Modificarea cu 10% a preturilor pentru 7 categorii de alimente ar putea preveni, in fiecare an, 23.000 decese din cauze cardiometabolice in Statele Unite: este concluzia cercetatorilor de la Tufts University. Mai exact, aceste rezultate s-ar obtine prin scaderea preturilor la fructe, legume, cereale integrale, seminte si nuci, concomitent cu cresterea preturilor pentru bauturile indulcite, mezeluri si carnea rosie. Daca modificarea de pret ar fi de 30%, impactul ar fi aproape triplu – 63.000 de vieti salvate pe an, ceea ce ar corespunde unui procent de 9,2% din totalul deceselor din cauza afectiunilor cardiometabolice (diabet, boli cardiovasculare, atac vascular cerebral).
Cel mai mare impact s-ar datora, potrivit autorilor studiului, costului mai mic al fructelor si legumelor, precum si scumpirii bauturilor carbogazoase. Ce impact ar avea insa astfel de politici punctuale in contextul gravei crize a obezitatii cu care se confrunta si Statele Unite, si Uniunea Europeana?
Se vorbeste mult despre “mediul obezogenic”, adica despre realitatea care ne ghideaza, aproape fara voia noastra, sa cumparam produse nesanatoase si le face pe cele sanatoase mai greu accesibile. Astfel de studii confirma si cuantifica impactul acestuia. Degeaba facem campanii despre virtutile hranei sanatoase daca ea e prea costisitoare. Nu e destul sa convingem parintii sa le cumpere copiilor fructe, daca ele sunt mai scumpe decat dulciurile ambalate sau decat sucurile colorate (si foarte atractive pentru cei mici).
Astfel de studii inseamna, de fapt, o importanta schimbare de paradigma. Pana acum, optiunile alimentare gresite erau puse mai degraba pe seama actiunilor individuale. Dar incepe sa castige teren ideea ca nu doar prin vointa proprie, sau alegeri personale, sau informare despre nutritie poti reusi sa traiesti sanatos; e la fel de important sa fii ajutat si de “mediul alimentar” in care traiesti sa faci optiuni corecte. Iar “mediu alimentar” inseamna, concret: preturile alimentelor si cat de usor le gasesti in conditiile unei vieti ocupate, dar si, mai departe, cat de clare sunt informatiile despre produsele alimentare (inclusiv cele de pe eticheta), dimensiunea produselor si a portiilor, modul cum sunt ambalate, pozitionate si promovate (in magazin si in media). Extins, mediul alimentar actual include deci si promovarea excesiva a alimentelor nesanatoase, o realitate incontestabila a lumii in care traim.
Alti cercetatori au incercat sa cuantifice diferenta uriasa dintre cheltuielile alocate de industria alimentara pentru promovarea alimentelor nesanatoase si fondurile dedicate de Organizatia Mondiala a Sanatatii pentru a promova alimentatia sanatoasa. In estimarea lor, raportul ar fi de 500 la 1…
Cu alte cuvinte, nu-ti trebuie studii de nutritie ca sa poti trai sanatos. Ceea ce conteaza cu adevarat e sa fii inconjurat de suficiente optiuni sanatoase accesibile. Cum se poate aplica aceasta teorie in realitate? Aici este adevarata provocare. Fiindca schimbarea acestui mediu obezogenic presupune modificari in modul cum se produc alimentele, mai exact in legatura cu CE si CAT se produce – deci cu agricultura, dar si cu mediul, cu educatia si scoala, cu publicitatea, televiziunea si internetul, respectiv regulile care le guverneaza.
„Paradoxul este ca, desi avem impresia ca suntem inconjurati de un ocean de informatii despre hrana, in realitate avem tot mai putin control asupra ei”
Am gazduit recent la Parlamentul European o dezbatere IPES FOOD, un panel de experti care se ocupa exact de directiile prin care se poate schimba sistemul alimentar. Propunerea lor este o politica europeana comuna in domeniul alimentatiei, dupa modelul Politicii Agricole Comune.
Discutia a fost de fapt un “laborator de politici”, unde s-a discutat, printre altele, despre cercul vicios al consumului de alimente procesate care determina si este, in acelasi timp, favorizat, de pierderea treptata a obisnuintei si abilitatilor de a gati, de controlul tot mai mic al fiecaruia dintre noi asupra meselor zilnice (avem tot mai putin timp pentru a le pregati noi insine – singura situatie cand stim cu adevarat tot ce contin), o atentie tot mai redusa pentru ingrediente si o intelegere tot mai slaba a influentei lor asupra sanatatii. Paradoxul este ca, desi avem impresia ca suntem inconjurati de un ocean de informatii despre hrana, in realitate avem tot mai putin control asupra ei.
Una dintre concluziile discutiei: modul cum alimentele sunt procesate, distribuite, prezentate catre consumatori este cel putin la fel de important ca producerea lor in sine. Aceste etape intermediare, dintre produsul obtinut de fermier si alimentul care ajunge pe masa consumatorului, sunt cele care modeleaza decisiv modul cum mancam astazi, ne formeaza obisnuintele alimentare si ne influenteaza optiunile. Pe parcursul acestui proces trebuie intervenit pentru a schimba ceea ce este gresit astazi si pentru a frana fenomenul obezitatii. Si de aceea in UE ar fi utila o politica europeana comuna in domeniul alimentatiei. Expertii IPES FOOD considera ca ea ar trebui chiar sa inglobeze Politica Agricola Comuna, ca o umbrela care sa ghideze sumele uriase destinate agriculturii europene catre “insanatosirea” alimentatiei, dar si a mediului si a economiei UE.
Cert e ca modul in care actionam acum, cu masuri firave si politici punctuale, oricum prea putine, nu aduce in fapt rezultate durabile si suficiente.
Blogul Dacianei Sarbu 