Bruxelles/Strasbourg

Guvernul a sacrificat educatia prin subfinantare

„Daciana Sarbu, europarlamentar PSD, a criticat guvernul Boc pentru subfinantarea educatiei, prin masuri precum inchiderea scolilor si reducerea salariilor profesorilor, care au contribuit la rezultatele dezastruoase de la bacalaureatul de anul acesta. Eurodeputata a aratat ca, in timp ce Romania acorda un procent infim din PIB educatiei, Strategia Europa 2020 are ca prioritate absoluta “promovarea cunoasterii, inovarii si educatiei”.

Daciana Sarbu a subliniat, in cadrul interventiei sale de la Strasbourg, ca nu intamplator obtinerea celor mai slabe rezultate la bacalaureat din ultimii 20 de ani se produce dupa alocarea celui mai mic procent din PIB pentru educatie – 2,73%. Mai mult, aceste rezultate vin si dupa taierile brutale – care au ajuns pana la 60-70% – din salariile profesorilor. “Multe cadre didactice au ales sa plece din sistem pentru a putea supravietui. In ultimii doi ani nu au existat niciun fel de investitii in acest sistem, iar decizii majore, precum inchiderea unor scoli, au fost luate fara consultarea parintilor, profesorilor, sindicatelor sau partenerilor europeni”, a subliniat eurodeputata.

Daciana Sarbu a aratat ca rezultatele foarte slabe ale absolventilor de liceu sunt un efect direct al loviturilor aplicate de actualul guvern sistemului de invatamant, nu doar subfinantarea, ci si rolul tot mai marginal rezervat scolii si educatiei de actuala putere contribuind la aceasta situatie.

“O jumatate de generatie isi vede viitorul compromis. Aceste rezultate sunt efectul masurilor anticriza care au insemnat sacrificarea sistemului de invatamant, iar copiii platesc pentru greselile si incompetenta guvernului Boc”, a afirmat Daciana Sarbu.

Romania are cea mai mica alocare bugetara pentru educatie din intreaga Europa, in timp ce unul dintre obiectivele-cheie ale Strategiei Europa 2020 este promovarea cunoasterii, inovarii si educatiei”.

 

Anunțuri

6 gânduri despre „Guvernul a sacrificat educatia prin subfinantare

  1. Bibliotecaru, eu urmaresc blogul Dacianei de cand a aparut,
    si am observat ca intotdeauna comunicatele de presa sunt redate ca
    atare, intre ghilimele 🙂 Altfel, mi se pre de inteles ca Daciana
    nu are timp de blog, este finalul sesiunii europarlamentare si e
    foarte multa treaba la Bruxelles. Eu m-as speria daca ar sta prea
    mult pe=aici si ar comenta!!

  2. @ Andrada

    Vă aduceţi atunci aminte de când doamna Sârbu nu a mai scris în dialog cu cei ce comentează aici?

    De exemplu, eu am un subiect legat de un proiect ecologist, şi ştiu că este un subiect pe care doamna Sârbu îl urmăreşte în Parlamentul European. Proiectul l-am văzut pe blogul doamnei Vălean, din păcate altă doamnă ocupată care nu răspunde la comentarii.

    http://www.valean.eu/captarea-si-stocarea-co2/

    Proiectul poate dă bine politic, din punct de vedere ecologic, stocarea CO2 este o mare prostie, pentru că face mai mult rău decât bine.

    Aş vrea să-i explic, inginereşte unde este hiba de logică, dar nu am cui să fac asta.

    România va ajunge să construiască astfel de proiecte cretinoide pentru că cineva a spus politicii că CO2-ul este în exces în aer şi provoacă efect de seră, cam aceiaşi situaţie în care domnul Severin a crezut că e prea mult Hidrogen în Apă… Şi nimeni nu le spune că e o prostie stocarea CO2.

    Stimată doamnă,
    Eu înţeleg mai sus că vi se pare că atac cumva pe doamna Sârbu, şi, recunosc, ceva ironie este acolo. Ce ar trebui însă să fac eu ca parlamentarii europeni din România, şi politica în general, să înţeleagă că această ecologie „după ureche” nu numai că va înghiţi multe, foarte multe fonduri, dar vor provoca mult mai mult rău decât bine echilibrului ecologic?

  3. Bibliotecaru, cu tot respectul, dar mi-e foarte greu sa-mi
    imaginez ca un proiect care face parte din prioritatile de mediu
    ale UE este „cretinoid”, la el au lucrat specialisti si a facut
    obiectul unui lung proces de adoptare… Daca nu avem incredere in
    mecanismele UE de ce ne-am mai straduit sa ne integram?? Si apoi,
    nu inteleg ce te-ar opri sa prezinti proiectul, pur si simplu,
    pentru toata lumea care ar vrea sa afle perspectiva ta.

  4. @ Andrada
    Am să vă spun, pe scurt, de ce. Desigur, dacă sunteţi curioasă să parcurgeţi câteva minute de lectură.

    Dioxidul de Carbon, CO2, cel care face astăzi efectul de seră fiind în exces, este obţinut din ceva. Acel ceva este procesul arderii (proces chimic de oxidare violentă) a combustibililor fosili (petrol, gaz, cărbune…) şi a arderii lemnului provenit din pădure. Toate aceste substanţe care art (oxidează violent) o fac prin prisma faptului că nu au oxigen. Pe de altă parte, produsul de artă CO2 nu numai că are oxigen, deci este bogat în oxigen. Stocând deci CO2, care este în exces, se stochează carbonul (extras din pământ, fiind în componenţa combustibilii fosili sau din materia vie, respectiv făcând parte din copacii tăiaţi şi arşi) dar şi o cantitate extrem de mare de oxigen, care „se fură” astfel din componenţa atmosferei. Conceptul micşorării conţinutului de CO2 nu este acela de a stoca CO2-ul, ci de a face un proces invers arderii, adică extragerea Oxigenului din CO2, stabilizarea Carbonului şi stocarea acestuia într-un mod în care să nu mai poată oxida astfel încât să se transforme iarăşi în CO2.

    Sesizaţi că problema este cu mult mai complicată?

    Iniţial pământul era acoperit de păduri, solul era şi el plin de combustibili fosili. Pentru a ajunge la situaţia CO2 din atmosferă de acum 200 de ani, practic pământul ar trebui reîmpădurit şi tot CO2-ul obţinut din 200 de ani de arderi să fie transformat în combustibile pe care să-i stocheze la loc în pământ. Evident, acest lucru este imposibil, oricât de avansată ar fi tehnologia astăzi.

    Sigur, dacă pădurile se plantează la loc la nivelul de dinainte de tăiere (nu mai e posibil, dar să spunem că se face asta). La un moment dat, prin creşterea lemnului şi fotosinteză, Carbonul se refixează în lemn şi Oxigenul reajunge în atmosferă. Chestiunea este că, la un moment dat, cantitatea de masă lemnoasă nu mai poate creşte şi atunci se ajunge la un echilibru, Oxigenul care se câştigă prin creşterea de masă lemnoasă va fi egal cu Oxigenul care se pierde prin distrugerea (putrezirea) masei lemnoase… Asta dacă nu cumva masa lemnoasă se stochează cumva în pământ şi este împiedicată să mai comunice cu Oxigenul din atmosferă.

    Ce este acest combustibil fosil?
    Cărbunele este Carbon.
    Metanul este Carbon şi Hidrogen.
    Petrolul are şi el, la bază, Carbon şi Hidrogen.

    Combustibilii fosili nu au Oxigen dintr-un motiv simplu. Arderea este un proces de oxidare violentă, adică, în acest caz, combinarea Carbonului cu Oxigenul. Dacă ar avea Oxigen, nu ar mai fi combustibili pentru că nu ar mai putea avea loc oxidarea violentă.

    Înmagazinând deci gazul CO2, se blochează şi Oxigenul din gaz “furat” din atmosferă. Soluţia este nu să se stocheze CO2, ci să se stabilizeze Carbonul (şi Hidrogenul) pentru a nu mai oxida, eliberând astfel Oxigenul în atmosferă, şi după stabilizarea Carbonului, şi eventual şi a Hidrogenului, acesta să se stocheze în condiţii care să împiedice reoxidarea. Cu alte cuvinte, Carbonul trebuie să fie sub forma a ceva ce arde şi împiedicat să ardă sau să se descompună. Şi mai simplu, pentru a extrage CO2-ul din atmosferă, este necesar să se refacă, într-o formă sau alta, combustibilii fosili şi nefosili consumaţi în ultimul secol.

    De exemplu, ar trebui stocat cumva foarte mult lemn (desigur, mai întâi “făcut” lemnul prin creşterea pădurilor) sau ar trebui stocată hârtia (Iată, deşeul de hârtie este un produs excelent din punctul de vedere al CO2, chiar şi în cazul în care acesta este procesat biologic şi se transformă în cernoziom, deşi tradiţional lumea consideră că hârtia este un deşeu care taie arborii care consumă CO2 şi eliberează Oxigen.). Chiar şi celebrele PET-uri, un deşeu dezagreabil al zilelor noastre, din punctul de vedere al CO2 este benefic pentru că stochează 10 atomi de Carbon la numai 4 de Oxigen (adică eliberează 16 atomi de Oxigen). Este mult mai ecologic să fie stocat decât să fie ars.

    Chestiunea este că politica transformă o problemă ştiinţifică, care nu este uşoară de înţeles nici pentru specialişti, pentru că este destul de greu să gândeşti la nivel global (gândirea este de regulă la nivelul experimentului) şi o duce la nivel de imagine. Dacă însă politica ar face o colaborare cu oameni care deţin o oarecare expertiză în domeniu, rezultatele pot fi benefice.

    Poate că sunt un pic mai dur, dar aceste cuvinte sunt menite să trezească un pic politicienii din hairupismul aceasta de tipul “hai să facem ceva care să dea bine”.

    Relativ la proiectul acela de stocare al CO2, politica nici măcar nu se gândeşte că în efortul de înmagazinare al acelui CO2 procesul tehnologic al construcţiei şi al procedeului de stocare va produce mai mult CO2 decât se stochează. Oţelul se obţine cu căldură (ardere), cimentul se obţine şi el cu căldură (ardere), utilajele funcţionează cu consum de combustibil, tot ceea ce se construieşte produce o grămadă de CO2. Apoi pentru a comprima CO2-ul până a-l duce la stadiul de lichid este necesară funcţionarea unui compresor care, nu-i aşa, consumă nişte energie care este produsă cu eliberare de CO2. Cu alte cuvinte, vom ajunge să producem 4 molecule de CO2 pentru a stoca una. Este absolut penibil.

    Poate nu ştiu despre ce vorbesc, se poate şi asta… Dar va putea doamna Daciana Sârbu să ştie punctul meu de vedere, să-l verifice, dacă nu citeşte ce am scris aici?

    Dacă nu vorbesc politicienilor care au blog despre astfel de acţiuni care, dacă aţi citit mai sus ce am scris, cu minime cunoştinţe de clasa a opta, înţelegeţi cât de penibil este acest proiect.

  5. @ Andrada
    Am să vă mai pun în discuţie un mit european.

    Există acea lege cu „anveloparea termică”. Motivul este că se face o investiţie în refacerea faţadelor pentru a ajunge la un coeficient de transfer termic prin suprafaţă bun şi i se spune cetăţeanului, care face un credit pentru a plăti această operaţiune obligatorie, că recuperarea investiţiei va fi pe seama facturii mai mici la încălzirea locuinţei (Directiva 91 din 2002).

    Să spunem că lucrarea costă 25 de milioane de lei cetăţeanul, plus ceea ce costă statul, adică tot cetăţeanul, pe seama proiectului şi expertizei se ajunge la sume care trec de suta de milioane… cetăţenii cred că dacă vine „de la stat” nu-i costă nimic. Dar să spunem 25 de milioane, chiar dacă e mai mult.

    Să spunem că diferenţa de la factură va fi de un milion de lei pe lună (eu cred că este vorba, după ce am întrebat şi eu în stânga şi dreapta, cam de 500 de mii… dar să spunem un milion, cu largheţe). Asta înseamnă 4 milioane pe an economie la factura de căldură pe seama „anvelopării termice”, adică o amortizare a lucrări în mai mult de 6 ani (un calcul la sânge ar duce la o amortizare în peste 200 de ani, dar să spunem 6 ani, optimist).

    Funcţie de sistem şi de calitatea lucrări, durata de viaţă poate atinge şi 50 de ani (aşa spune producătorul, eu nu am văzut acele lucrări după 10 ani măcar pentru a putea să apreciez cât de mult s-au degradat). În general durata de viaţă a tehnologiilor normale foarte bine executate este de 25 de ani. În realitate, cam toate blocurile placate cu polistiren prezintă urme de mucegai cam după doi ani şi asta pentru că cei mai mulţi „uită” că este necesară şi o amorsă specială şi o tencuială specială… Dacă veţi căuta pe internet, veţi constata că sunt faţade izolate termic făcute site la prima cădere de grindină… Dar să punem binele în faţă şi să spunem că durata medie de viaţă este 25 de ani.

    Ceea ce este important însă este că degradarea izolaţiei conduce la înrăutăţirea coeficientului de transfer termic prin suprafaţă. Asta înseamnă că după 5 ani coeficientul nu mai este cel iniţial, pierderile vor fi mult mai mari. Apoi mai este nevoie şi de termopane, că altfel degeaba ai izolaţia pe pereţi dacă frigul intră pe fereastră… ceea ce conduce încă minimum 10 ani la perioada de amortizare, în total 16 ani, poate chiar 20 de ani la mai multe camere.

    În sfârşit, toate blocurile care cad pe mâna „anvelopării” au minimum 30 de ani vechime (ultimul mare proiect a fost Centrul Civic, alte blocuri, chiar dacă au fost date în folosinţă după anul 2000, au fost începute acum 30 de ani). Perioada medie de viaţă a unui bloc este de 50 de ani. La foarte multe dintre astfel de imobile se va interveni deci, în scurt timp, fie pentru demolare, fie pentru reabilitare a structurii de rezistenţă… ceea ce înseamnă că „anveloparea” se face varză şi trebuie refăcută.

    Trăgând linie… peste tot văd investiţii duse pe apa sâmbetei.

    Cu totul altceva ar fi ca legea să prevadă nişte coeficienţi performanţi obţinuţi din soluţia constructivă pentru clădirile noi, astfel încât arhitectul să poată veni din proiectare cu soluţii mai bune decât banalul polistiren. Astăzi deja tehnologiile sunt cu mult evoluate, începând de la cărămizile speciale, mult mai bune decât clasicul BCA, şi încheind cu soluţii de izolaţii mai inteligente, de exemplu cu celuloză tratată. Dar se poate merge şi mai departe. Un bloc de locuinţe care are propria centrală termo-electrică, eventual dublată de heliocentrale, face cu mult mai multă economie decât un bloc de locuinţe placat cu polistiren şi racordat la firme centralizate de distribuţie a energie termice (dispar pierderile pe traseu, se poate asigura şi o parte din energia electrică…).

    Stimată doamnă,
    Multe programe sunt făcute de oameni care nu au minime noţiuni de specialitate, iar specialiştii nici nu sunt întrebaţi.

    Adunând după toate astfel de proiecte păguboase, şi din punct de vedere economic, şi din cel social,,, ajungem la miliarde de euro cheltuite aiurea tocmai acum, când suntem în criză, şi fiecare leu este important.

    Mă scuzaţi dacă am fost un pic brutal în exprimare, vezi cuvântul „cretinoid”, dar eu sunt absolut exasperat de faptul că astfel de lucruri îmi sar în ochi şi în minte… şi nimeni nu mă bagă în seamă. Pentru politicieni sunt importante pentru că astfel de proiecte învârt economia. Nici nu are importanţă că banii puţini sunt investiţi aiurea, cum sunt acele bazine de înot ţinute închise pentru că nu se poate angaja personal pentru ele, important este că aparenţa de economie funcţională există. După cum vedeţi, în toată lumea criza a adus cu sine ridicări din umeri şi alte semne de neputinţă, de parcă politicienii lumii nu asta ar trebui să facă, să guverneze. Mii de profesori de economie au devenit inutili în momentul în care preşedintele Americii nu ştie altceva decât să mărească gradul de îndatorare. Şi nu pot să nu mă întreb dacă directivele europene nu fac altceva decât să vândă termopane, polistiren, adeziv, ciment… şi aşa mai departe.

    Încă o dată, îmi cer scuze dacă m-am aprins un pic mai mult decât ar fi fost cerinţa bunei purtări.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s