Puncte de vedere

Doua planete?

Imaginea de mai sus (luata din WWF Living Planet Report, lansat azi in toata lumea, inclusiv la Bucuresti) vorbeste despre eforturile pe care le fac unele comunitati pentru a se adapta starii curente a resurselor: cercurile in diverse nuante de verde sunt campuri cultivate (cu cereale sau legume), iar forma lor este data de folosirea unor sisteme de irigatii centrate in jurul unui pivot.
Este doar una dintre formele de adaptare la modul in care „planeta vie” se modifica sub ochii nostri. Restul – majoritatea – sunt inca proiecte si masuri pentru viitor. Azi, de Ziua Internationala de Actiune pentru Clima, privim planeta in perspectiva si realizam ca schimbarile climatice incep sa devina o realitate ce trebuie luata in calcul, poate in aceeasi masura ca deficitul bugetar sau cursul de schimb.
Nu intamplator am facut trimitere la indicatori economici esentiali: raportul WWF estimeaza ca, la nivel global, cererea pentru resurse naturale s-a dublat fata de 1996 si ca astazi, resursele consumate intr-un singur an de populatia globului se regenereaza intr-un an si jumatate; iar documentul prezice ca, pana in 2030, va fi nevoie de echivalentul a doua planete ca sa fie satisfacuta cererea pentru resurse.
Vorbim „doar” despre schimbari climatice? Nu: vorbim despre economie pura. Si despre supravietuire.

Un gând despre „Doua planete?

  1. Schimbările climatice sunt prea violente pentru a fi rezolvate cu astfel de irigaţii care, mai mult, pierd şi „colţurile”. ceste soluţii sunt, după cum aţi observat, pentru zonele în care apa este preţuită la picătură. Soluţiile reale sunt un pic mai scumpe.

    Prima soluţie a agriculturii este stabilirea unei reţele de perdele de protecţie pentru terenurile agricole. Această soluţie este deja „legiferată” dar nu văd să o pună nimeni în practică. Este soluţia necesară… dar nu şi suficientă.

    A doua soluţie, mai scumpă şi mai „drastică” este înfiinţarea pe scară largă a serelor de tip biodom.

    Sera biodom permite controlul foarte exact a ceea ce se întâmplă în interiorul serei. Nu vorbim numai despre apă/umiditate şi temperatură, dar şi la cantitatea de CO2 din atmosfera serei sau la închiderea comunicaţiei atmosferice libere cu exteriorul astfel încât să nu existe dăunători… rezultând o producţie complet ecologică. Nu mai este nevoie de erbicid sau insecticid, nu se mai combină soiurile necontrolat… Faptul că nu mai plouă direct pe cultură protejează cultura la grindină sau ploi acide sau orice alt tip de poluare venită din atmosferă sau subsol. Mai mult, surplusul de substanţe nutritive (desigur, şi el natural) poate fi furnizat odată cu apa controlând practic foarte bine structura de minerale din sol.

    A treia soluţie este nefiabilă, după părerea mea, anume o metonoia mondială asupra problemelor de mediu şi investirea 80-90% din resursele mondiale pentru a reînmagazina carbonul stabilizat în pământ până ce se compensează ceea ce s-a exploatat, petrol, gaz, cărbune şi folosirea ca energie strict a lemnului regenerabil plus energiile verzi.

    Reîmpădurirea este un lucru benefic, dar gradul de împădurire nu mai poate fi adus la valorile din secolul al XIX-lea. În plus, dioxidul de carbon format prin arderea combustibililor fosili nu se poate recupera oricât de mulţi arbori s-ar planta. Mă îndoiesc deci că putem să vorbim despre soluţii de eliminare a poluării, ar trebui să ne gândim la supravieţuirea în noile condiţii de mediu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s