Am vorbit, la reuniunea de la Varsovia a Coalitiei Impotriva Obezitatii, despre politicile adoptate de Parlamentul European in lupta impotriva obezitatii in UE.
In opinia mea, Uniunea Europeana nu actioneaza suficient, nici pentru preventie (prin campanii de informare si educatie nutritionala), nici pentru a face alimentele sanatoase mai accesibile, nici pentru sprijinirea celor care sufera deja de obezitate.
Copiii sunt, in viziunea mea, cea mai mare victima, deoarece ei cresc intr-un mediu dominat de optiuni nesanatoase si deprind obiceiuri nocive de la cele mai mici varste, pastrandu-le apoi si in viata de adult.
Dupa cum stim, vorbim de un fenomen complex, cu multiple cauze si efecte. De aceea e atat de important sa avem un dialog deschis la care sa participe guvernele, societatea civila, mediul academic, expertii din domeniul sanatatii si industria alimentara. Nicio singura institutie sau nivel de decizie nu poate gestiona eficient aceasta problema, de aceea cooperarea e esentiala.
Totusi, vedem inca lideri sau institutii care ignora, pur si simplu, subiectul obezitatii, sau refuza sa recunoasca statutul sau incontestabil de CRIZA. Iar cand institutiile actioneaza prea lent sau politicienii refuza sa admita amploarea problemei, apare tentatia de a atribui responsabilitatea altora.
Se da vina pe familii, pentru ca nu stiu sa-si protejeze sanatatea – desi educatia nutritionala nu este usor accesibila tuturor.
Se da vina pe parinti pentru ca nu-si invata copiii sa evite junk food – desi hrana disponibila in scoli e adesea nesanatoasa, iar copiii sunt pur si simplu coplesiti de campaniile publicitare care-i conving sa aleaga alimentele nesanatoase.
Oamenii sunt blamati fiindca nu aleg alimente mai sanatoase – desi traiesc inconjurati de o mare de optiuni nesanatoase, in timp ce hrana de calitate e prea scumpa sau se gaseste mult mai greu.
De aceea am transmis in cadrul conferintei ca toti cei care pot actiona – expertii, societatea civila, politicienii – trebuie sa se uneasca pentru a pune presiune pe institutiile nationale si europene sa-si asume responsabilitatea pentru aceasta criza.
Blogul Dacianei Sarbu 