Bruxelles/Strasbourg · Proiecte · PSD

De ce am invitat Comisia AGRI in Romania

Pentru ca ne-am propus sa facem putina lumina intr-un subiect extrem de important pentru Romania si UE: agricultura. De ce important? Fiindca agricultura genereaza in Romania 6% din PIB, mult peste media europeana, si angreneaza aproape 30% din populatia activa, cand media europeana se opreste la 5,7%. Si, mai ales, importanta pentru ca situatia agricultorilor romani a inceput prin a fi proasta dupa Revolutie, a continuat cu salturi in sus si in jos, iar dupa 2004 a cunoscut o cadere dezastruoasa si constanta.

De foarte multe ori, ca membru al Comisiei de Agricultura a PE, mi s-a intamplat sa le vorbesc unor colegi despre drama si neputinta agricultorilor romani, iar ei sa-mi raspunda contrariati, fiindca nu intelegeau de ce, post-aderare, agricultura romaneasca nu se modernizeaza.

Vizita aceasta are tocmai rolul de a le arata Romania desprinsa de statistici. Vor vedea agricultura noastra asa cum e: si cu ferme moderne, care s-au adaptat la stilul european, dar mai ales cu structuri de subzistenta care se lupta cu saracia. Si vor intelege poate mai bine de ce fostii cooperatori nu pot fi transformati cu forta in fermieri de succes si au nevoie in continuare de un ajutor atent si serios al Uniunii Europene, dar si al statului roman.

Agricultura din Romania este o enigma pentru europeni, chiar si la trei ani dupa aderare. Ei stiu ca am avut si avem fonduri la dispozitie, ca am acordat subventii nationale, ca am fost inclusi in diverse strategii agricole europene, dar totusi situatia agriculturii noastre este una dezastruoasa. Privind doar cifrele din dosarele de la Bruxelles, situatia pare una de neinteles. I-am invitat in Romania, sa vada cum arata de aproape agricultura si agricultorii romani.

De ce fostii cooperatori nu pot fi transformati cu forta in fermieri europeni

E dificil sa explici in teorie de ce agricultura noastra nu se modernizeaza, avand la dispozitie bani europeni, metode europene, sprijin statal si european. Si totusi, pentru agricultura romaneasca integrarea europeana a fost un esec. Acest esec trebuie asumat, si viitorul trebuie gandit pe baza unei evaluari realiste. Iar responsabilitatea trebuie impartita. Cei care au guvernat post-aderare nu au gandit corect prioritatile si nevoile agricultorilor romani, iar Uniunea Europeana nu si-a calibrat metodele la realitatea din Romania si nu a facut suficient pentru a opri acest declin, fiindca a operat prea mult cu mecanisme teoretice.

Mai mult, Romania nu participa astazi la dezbaterea despre viitoarea Politica Agricola Comuna, fiindca responsabilii guvernamentali nu par sa ia in serios prioritatile si obiectivele pentru care Romania ar trebui sa se lupte.

5 adevaruri despre agricultura Romaniei

  • Criza prin care trecea oricum agricultura a fost adancita de criza economica. In statisticile oficiale ale Comisiei Europene se vede ca veniturile agricole in Romania au scazut enorm si constant dupa 2004. Comisia subliniaza ca “interventia publica joaca un rol important” in aceasta privinta, adica este raspunderea statului roman.
  • “Agricultura de subzistenta” este o realitate care nu poate fi schimbata cu solutii standard, ci judecand corect realitatea din teren. In Romania se regasesc 50% din totalul micilor agricultori din Uniunea Europeana. In aceste zone sociale se concentreaza si marea saracie din Romania (jumatate din fermierii romani traiesc sub limita saraciei). 2,6 milioane de gospodarii din Romania detin mai putin de 1 hectar de pamant. Romania are cel mai mare nivel de utilizare a lucratorilor neremunerati in agricultura, dintre toate statele UE. Agricultorii romani nu vor deveni fermieri de succes peste noapte. A incercat Comisia – impunand reglementari complet straine lor, dar fara rezultat. A incercat, in mod absurd, si guvernul – cerandu-le de exemplu micilor producatori sa emita bonuri fiscale in piete. Regulile nepotrivite nu vor face decat sa adanceasca saracia si distanta fata de tarile dezvoltate. Agricultorii “de subzistenta” trebuie sprijiniti sa supravietuiasca si sa se adapteze treptat, admitand in mod realist ca ei nu se vor schimba niciodata radical, fiindca provin dintr-o cultura diferita si au un mod de viata la care e prea tarziu sa renunte. In paralel, trebuie incurajata formarea europeana a tinerelor generatii de fermieri si preluarea tehnicilor europene de catre agricultorii dinamici si adaptabili.
  • Formele de sprijin pentru agricultori vor fi drastic diminuate, ceea ce va ameninta inclusiv supravietuirea acestora. In 2010 s-au taiat deja unele subventii statele – precum cea pentru irigatii. Recent ministrul a anuntat ca bugetul de ajutoare al ministerului Agriculturii este epuizat – un deficit de 500 de milioane de euro, care acoperea sase tipuri diferite de ajutoare. Programul de austeritate al guvernului va afecta de asemenea subventiile pentru agricultura. Formele de impozitare a agricultorilor vor agrava lucrurile. Daca guvernul isi asuma condamnarea agricultorilor la saracie extrema, Uniunea Europeana trebuie sa intervina cumva – sau sa forteze cabinetul sa o faca.
  • Exista si in Romania ferme moderne, linii de productie la standarde europene, dar acestea sunt enclave de modernitate care reprezinta exceptii de la regula. Faptul ca “se poate” in cateva cazuri nu echivaleaza cu un semnal de schimbare a intregii agriculturi, ci doar cu incercari reusite dar izolate. 
  • Fondurile europene nu pot salva agricultura daca oamenii nu sunt ajutati sa le acceseze. Nici guvernul si nici Comisia europeana nu i-au invatat suficient pe oameni ce au de facut. In aceste conditii, cei care aveau cea mai mare nevoie au stat departe de banii europeni. In 2008, doar 0,2% din ferme au accesat 30% din subventiile PAC alocate Romaniei. Programul National de Dezvoltare Rurala a reusit sa directioneze catre agricultori doar 8,4% din fondurile rezervate sectorului (europene si de la bugetul de stat).

 

Cateva solutii

  • Facilitarea absorbtiei fondurilor europene, printr-un efort al Comisiei Europene si al statului roman. Simpla alocare de fonduri va avea acelasi rezultat limitat ca pana acum. Romania este un caz aparte si, dat fiind numarul celor implicati in agricultura, el trebuie tratat cu solutii aparte.
  • Cresterea nivelului platilor directe. Acum, Romania inregistreaza unul dintre cele mai scazute niveluri ale platilor directe pe hectar din Europa; in medie, ele ajung la 120 euro/hectar, comparativ cu media UE care e dubla.

  • Incurajarea agriculturii bio, atat prin subventii europene, cat si prin instrumente interne. Calitatea solului si specificul metodelor agricole favorizeaza agricultura bio, care poate fi o forma de relansare a agriculturii romanesti si o nisa pe o piata favorabila in acest sens.
  • Stimularea investitiilor, prin atragerea investitorilor catre acest domeniu, dar si prin atragerea unei generatii tinere si dinamice sa inceapa afaceri agricole. In acest fel se poate crea o generatie de fermieri de tip european, care sa asigure un schimb de generatii in agricultura romaneasca.
  • Sprijinirea producatorilor in lupta cu schimbarile climatice. Deja efectele acestor schimbari afecteaza an de an recoltele – fie ca e vorba de temperaturile “anormale” sau de cantitatile de precipitatii, prea mari sau prea mici.
  • Sustinerea producatorilor traditionali, care isi pot castiga un loc pe piata europeana, valorificand produse specifice, autentice, obtinute prin metode unice.
  • Sprijinirea producatorilor autohtoni sa-si valorifice productia. O oportunitate recenta este programul “Fructe in scoli”, care prin bunavointa guvernului ar fi putut fi transformat intr-o forma de relansare a productiei interne de fructe. Guvernul a preferat sa opteze exclusiv pentru fructele de import (in putinele judete unde programul se aplica), desi in fiecare an asistam la drama producatorilor de mere nevoiti sa-si abandoneze recolta fiindca nu o pot vinde.

3 gânduri despre „De ce am invitat Comisia AGRI in Romania

  1. Eu aş mai adăuga o soluţie. Reînfiinţarea centrelor de cercetare agro-zootehnice. Două avantaje.
    1. De regulă acestea se auto-finanţează deci nu necesită decât un efort financiar iniţial (clădirea, aparatura, terenul…) după care ele intră pe profit.
    2. Aceste centre de cercetare produc material agricol adaptat pentru o anumită zonă a României astfel încât materialul biologic selecţionat sau hibridat să răspundă cât mai bine condiţiilor de microclimat. Adică influenţează foarte mult producţia. Un institut la Bucureşti nu poate face cercetare asupra condiţiilor din Sighetul Marmaţiei pentru că condiţiile de climă şi sol sunt total diferite. Împărţirea teritoriului României într-un mod judicios de arondare la centrele de cercetare agro-zootehnice permite optimizarea adaptărilor genetice.

  2. Foarte tare idee! Sper ca i-ati dus si intr-o piata, sa vada cum arata si cine vinde acolo…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s