Prieteni · Puncte de vedere

In loc sa promoveze cianurile, presedintele Basescu ar trebui sa sprijine proiectele 100% romanesti, sanatoase si oneste, precum magiunul de Topoloveni

„Eurodeputata Daciana Sarbu a participat astazi la aniversarea a 10 ani de la revitalizarea fabricii de la Topoloveni, care produce singurul aliment romanesc beneficiar al certificarii de Indicatie Geografica Protejata in Uniunea Europeana.

Daciana Sarbu, membra in Comisia de Agricultura a PE, si-a exprimat bucuria pentru ca “unicul aliment din Romania recunoscut la nivel UE ca fiind de elita e un produs cu doua calitati uriase, si tot mai rar intalnite: e un produs sanatos, si e un produs traditional romanesc; mai mult, e un model de reusita intr-o societate care are mare nevoie de modele sanatoase”.

Sustin cu mandrie un proiect 100% romanesc, construit cu onestitate, care sprijina agricultura noastra si produce hrana sanatoasa, dupa traditii romanesti. Astfel de exemple ale succesului real, construit pe merit si admirat in UE, sunt ignorate de actuala guvernare. In schimb, presedintele Basescu contribuie pe fata la propaganda mincinoasa a unei companii miniere straine care vrea sa distruga prin cianuri o intreaga regiune a Romaniei. Este inacceptabil pentru un sef de stat, mai ales ca el nu va putea fi facut responsabil pentru impactul profund negativ al acestui proiect”, a adaugat eurodeputata.


Daciana Sarbu a insistat asupra faptului ca produsele romanesti de calitate trebuie promovate pe piata europeana, deoarece pot oferi o sansa reala agriculturii romanesti si chiar imaginii Romaniei in UE. Desi au primit invitatii, la eveniment nu au participat reprezentanti ai Ministerului Agriculturii, ai Ministerului Turismului sau ai Presedintiei.

La eveniment au mai participat Victor Ponta (presedinte PSD si co-presedinte USL), Daniel Constantin (presedinte PC), precum si reprezentanti ai autoritatilor locale”.


6 gânduri despre „In loc sa promoveze cianurile, presedintele Basescu ar trebui sa sprijine proiectele 100% romanesti, sanatoase si oneste, precum magiunul de Topoloveni

  1. ”’ model de reusita intr-o societate care are mare nevoie de modele sanatoase”’ oare v-a spus d-na care este manager cate piedici a avut si cum a reusit in final, NU ESTE UN MODEL , daca cei care au blocat initiativa d-nei ar fi ajuns IN PUSCARIE ,atunci DA ,ar fi fost un model insa ea este doar o EXCEPTIE, nu toti inteprinzatorii romanii trebuie sa fie exceptii pentru a reusi.REFERITOR la seful statului are O BILA ALBA ca s-a implicat SI A FOST DESECRETIZAT contractul(insa d-nul ionel blanculescu are alte opinii).(nu mai trebuiau sa ajunga si ei la pitesti ca deja era acolo cineva la fel de important)

  2. @Bibliotecaru: vi se pare scump in raport cu salariile sau in raport cu concurenta? nu va intrebati de ce are un pret mai mare decat al concurentei? duceti va rog la analiza un produs similar care vi se pare accesibil ca pret, apoi rugati un inginer agro-alimentar sa va „traduca” rezultatul analizei. Decideti ulterior pe ce mai dati banii data viitoare…
    VA PUTETI IMAGINA ce contine un produs care costa 3-4-5 lei/borcan in magazin, daca TVA-ul e 24%, comisionul magazinului si taxa de raft e (minim) 40%, iar borcanul si capacul sunt inca 25%? adica ce introduce producatorul in borcanul ala, astfel incat sa aiba si profit din cei 10% din 4 lei (=0,4 lei)?

  3. daca te axezi pe piata europeana,chiar piata exclusivista ECO(aia pe bune, ca deja se falsifica anumite etichete)pretul poate fi diferit in functie de materia prima (de pretul ei)si pretul la zahar,zaharuri(sunt tari care vand kg de zahar cu echivalentul a 1,5 lei iar in romania gasesti cu 4-5 lei) de pretul la energie(gaz ,curent) utilitati……si in ultimul rand de negocierile cu supermarketul care daca are filiale in UE se schimba treaba pentru produsele ECO(sunt legi pe care acele companii nu-si permit sa le incalce),eu cred ca fiecare supermarket negociaza individual cu fiecare producator de ….si important citeste continutul de zaharuri raportat la produs si o sa observi diferite …. falsificarea etichetelor insa este mai grava(autoritatea de protectie a consumatorului in romania nu-si face treaba,prin comisarii lor ,dar daca aia nu stiu carte ,nici nu stiu ce trebuie sa faca,carte insemna lege ).

  4. @ Economistu

    http://www.bio-magazin.ro/10,0,gem-si-dulceata.html

    Eu nu pot să fac demersuri cu analize, ingineri alimentari…

    Pe acel link de mai sus am un produs certificat bio în care apar, pe lângă ingredientul de bază, şi zahar de trestie, zeamă de lămâie, agenţi gelatini şi regulatori, un produs cu ingrediente adăugate, dar bio. Pe lângă specificarea faptului că există un certificat de calitate bio şi că procesul este controlat (şi este controlul este draconic). Mai mult apare şi greutatea conţinutului.

    Produsul magiunului de Topoloveni nu specifică decât că nu are nici un fel de adaus, prune 100%. În acest caz produsul nu poate consta decât în prune supuse unui tratament termic. Nu apare greutate, nici un fel de certificare, absolut nimic. Asta ca politică de marketing este un mic dezastru.

    Dacă ne raportăm la „preţul la raft”, avem gemurile de calitate cuprinse între 100 de mii de lei vechi borcanul şi 300 de mii de lei cele de fiţe.

    Am să fac şi eu un calcul, mai sumar.

    Un gem făcut în casă costa, după metoda Topoloveni, doar preţul prunelor. Deci 20 de mii de lei, un kilogram de prune, se obţine un borcan de gem/magiun de prune. Evident, când cumperi prunele cu tona, nu se pune problema să le ei cu 20 de mii kilogramul… dar să ne oprim la acest preţ. Mai adăugăm şi borcanul cu capac 8 mii (iarăşi ceva mai ieftin când cumperi multe), plus restul cheltuielilor de producţie şi manopera. Preţul de producţie per borcan nu poate fi foarte mare, pentru că nu este cine ştie ce chirurgie pe creier, aş spune că per total preţul la uşa fabricii, fără nici un adaus, nu poate fi peste 50 de mii, cu tot cu TVA, asta apreciez eu la ochi, poate greşesc. Aşadar adaosul comercial ajunge la 150%. Dacă adaosul comercial ar fi de 25%, adică 63 de mii, jumătate decât este actual, poate l-aş lua de la magazin, chiar dacă ar fi de trei ori mai scump decât cel pe care îl fac în casă, pentru că este un gem de calitate şi, spre diferenţă de cel de acasă, nu risc să facă mucegai. La 120 de mii deja înseamnă de 6 ori cât gemul pe care l-am făcut în casă, şi e cam mult. De fapt mult prea mult.

    Eu nu pot să zic că magiunul de Topoloveni are preţul mai mare decât concurenţa, pentru că are cam acelaşi preţ cu un produs de calitate şi este un produs de calitate. Pot spune însă că, absolut sigur, că în raport cu veniturile românilor acest gem/magiun rămâne un deziderat de neatins. Deşi există de atâţia ani, eu nu am avut prilejul să-l gust măcar să văd dacă este la fel de bun ca cel făcut în casă.

    Nu vreau să pară că nu ofer un suport pentru un produs naţional, totuşi, deşi toate preţurile sunt acum la nivelul maxim faţă de Europa întreagă, salariile nu par să crească la mai mult de o mică fracţiune a salariului mediu european. Iată de ce spuneam că acest produs nu are nevoie de promovare pentru că ştie tot românul despre el, numai că nu şi-l permite în alimentaţia curentă nici măcar românii bogaţi cu 800 RON pe lună pe cap de familie (vorba domnului Lăzăroiu).

  5. da ai dreptate si eu mananc facut de mama acasa.suntem sub limita de800lei(cu toate ca el zicea de 8 milioane pe membru si nu-i iau apararea)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s