Bruxelles/Strasbourg · PSD

Raspunsul CE la intrebarea privind abuzurile angajatorilor

Pornind de la cazul tragic al Ramonei Ciciu, in luna martie am adresat Comisiei Europene, alaturi de Corina Cretu si Catalin Ivan, o intrebare privind drepturile angajatilor.

Mai exact, voiam sa aflam ce masuri prevede Comisia pentru a limita abuzurile la adresa angajatilor si pentru a asigura respectarea drepturilor acestora, garantate prin articolul 153 al Tratatului privind functionarea Uniunii Europene (mai ales in climatul economico-social marcat de actuala recesiune). In acelasi timp, intrebam daca executivul comunitar intentioneaza sa creeze un organism de control la nivelul Uniunii care, in colaborare cu autoritatile nationale, sa se asigure ca drepturile angajatilor sunt respectate, in special in marile companii nationale. 

Raspunsul Comisarului László Andor se limiteaza la a sublinia ca timpul de lucru este limitat prin lege, iar responsabilitatea de a aplica legea la nivelul companiilor revine fiecarui stat membru in parte.

Reprezentantul Comisiei noteaza, de asemenea, ca  „riscurile psihosociale si, in special, stresul la locul de munca au fost recunoscute ca facand parte dintre riscurile profesionale cele mai serioase privind sanatatea”, iar cazul tinerei romance despre care se presupune ca a murit din cauza surmenajului provocat de munca in exces este cunoscut de executivul CE, ancheta aflandu-se inca in derulare.
 
Desi comisarul pentru Munca vorbeste de schimburile de bune practici si cooperarea la nivel european in probleme de dreptul muncii, cred ca ideea unui for comunitar care sa supravegheze aplicarea corecta a legislatiei, respectiv sa protejeze angajatii, ramane o propunere viabila; mecanismele existente – invocate in raspuns – nu sunt suficiente, dupa cum putem observa. Voi relua ideea, alaturi de colegii mei, si prin alte demersuri catre Comisie.

Raspunsul CE, integral:
Articolul 6 din Directiva privind timpul de lucru[1] prevede ca statele membre iau masurile necesare pentru ca, in functie de necesitatile de protectie a sanatatii si securitatii lucratorilor, timpul de lucru saptamanal sa fie limitat prin acte cu putere de lege si acte administrative sau prin conventii colective si sa nu depaseasca 48 de ore, inclusiv orele suplimentare. In plus, in conformitate cu articolul 22, niciun lucrator nu sufera niciun prejudiciu din partea angajatorului daca refuza sa depaseasca aceasta limita de ore.
 
Statelor membre in cauza le revine responsabilitatea de a aplica aceste dispozitii in ceea ce priveste societatile private din jurisdictia lor. In conformitate cu informatiile disponibile Comisiei privind tragicul caz recent la care distinsul membru face referire, cauza principala a decesului nu a fost stabilita inca, dar autoritatile nationale au deschis, in mod prompt, o ancheta privind mediul de lucru.
 
In 2006-2007, Comisia a initiat o ampla consultare publica cu tema „Modernizarea dreptului muncii pentru a raspunde provocarilor secolului 21”. Cu toate acestea, la nivel european s-a ajuns doar la un acord limitat cu privire la masurile necesare in ceea ce priveste asigurarea respectarii drepturilor legate de contractul de munca. Prin urmare, Comisia si-a luat angajamentul de a promova o mai buna cooperare si schimbul de experienta la nivel european. O astfel de cooperare reprezinta deja o realitate intre autoritatile nationale responsabile cu aplicarea normelor de sanatate si securitate la locul de munca, in special prin intermediul Comitetului inspectorilor de munca principali[2].
 
De asemenea, Comisia ar dori sa atraga atentia distinsului membru asupra faptului ca riscurile psihosociale si, in special, stresul la locul de munca au fost recunoscute ca facand parte dintre riscurile profesionale cele mai serioase privind sanatatea. Desi Directiva-cadru privind sanatatea si securitatea din 1989[3] reglementeaza riscurile psihosociale, Strategia comunitara 2002-2006 privind sanatatea si securitatea la locul de munca[4] a fost cea care a abordat problema riscurilor psihosociale in mod specific. Au fost initiate doua consultari cu partenerii sociali europeni : in 2002, privind stresul la locul de munca si in 2005, privind violenta la locul de munca.
 
In urma acestor consultari, partenerii sociali au semnat acordurile-cadru autonome privind stresul la locul de munca (in 2004) si violenta si hartuirea la locul de munca (in 2007). Strategia comunitara 2007-2012 privind sanatatea si securitatea in munca[5] recunoaste importanta acestor acorduri. La momentul actual, Comisia monitorizeaza punerea in aplicare a acordului-cadru privind stresul la locul de munca.
 

[1]     Directiva 2003/88/CE a Parlamentului și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, JO L 299, 18.11.2003.
[2]     Decizia 95/319/CE a Comisiei din 12 iulie 1995 privind constituirea Comitetului inspectorilor de muncă principali, JO L 188, 9.8.1995.
[3]     Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă, JO L 183, 29.6.1989.
[4]     COM(2002)118 final
[5]     COM(2007)62 final

3 gânduri despre „Raspunsul CE la intrebarea privind abuzurile angajatorilor

  1. Azi, 14 mai 2010, pentru a doua oara, tramvaiele din Reşiţa NU au circulat, din nou * absolut intamplator *, exact între orele cînd pensionarii intenţionau să protesteze în Centrul Civic al oraşului, în faţa Prefecturii cărăşene!! Ruşine conducerii PRESCOM S.A. !!
    Am stat de vorbă cu cîţiva dintre bătrînii ce au reuşit să ajungă la locul stabilit… Au promis ca în data de 19 mai să fie prezenţi la ceea ce ei cu tristeţe numesc Mitingul Disperării! Nemulţumirile, indignarea, revolta acestora e justificată şi îndreptăţită * să scrieţi doamnă că iarăşi nu merg tramvaiele… * , * ne-au adus la sapă de lemn, noi ne ducem Dincolo da-i păcat de voi că sunteţi tineri…. *, * hoţu ăsta de Băsescu ne bagă mîna în pozonare să ne ia dreptul nostru pentru care am muncit din greu o viaţă *, * am pensia 350 de ron, din ce-o să-mi mai procur io bumbi de inimă … *, * să veniţi şi voi ai cinări în 19 mai la Miting cu noi, să veniţi că-i musai, ori noi ori ei ! *, * să-şi dea Demisia mafioţii ăştia că nu se mai poate *, etc
    Pe cîţiva din bătrîni i-a podidit plînsul… îşi priveau mîinile muncite, pline de bătături şi tremurînde şi-atunci am zărit că … totuşi , în ochii lor se-ntrezărea un licăr de speranţă…
    VINERI 19 MAI 2010 TREBUIE SĂ IEŞIM ÎN STRADĂ SĂ PROTESTĂM CU TOŢII ! ÎMPREUNĂ ! MARINARUL NU NE POATE INTERZICE DREPTUL LA EXPRIMAREA LIBERĂ A OPINIEI ! CĂ NU-I ŢARA LUI ŞI-A MAFIEI ÎMPREUNĂ CU CARE AU JECMĂNIT LA DRUMUL MARE POPORUL, GAŞCA PORTOCALIE – PD-L !

    http://sfinx777.wordpress.com/2010/05/14/19-mai-2010-cerem-demisia-primului-ministru-basescu-si-a-guvernului-sau-de-cacat-valea-destul/

    Organizaţia municipală a PSD Reşiţa, ca de obicei : DOARME !! NU au fost prezenţi, nu se implică, aşteptă funcţiile din… 2012… trist, dar, adevărat ! Nici Narcis Chisăliţă, nici Tudoriţa Nicula NU sunt sensibili la tot ce se-ntîmplă în aceste vremuri, curios…. Poate reuşiţi voi, cei de la Centru să-i treziţi …!!!
    Pensionarii sunt băgaţi în seamă de acest tandem N Chisăliţă – Tudoriţa Nicula numai cînd e nevoie de voturi???!!! Actiuni, discursuri, … NIMIC, dar… NIMIC !!
    Sibilla

    P.S Cei doi impricinati posesori de functii si atat, NU se pot plange ca n-ar fi primit comunicate de la centru… si totusi, le ignora, c-asa vor ei, sa NU doreasca sa faca ceva pt electoratul ce i-a votat ! RUSINE !!!

  2. Păi şi cu răspunsul acesta ce am făcut? Dacă „statele membre iau masurile necesare pentru ca, in functie de necesitatile de protectie a sanatatii si securitatii lucratorilor, timpul de lucru saptamanal sa fie limitat prin acte cu putere de lege si acte administrative sau prin conventii colective si sa nu depaseasca 48 de ore, inclusiv orele suplimentare” înseamnă că nu am făcut nimic, pentru că deja acest lucru este stipulat în codul muncii.

    În România ne tot chinuim să dăm legi împotriva nerespectării legii. Este absurd, nu poţi combate încălcarea legii printr-o altă lege. Inevitabil va fi încălcată şi noua lege.

    În cazul de mai sus, singura soluţie viabilă ar fi construirea unei conştiinţe a muncii. Personal aş introduce o materie în învăţământ care să vorbească despre dreptul muncii, măcar ca materie facultativă. Salariaţii protejează patronul pentru locurile de muncă pe care acesta le oferă, patronul trece de orice limită pentru că ştie că poate să găsească oricând alţi salariaţi. O astfel de disciplină ar putea să întărească şi conştiinciozitatea la locul de muncă, care este o altă problemă românească.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s