Avem cu certitudine diferente de calitate intre produsele alimentare vandute in Est si in Vest cu aceleasi denumiri si etichete. O recunosc in sfarsit, si liderii europeni, si promit rezolvari. Cat se concrete sunt insa solutiile propuse deocamdata?
Am participat, pe 27 septembrie, la Bruxelles, la un eveniment dedicat temei acestui dublu standard in calitatea produselor alimentare in Uniunea Europeana, unde am discutat despre cea mai recenta comparatie intre produse (realizata in Croatia), dar si despre ghidul propus de Comisie ca prim pas pentru rezolvarea problemei.
In afara de confirmarea ca si in aceasta tara se poate identifica si demonstra problema calitatii duale a produselor, studiul comparativ croat evidentiaza o descoperire noua fata de celelalte studii de pana acum – aplicarea incorecta sau incompleta a reglementarilor europene privind etichetarea.
„Legislatia curenta nu este suficienta pentru a impiedica practica dublului standard”
Am discutat recent despre subiectul dublului standard si cu reprezentantii societatii civile, in cadrul unei reuniuni a Comitetului Economic si Social European. Acolo am aflat ca si alte categorii de produse (de exemplu farmaceutice) sau chiar servicii (precum cele bancare) s-ar putea afla in aceste situatii in unele state membre, ceea ce face cu atat mai necesara si mai indreptatita implicarea autoritatilor.
E o veste foarte buna ca tema a ajuns in centrul preocuparilor institutiilor europene, ca presedintele Juncker a mentionat-o chiar in discursul despre Starea Uniunii, cand a condamnat aceasta practica a dublului standard. Este o evolutie importanta – sa nu uitam ca acesta nu a fost mereu punctul de vedere al Comisiei, care initial sustinea ca nu e nicio problema cata vreme sunt respectate regulile de etichetare.
Pornind de la ceea ce a declarat presedintele Juncker, am adresat o intrebare Comisiei fiindca nu este deloc clar care ar fi regulile care interzic, in prezent, dublul standard. Intre timp, Comisia a venit cu un raspuns partial, sub forma unui ghid care sa fie folosit de statele membre, axat pe practicile comerciale incorecte. Insa acest pas al Comisiei “clarifica”, de fapt, un singur lucru: in foarte multe cazuri, e imposibil de dovedit ca produsele afectate in mod clar de folosirea unor standarde duble incalca vreo lege comunitara curenta. Nu ne putem baza, in prezent, decat pe interpretari subiective ale asteptarilor consumatorilor, pe perceptii ale identitatii sau mesajelor diferitelor marci de pe piata. Iar pe aceste baze, e foarte greu sa dovedim incalcari efective ale legii.
In concluzie deci, legislatia curenta nu este suficienta pentru a impiedica practica dublului standard.
Este imbucuratoare si binevenita initiativa Comisiei de a sprijini dezvoltarea unei metodologii comune de comparare a produselor (idee pe care am propus-o si eu pe parcursul acestui an) – in acest fel diferentele dintre ele ar putea fi evidentiate simplu si pe baze legitime.
In opinia mea, prioritatea acum este sa identificam sursa acestei probleme – sunt zone in care ea apare ca rezultat al implementarii slabe a legislatiei actuale, si sunt zone in care apare fiindca legislatia necesara lipseste.
Ceea ce stim, la acest moment, este ca dovezile existentei acestui fenomen nu mai pot fi contestate, si ca el este o forma de nedreptate care afecteaza consumatorii europeni. Chiar daca ne bucura semnalele ca institutiile sunt preocupate, nu e suficient, si trebuie sa mentinem presiunea pana la aparitia unor solutii clare, complete si eficiente.
Blogul Dacianei Sarbu 