Din moment ce exista fonduri pentru promovarea turismului, pentru primele imense din administratie sau pentru bugetele enorme ale serviciilor secrete, nu se poate sa nu existe bani si pentru supravietuirea unor scoli pline de copii. Niciun stat european nu sacrifica educatia, nici macar in fata celei mai cumplite crize economice. Nicio reforma nu poate incepe cu inchiderea scolilor, comasarea claselor sau taieri din salariile profesorilor”.

Intr-un mesaj emotionant, Codrin Scutaru spune un adevar dur, chiar si in aceasta perioada de criza care tinde sa relativizeze sensurile: “Nimeni nu va poate lua creierul si puterea de a intelege realitatea”. Mama mea e profesoara si, privind-o, am invatat de mica sa respect efortul, caldura si atentia cu care un cadru didactic innobileaza tot ceea ce face, dar si dragostea simpla fata de copii, camuflata – uneori stangace, alteori convingator – sub masca autoritatii. Stiu bine cum traieste un cadru didactic astazi, si in ce conditii munceste, dupa cum stiu la fel de bine cat de putine sanse are un copil sa primeasca o educatie potrivita fara eforturile financiare suplimentare ale parintilor, intr-un stat cu educatie “gratuita”. Stiu ca adesea singura resursa care ii hraneste pe profesori este sufletul, fiindca salariul se termina mult prea repede. Si mai stiu ca nu asta e Romania normala.

Astazi, la putere nu se afla un nume sau o initiala, cu liniuta sau fara, ci anormalitatea. Iar anormalitatea va naste noi generatii de umiliti. Daca ii vom permite.

 

3 gânduri despre „Doctrina umilirii

  1. Multumesc, Daciana.
    Intr-adevar, anormalitatea nu trebuie lasata sa nasca noi generatii de umiliti.
    Mesajul tau e extrem de ferm si de clar. Sunt convins ca acest proiect de suport in spatiul online al profesorilor se va concretiza in ceva faptic real.
    „Niciun stat european nu sacrifica educatia, nici macar in fata celei mai cumplite crize economice.”
    Fraza asta a ta trebuie sa ramana referinta miscarii noastre. Continuam si sper sa luptam cu totii, cei ca noi, pentru orice umileste nucleul dur al societatii si mai ales valorile sale.

  2. „Stiu ca adesea singura resursa care ii hraneste pe profesori este sufletul, fiindca salariul se termina mult prea repede.”

    Exact aici e problema, Daciana,
    ca acum se atenteaza inclusiv la linistea aceea
    pe care si-o gaseau cu greu macar in suflet profesorii.
    Umilinta asta publica, incepand cu intrebarile lui Basescu
    de genul „Cat luati pe ora?”
    si continuand cu masuratoarea rezistentei
    pana la moartea de foame,
    exact aici loveste, in putinul ala de liniste
    pe care si-l mai regaseau profesorii
    in gandul ca macar mai au demnitate.
    Acum le e calcata in picioare si demnitatea,
    ca sa rezolvam cazul cu totul…

  3. Felicitari pentru blog! Esti o femeie foarte faina, din toate punctele de vedere! M-ai castigat ca cititoare! O zi frumoasa ca si tine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s