„The Rig
Totusi, sanctiunea cea mai severa este mutarea pe rig. Rig-ul este o platforma enorma care sustine 11 persoane, 10 culegatori si superviser-ul. Culegatorii sunt asezati pe burta deasupra liniei de capsuni, paralel unul cu altul si trebuie sa culeaga toate capsunile pe deasupra carora trec. Cand termina cu fiecare sera, culegatorii au cateva minute pentru a aduna toate capsunile uitate. Pentru cei platiti cu ora, conducatorii trebuie doar sa accelereze ritmul de cules ca sa ridice productivitatea fara a plati in plus.
Salariul net pe ora este de aproximativ 6,30 euro, dar numarand orele neplatite acesta se situeaza in jurul a 5,50 euro. Culegatorii care lucreaza aici sunt si cei mai expusi si din randul lor sunt date exemple atunci cand se recurge la concedieri. Uneori se intampla ca, din cauza absentelor prea numeroase din celelalte echipe, superviser-ul sa trimita acasa in Polonia patru dintre sezonierii prezenti pe rig.
Referitor la ziua de munca de 8 ore, aceasta nu este intotdeauna valabila, in mod frecvent talkie-walkie-ul superviser-ului anunta in ultimul moment ca s-au programat inca doua ore de lucru suplimentare. Nici nu incape discutie ca muncitorii sa isi dea cu parerea referitor la decizia care tocmai a fost luata, oricum patronul nu se deplaseaza niciodata la camp.
Munca pe rig este de un penibil greu de imaginat. La inceput, masina care avanseaza in permanenta nu permite sa te opresti din cules atata timp cat randul de capsuni nu s-a terminat – asta in medie inseamna cam o data la doua ore.
Sa vorbesti este rareori admis, si sa te gandesti la altceva este imposibil pentru ca ritmul se accelereaza. Muncitorii sunt expusi la fenomene meteorologice, mai ales la frig, umiditate si vant.
Seful stabileste ritmul de cules (in functie de viteza de miscare a platformei) in asa fel incat culegatorul nu are nici un fel de influenta asupra ritmului muncii sale, de asemenea ii este imposibil de evaluat calitatea muncii pe care o face, daca a lasat sau nu multe capsuni in urma lui.
De fapt acest tip de munca este similar cu munca la linia de productie, singura diferenta fiind ca aici culegatorii nu se influenteaza unii pe altii. In rest, aceeasi monotonie, continuitate, dar si simplificarea extrema a sarcinii, care se rezuma la a culege si tria fructele, cele doua actiuni fiind parte a aceluiasi gest.
Cainii patronului au un nume, culegatorii – nu
Pentru un salariu bazat pe merit intr-un sistem totalmente liberalizat, muncitorii sezonieri muncesc in absenta unei legi care sa ii protejeze si depinzand de o conducere atotputernica si invizibila, care ia, dupa un model monarhic, toate deciziile care tin de viata angajatilor sai. In afara acesteia exista superviser-ul general, al carui rol principal este de a-si concentra toata furia si ura asupra sezonierilor. De altfel contactele intre patroni si muncitori sunt practic inexistente. De exemplu, angajatorii nu au nici cea mai mica idee cate persoane lucreaza pentru ei. Foarte rar adreseaza o vorba angajatilor; s-ar putea spune ca si cainii lor sunt tratati cu mai mult respect, asta si din cauza faptului ca angajatii nu sunt desemnati decat printr-un numar, pe cand cainii se bucura de privilegiul de a fi chemati pe nume. Cainii sunt mutati in locuri umbrite in zilele foarte insorite, pe cand sezonierilor nu li se da nici macar apa.
Liberalismul poate deci devia intr-o asa masura, incat incepe sa imprumute caracteristicile unui stat totalitar. Regasim aici propaganda, manipularea – cei care muncesc sunt bine tratati, pentru a-i obliga pe ceilalti sa accepte aceste conditii inumane de munca. Un alt exemplu care trimite la conditiile dintr-un regim totalitar sunt deciziile luate fara nici un fel de consultare, intr-un mod total arbitrar, si faptul ca sezonierii nu au nici macar dreptul de a refuza sa munceasca pana la 75 de ore pe saptamana.
A le da chinezilor lectii referitoare la felul in care isi trateaza angajatii este, bineinteles, justificat, dar noi, europenii, ar trebui sa privim mai intai spre ceea ce se intampla la noi, in Europa, pentru ca aceasta ferma este departe de a fi un caz izolat. Multi muncitori sezonieri in agricultura au trait experiente similare in Regatul Unit”. Romain Fantin
Blogul Dacianei Sarbu 
@Dna Daciana Sarbu,
Am citit cu mult interes articolul dvs, deorece in perioada studentiei mele am dorit sa merg in Anglia la o astfel de munca. Spre binele meu aceasta a ramas doar o dorinta neamplinita.
Aceste abuzuri se petrec in masa datorita multiplelor goluri din legislatia interna a Romaniei si aici ma refer la functionarea firmelor de recrutare. Se ia vreo masura serioasa de pe urma reclamatiilor miilor de pagubiti de asemenea agentii? Nu pre am auzit sa fie inchisa vreuna sau santionata vreun patron. Daca stiti dvs de vreo astfel de masura spuneti-ne va rugam. Mai auzi la stiri de asemenea cazuri. Prima linie de protectie a cetateanului roman ar trebui sa fie legislatia interna. Strainii sunt straini.
Personal doream sa va atrag atentia despre sclavii din tara noastra, angajati la firme multinationale, fortati sa munceasca pana la epuizare 12-13 ore pe zi in conditii de stres, munca pe calculator 12-13 ore pe zi sub presiune, fara plata orelor suplimentare. In plus unele firme de la noi din Brasov, din morive economice au introdus si schimbul 2, ori sa faci la schimbul 2 ore suplimentare inseamna sa stai pana la 3 a.m. in fata monitorului.
Tot aceste firme creaza presiune pe angajat folosindu-se de diverse clauze, in special de formare profesionala. Dupa cum cred ca stiti legislatia in domeniul este una extrem de defectuasa, O.G. 129/2000, cu modificariile ulterioare. Vi se pare normal ca in urma unui curs de formare profesionala de 1 luna 8 ore pe zi, un angajat sa datorie firmei 2400$? Cu banii astia poti urma o facultate intreaga. In plus firma tepara i-si scade ca si cheltuieli aceste sume prejudiciind bugetul statului cu sume importante. I-mi veti spune ca exista un Consiliu National de Formare Profesionala, dar nu am auzit ca acesta sa verifice vreodata aceste firme sau sa sanctioneze pe cineva. Cred ca ar fi necesara o lege, una reala dezbatuta si adoptata in Parlament, nu o Hotare de Guvern ambigua. O lege care sa-l apere pe muncitorul roman de abuzuriile companiilor low cost din tara noastra.