Bruxelles/Strasbourg

Scandalul emisiilor poluante: frauda, amanari, victime colaterale

Poluarea aerului este un „criminal invizibil” responsabil pentru mai mult de 400.000 de morti premature in fiecare an in Uniunea Europeana – adica de 10 ori mai mult decat accidentele rutiere, spunea fostul comisar european pentru Mediu, Janez Potočnik. Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, poluarea aerului a devenit cel mai important risc de mediu la adresa sanatatii, generand anual 7 milioane de victime. Iar una din cele mai importante surse de poluare in zonele urbane sunt masinile.
Problema e mult mai mare decat o companie (desi ar fi vorba, se pare, de 11 milioane de masini echipate de aceasta cu respectivul mecanism) sau o tara: furtuna a inceput in SUA, dar s-a extins intre timp: Marea Britanie, Italia, Franta, Canada, Germania au deschis investigatii. Si autoritatile din Romania isi pun probleme si fac verificari.
Cine sunt vinovatii si cum vor plati? Sunt intrebari la care autoritatile vor raspunde in perioada urmatoare. Important insa este sa discutam si despre ce putem face pentru a preveni, pe viitor, astfel de situatii. Iar totul porneste de la reguli.

Ce sunt emisiile si ce legislatie le acopera?
Simplificand, vorbim despre trei categorii de legi europene care guverneaza emisiile:
1. Limitarile in privinta emisiilor de gaze cu efect de sera, care nu reprezinta o amenintare directa la adresa sanatatii umane, dar au implicatii asupra mediului si incalzirii globale
2. Reglementari privind tipuri de poluare precum cea provenita de la instalatiile de incalzire (incluse in pachetul privind calitatea aerului, discutat in prezent de institutiile europene)
3. Limitele privind poluantii periculosi generati de autovehicule, precum oxizii de azot si pulberile in suspensie, care ameninta direct sanatatea umana.
Aceasta ultima categorie de legislatie este chiar in aceasta perioada supusa revizuirii la Bruxelles (votata in Comisia de Mediu la finalul lunii septembrie). Acesta e subiectul fierbinte. Potrivit European Environment Agency, responsabila cu monitorizarea calitarii aerului in Europa, intre 20 si 30% dintre locuitorii zonelor urbane sunt expusi la niveluri ale pulberilor (in mare parte provenite de la emisiile motoarelor diesel) peste standardele de siguranta, iar 10% sunt expusi la niveluri nesigure de oxizi de azot.

Vehiculele diesel Euro 6 ar depasi, se pare, de 7 ori limitele oficiale pentru oxizi de azot, ne-a informat colega noastra Miriam Dalli, rapoartoarea grupului socialist pe acest subiect. De altfel, chiar Comisia afirma, in documentul din 2013 numit „Un program pentru aerul curat al Europei”, ca standardele privind calitatea combustibililor au crescut, cu o singura exceptie: emisiile de dioxid de azot ale motoarelor diesel, care in cazul unei masini Euro 5 au ajuns sa le depaseasca pe cele ale masinilor Euro 1, standardul in vigoare in 1992!
Un reprezentant al agentiei federale germane de mediu (UBA) declara ca, la cinci ani dupa introducerea standardelor Euro 5, emisiile de oxizi de azot nu au scazut comparativ cu Euro 4.

Care este, de fapt, problema?
Stabilim reguli, precum standardele Euro, dar ele nu sunt respectate si atunci efectele se lasa asteptate.
De fapt, vorbim despre doua probleme separate.
Prima tine de control – adica de aplicarea reglementarilor, a procedurilor de testare, de verificare a producatorilor si a masurii in care acestia respecta cu adevarat ceea ce pretind.

A doua tine de procedurile de testare in sine, care sunt depasite.

Cine pazeste paznicii?
In acest moment, statele membre sunt obligate sa se asigure ca producatorii aplica regulile privind testele emisiilor poluante, iar Comisia Europeana este responsabila doar pentru investigarea neregulilor atunci cand acestea apar.
In conditiile in care autoritatile nationale par ca nu au reusit sa previna practicile ilegale legate de testarea emisiilor, un transfer al responsabilitatilor privind aceste teste de la nivel national la nivelul autoritatilor europene ar putea fi o solutie. De aceea eu am propus Comisiei Europene sa ia in considerare crearea unei agentii europene responsabile pentru supravegherea procedurilor de testare a emisiilor, la nivelul intregii UE. Un alt obiectiv al unei asemenea agentii ar fi refacerea increderii cetatenilor europeni in corectitudinea acestor proceduri.

Cat de eficiente sunt procedurile de testare?
Discutia despre nivelurile de emisii pretinse de producatorii auto si cele reale este veche, ca si cerinta de stabilire a unor proceduri de testare care sa indice adevarul – adica RealDrivingEmissions, nu proiectii fanteziste. Grupul socialist din Parlamentul European, din care fac parte, cere de mult timp ca industria auto sa spuna adevarul despre poluarea produsa, iar emisiile de pe hartie sa reflecte emisiile reale.
Eu m-am numarat printre eurodeputatii care au cerut o testare mai corecta a emisiilor poluante; de exemplu in 2013 am depus, alaturi de alti doi colegi, un amendament prin care ceream Comisiei Europene sa se asigure ca pana la finalul anului 2014 vor fi in vigoare noi proceduri de testare, care sa reflecte mai exact nivelul real al emisiilor.
In planul de actiune CARS 2020, Comisia Europeana recunostea neajunsurile procedurilor actuale si promitea sa livreze o noua procedura pentru estimarea emisiilor in conditii reale de drum – termenul promis fusese momentul introducerii Euro 6, dar procedurile inca se lasa asteptate. Daca nu s-ar fi amanat atat, probabil ca frauda despre care vorbim ar fi fost prevenita.

Ce urmeaza?
Am asteptat dezbaterea de pe 6 octombrie din plenul Parlamentului European, la care a fost invitata Elżbieta Bieńkowska, titulara portofoliului pentru Industrie in Comisia Europeana, in speranta ca voi putea raspunde la aceasta intrebare pentru cei interesati de tema momentului.
Au fost ridicate in plen intrebari dificile despre acest subiect delicat: cum a fost posibil ca „defectul” de la VW sa fie descoperit mai intai in SUA, si nu in UE, unde ne mandrim cu procedurile noastre de control si cu standardele ridicate de mediu? Cand vor fi gata noile teste? Sunt si alte companii auto implicate? Cum ne asiguram ca muncitorii de la fabricile auto nu vor plati, cu propriile locuri de munca, pentru frauda sefilor?
Din pacate, doamna comisar Bieńkowska a ignorat majoritatea intrebarilor, s-a marginit la a spune ca e nevoie de „minte limpede si actiune puternica” si a preferat sa dea raspunsuri evazive, neutre, neangajante.

„Cool heads, strong actions” e foarte putin ca raspuns pentru o problema care preocupa acum nu doar populatia din Europa si nu numai, dar si industria auto, si care are reverberatii si in alte domenii economice (ma gandesc, de exemplu, la pierderea de credibilitate cu care se vor confrunta si alte categorii de produse ecologice).
Nu stim, deci, cand ne putem astepta la solutii din partea Comisiei Europene!

(articol publicat pe dcnews.ro)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s