Puncte de vedere

Despre lectia protestelor, de Ziua Unirii

Modelul Kubler-Ross, apartinand psihiatrei cu acelasi nume, descrie cei cinci pasi ai acomodarii la ideea mortii sau a unei pierderi catastrofale, pe care ii auzim invocati prin carti sau chiar prin filmele americane.

Modelul acesta mi-a venit in minte urmarind atitudinea PDL din aceste zile, care pare sa fie o reactie tipica la echivalentul politic al pierderii catastrofale individuale – respectiv, pierderea puterii si poate chiar disparitia ca partid.

Prima etapa a reactiei este negarea. “Sigur nu mi se poate intampla mie”. De aceea am avut o saptamana intreaga de proteste ale oamenilor din toate zonele tarii (proteste fara precedent in ultimii ani), care nu s-au lasat descurajati nici de frig, nici de teama de indiferenta celorlalti si au iesit pentru a-si face auzite nemultumirile. Cei vizati de nemultumiri s-au consolat cu ideea ca nu se intampla nimic relevant. Si au refuzat sa ia in seama protestele.

A doua etapa este furia. Si de obicei furia presupune sa dai vina pe altii. Ati vazut cum au iesit in haita cei din PDL din tacerea asurzitoare, doar pentru a urla atacuri mincinoase la adresa USL?

Urmeaza negocierea. Ea a inceput deja, ieri, cu un gest insignifiant – demiterea unui ministru marginal care trebuia demis oricum de prea mult timp. Vom vedea cu ce continua, si cu cine va alege puterea sa negocieze, respective cui va imparti favoruri. Ceea ce stiu sigur e ca celor din piata nu le va pasa. Pentru ca ei au avut suficient timp pentru a vedea adevarata fata a puterii.

Modelul ne invata ca pasii urmatori sunt depresia si acceptarea. Desigur, exista si cazuri de blocare intr-o singura etapa, sau de reintoarcere la ea. Sa ne asteptam deci la noi atacuri mincinoase la adresa opozitiei, la incercari de discreditare a demonstrantilor sau de inventare a unor contrademonstranti, sau la demiteri de secretari de stat si directori de prin prefecturi – nu vor cadea capetele pe care le cer cei din piata, asta ar insemna acceptare.

Daca au avut vreodata vreo forma de respect pentru romani – cei din piata, pe care disperarea i-a impins in frig, dar si cei de acasa, care si-ar dori sa fie si ei in piata, dar sunt prea obositi, prea bolnavi sau prea saraci ca sa-si poata permite chiar si luxul de a protesta, cei de la putere isi vor aminti azi, de Ziua Unirii, ca Romania este a romanilor. Si vor face pasul catre acceptare.

Protestele acestor zile (si nopti) sunt o lectie dura pentru politicienii romani. Exista acolo un milion de mesaje de nemultumire fata de ceea ce s-a intamplat sub regimul Basescu-Boc, dar si un mesaj foarte clar catre toti politicienii: schimbati-va, ascultati-ne, fiti mai aproape de noi. Noi am auzit acest mesaj si ni-l asumam. Iar azi, de ziua Unirii, gandurile mele sunt langa tinerii si varstnicii, barbatii si femeile care se vor aduna din nou in piata – oriunde in Romania – infruntand frigul, dar pastrandu-si speranta.

Pentru mine, Unirea de azi simbolizeaza speranta si solidaritatea cu care putem construi impreuna.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s