Bruxelles/Strasbourg · Proiecte

Anti Fast Food. Un razboi imposibil?

Cu cateva saptamani in urma, am adresat Comisiei Europene o interpelare legata de problema jucariilor oferite impreuna cu produse fast-food. Pe scurt, considerand ca aceasta tehnica de marketing este, in esenta, o forma de manipulare a copiilor, asociind un obiect drag lor (jucaria) cu un produs alimentar nociv pentru sanatatea lor (prin continutul mare de grasimi, sare si zahar), am cerut Comisiei sa ia in calcul reglementarea mai stricta a advertising-ului adresat copiilor.

Am avut surpriza de a primi un raspuns ambiguu si neangajant din partea executivului european.

Am aflat, din textul acestuia, cum Comisia este “constienta de recursul la psihologie comportamentala in tehnicile de marketing”, inclusiv in raportarea la copii. Mi se transmite, prin intermendiului comisarului pentru Sanatate, John Dalli, ca advertising-ul la produse alimentare si bauturi non-alcoolice adresat copiilor este tratat special in Directiva serviciilor media audiovizuale, care solicita statelor membre si comisiei sa “promoveze auto-reglementarea in interiorul industriei de media”, dar nu exclude nici reglementari venite de la nivelul statelor membre.

Aflu, mai departe, ca in 2007, 11 companii majore producatoare de alimente si bauturi si-au anuntat angajamentul comun de a schimba modul in care se adreseaza publicitar catre copii, prin intermediul EU Pledge. Cu toate acestea comisarul admite ca EU Pledge nu acopera toate metodele de marketing vizate de intrebarea mea.

In cadrul unui raport mai larg care priveste rezultatele strategiei pentru nutritie, care va fi publicat spre finalul anului 2010, vor fi evaluate si masurile luate de industrie. Insa CE nu are in vedere consultari cu statele membre pe aceasta tema, si nici sa lanseze vreo initiativa in materie in viitorul apropiat.

In legatura cu impunerea unor reguli din sfera dietei sanatoase in cadrul publicitatii adresate copiilor, Comisia considera ca “nu e nevoie de restrictii in privinta advertising-ului, cata vreme industria se angajeaza la advertising responsabil”. Industria “ar trebui sa dezvolte coduri relevante de conduita si autoritatile publice ar trebui sa sustina aceste initiative si sa intervina doar daca auto-reglementarea nu este eficienta”. Si, daca nu era de ajuns, “statele membre au obligatia sa incurajeze media audiovizuala sa creeze coduri de conduita destinate comunicarii comerciale adresate copiilor in privinta alimentelor bogate in grasimi, sare si zahar”.

Mai mult, in 2009 CE a organizat chiar un workshop pe aceasta tema, si va mai organiza unul, in octombrie 2010!

Care este, deci, pe scurt, raspunsul Comisiei la ingrijorarea legata de promovarea agresiva a produselor fast-food catre copii? Il sintetizez:

  1. Industria publicitara si audiovizuala trebuie sa se reglementeze. Cu alte cuvinte, intr-o perioada de criza, in care oricum bugetele pentru publicitate se diminueaza, televiziunile, revistele, companiile de publicitate ar trebui sa se gandeasca atent inainte de a primi comanda unui client din industria fast-food si sa refuze politicos sa promoveze produse considerate nocive pentru copii. Ar fi frumos si chiar posibil, daca am trai in povestile cu poze pe care le adora fetita mea.
  2. Companiile producatoare de fast-food semneaza angajamente simbolice iar Comisia organizeaza workshop-uri in care se dezbat intens aceste probleme. Timp in care milioane de copii continua sa consume bauturi dulci si hamburgeri, si ajung sa sufere de obezitate, condamnandu-si corpul, pe viata, la vulnerabiliti si probleme medicale.
  3. Fiecare stat ar trebui sa incurajeze presa “sa creeze coduri de conduita destinate comunicarii comerciale adresate copiilor in privinta alimentelor bogate in grasimi, sare si zahar”. Reiau integral pasajul fiindca nici eu nu stiu ce ar trebui sa inteleg din el. Ca e nevoie de si mai multe “angajamente” formale (i. e. tot artificii publicitare, in fond) luate de companiile din domeniu, cu acelasi entuziasm cu care semneaza si marile contracte de publicitate, destinate inclusiv copiilor?
  4. Comisia nu se gandeste ca publicitatea adresata copiilor are nevoie de mai multe reglementari decat in prezent. Dar vorbeste, de cate ori poate, pe toate vocile oficialilor sai responsabili de sanatate, despre cat de grava e problema obezitatii si cat de urgent e sa luam masuri. Ce fel de masuri? Greu de spus, fiindca o masura logica, precum reglementarea mai stricta a promovarii unora dintre produsele responsabile de aceasta situatie nu este considerata necesara “in viitorul apropiat”.

Din pacate, adevarata concluzie este aceea ca piata dicteaza in continuare, iar reguli necesare sunt evitate de teama de a deranja interesele comerciale ale marilor actori comerciali din domeniul fast-food. Seamana oarecum cu situatia din SUA, unde campania initiata de Michelle Obama impotriva obezitatii se numeste “Let’s Move” si nu “Let’s Stop Eating Junk Food”, de exemplu. Nu reglementam ceva esential pentru sanatatea generatiilor viitoare, insa avem timp si disponibilitate sa scriem legi pe alocuri absurde (va amintiti cum, pana anul trecut, castravetii “europeni” nu aveau voie sa fie mai strambi, mai lungi sau mai verzi decat standardul de la Bruxelles).

Singura solutie intr-un tablou atat de complicat?

Implicarea tenace.

6 gânduri despre „Anti Fast Food. Un razboi imposibil?

  1. Era şi de aşteptat un asemenea răspuns.

    Mai există un fel de „jucării” în produsele de tip fast-food, amelioratorii de gust. M-am întrebat şi eu de ce copii şi tinerii adoră mâncarea de tip fast-food dar nu suportă mâncarea preparată acasă, mai ales că mie nu-mi plăcea deloc gustul celei rapid preparate? Am descoperit apoi că există un fel de „praf de şamotă”, cum îi spune domnul Mircea Dinescu, care dă gust de fast-food. Am descoperit asta atunci când am descoperit acelaşi gust era pe cârnaţi, pe salam, pe peşte… Iată de ce cred că tineretului îi place această mâncare din cauza amelioratorilor de gust. Pericolul intră şi în casele fiecăruia dintre noi prin folosirea condimentelor de tip Knorr, Vegeta… şi ele tot amelioratoare de gust obţinute pe cale chimică. Ele există şi în băuturi răcoritoare… Copii vor prefera chiar şi un suc din „şamotă de portocale” în locul unui suc natural, pentru că „şamota” e mai puţin acidulată, mai dulce. În timp ce cei ajunşi la a doua tinereţe recunoaşte gustul de medicament, nenatural… cei tineri cred că aşa trebuie să fie.

    În curând vom lua câte o „şamotă” pentru a fi trişti sau fericiţi, pentru că nu vom putea să mai simţim nimic decât prelucrat de o industrie a divertismentului.

    Dincolo de lege, avem nevoie de o nouă filosofie a vieţii.

  2. Şi asta repede, cât mai există oameni care îşi amintesc cum era viaţa înainte de „şamotă”. Când generaţia pre-şamotă se va fi stins, nimeni nu va mai putea extrage şamota din viaţa noastră de zi cu zi.

  3. parintii sunt iresponsabili, fiindca ii duc duminica la McD, sau le organizeaza petreceri acolo. sunt atatea surse de informare pe care le pot consulta, dar ei aleg sa ii hraneasca asa… generatie stupida.

  4. Intr-adevar, publicitatea la fastfood e peste tot! e foarte greu pentru copii sa nu fie atrasi de acele reclame, de pozele frumoase, de jucarii…
    Pentru multi parinti e simplu sa le cumpere, fiindca oricum nu au timp de gatit.
    Cred ca parintii nu se informeaza fiindca multi nu se gandesc ca ar fi ceva rau.

  5. In primul rand as vrea sa mentionez ca McD ofera sansa parintilor sa cumpere doar jucaria, fara mancare, dar nu prea se mandreste cu asa ceva. In al doilea rand, Michelle Obama cunoaste situatia din SUA (unde, de curand s-au interzis jucariile la Happy Meal in cateva state): sunt atat de multe familii care locuiesc in SUA si nu au efectiv bani sa le ofere copiilor hrana sanatoasa. Exemplu: o punguta de Brocolli este 4$, pe cand un meniu ajunsese la oferta de 1 dolar. Ca parinte, cand copilul iti plange de foame, preferi sa ii dai un sfert de brocolli in loc de o masa satioasa si o jucarie? Industria fast food e mult prea avansata si puternica in America, astfel incat un razboi impotriva ei nu are niciun sens. S-au apucat toti foarte tarziu de combaterea obiceiurilor nesanatoase.
    Noi macar mai avem sanse, mai exista o piata agroalimentara, o matusa care sta la tara, cineva care ne poate da oua proaspete sau o gaina adevarata, dar in alte tari o fi castravetele drept si verde, dar tot plin de E-uri este.

  6. Din pacate in lumea de azi ne luptam cu morile de vant. Cei care vor sa traga semnale de alarma sunt inorati „frumusel” asa cum ati fost dv., s-au deranjat totusi sa va trimita un raspuns😉. Problema cea mai mare vine insa din partea oamenilor. Sunt „indobitociti”, o spun cu parere de rau! Parca nu mai gandesc majoritatea. Toate aceste substante nocive pe care le ingeram, pe langa faptul ca ne face rau (pt ca sunt toxice), ne ofera si un fals sentiment de satisfactie. Insa corpul uman are nevoie de vitamine, nu de gust (care vad ca primeaza astazi -no matter what).

    Probabil aceste substante creeaza si dependenta. Nu cu foarte mult timp in urma si eu foloseam la orice mancare „un plus de gust”. Cand am deciz sa ma las de acest sport (pt ca am ajuns la spital cu probleme la ficat la 27 de ani). La inceput mi-a fost „greu”, simteam ca mancarea nu are gust, ca ii lipsea ceva. Acum m-am obisnuit si mi-am recapatat sensibilitatea gustativa.

    Ati intreprins un demers de laudat, insa pentru cine? Si cati mai vad astazi pe lana ochelarii de cal? Dar totusi, daca reusiti chiar si un om sa atentionati, v-ati indeplinit scopul.

    O seara buna

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s