La multi ani tuturor copiilor!

Sunt la Constanta, unde particip la inaugurarea policlinicii pentru copii a Spitalului Judetean de Urgenta, complet renovata si modernizata printr-un parteneriat initiat de Fundatia Scheherazade si autoritatile locale.

Vestile rele si recordurile negative despre situatia copiilor din Romania s-au tot adunat in acesti ani. Zilele trecute am aflat cu totii dintr-un studiu UNICEF ca mai mult de un sfert din copiii romani traiesc in saracie. Mortalitatea infantila atinge in Romania cele mai mari cote din UE, un fenomen inspaimantator de grav, care ne sufoca viitorul; sprijin campania Organizatiei Salvati Copiii si m-am bucurat sa aflu ca am alergat impreuna cu folos – s-au strans 18000 de euro pentru asistenta maternala in 10 comunitati sarace. Accesul dificil la scoala si la ingrijire medicala, dar si obezitatea si bolile generate de ea sunt alte realitati care apasa cu o greutate uriasa pe umerii fragili ai generatiilor tinere.

Dar toate aceste cifre, enorme prin semnificatia lor, nu dor la fel de mult precum tristetea sfasietoare din privirea unui copil bolnav, sau dorinta neimplinita de pe chipul unui copil nevoias.

Azi e 1 iunie; inima ne indeamna sa ne gandim cu si mai mult drag la ei, cea mai valoroasa si cea mai vulnerabila resursa a noastra; iar ratiunea ne obliga sa facem, fiecare dintre noi, tot ce putem ca sa le aducem un zambet pe chip. Pentru ca nimic nu ne poate aduce mai multa bucurie in suflet decat zambetul lor.

De Ziua Internationala a Biodiversitatii, despre amenintarile la adresa rezervelor de peste

Ca raportor de aviz al Comisiei de Mediu din PE, am vorbit azi in PE despre pericolele ce ameninta stocurile globale de peste. Intamplator sau nu, dezbaterea a avut loc chiar cu prilejul Zilei Internationale a Biodiversitatii, o ocazie cu atat mai potrivita de a vorbi despre una dintre marile bogatii pe care ni le ofera mediul – mai ales ca sarbatoarea din acest an a fost dedicata biodiversitatii marine.

Unul din motivele pentru care am discutat, in plenul de la Strasbourg, despre amenintarile majore la adresa rezervelor de peste la nivel mondial este ca ne referim practic la unul din riscurile concrete ce vizeaza astazi securitatea alimentara: pentru aproape 20% din populatia planetei, pestele este sursa principala de proteine. Mai mult, pestele are un rol esential pentru alimentatia sanatoasa, pentru ca ofera cea mai sanatoasa sursa de proteina animala.  Insa aceasta resursa vitala este decimata de exploatarea nesustenabila, prin intermediul unor practici piscicole care nu tin cont de securitatea alimentara pe termen lung, dar si prin abuzurile ce tin de pescuitul ilegal.

Am atras atentia in plen ca, in timp ce specialistii in materie de mediu si cei din industria piscicola poarta discutii aprinse despre speciile pe cale de disparitie sau cele “amenintate”, rezervele de peste, cele care ne apartin tuturor, sunt in pragul colapsului.

Raportul pe care l-am dezbatut face un efort considerabil de a intari regulile ce privesc pescuitul de ton rosu (o specie afectata in mod special de pescuitul abuziv), insa din nefericire amendamentele noastre din Comisia de Mediu, care ar fi intarit impactul sau, nu au primit suficienta sustinere.

Masurile prevazute de noul acord international vor asigura o implementare si o aplicare mai buna a regulilor existente si de aceea vorbim despre un pas important.

Insa realitatea ne arata in mod clar ca aceste masuri nu vor fi suficiente.

Viitoarele acorduri vor trebui sa fie mult mai ambitioase, daca ne propunem cu adevarat sa protejam mediul marin si sursa de hrana sanatoasa pe care ne-o ofera.

Doua planete?

Imaginea de mai sus (luata din WWF Living Planet Report, lansat azi in toata lumea, inclusiv la Bucuresti) vorbeste despre eforturile pe care le fac unele comunitati pentru a se adapta starii curente a resurselor: cercurile in diverse nuante de verde sunt campuri cultivate (cu cereale sau legume), iar forma lor este data de folosirea unor sisteme de irigatii centrate in jurul unui pivot.

Este doar una dintre formele de adaptare la modul in care “planeta vie” se modifica sub ochii nostri. Restul – majoritatea – sunt inca proiecte si masuri pentru viitor. Azi, de Ziua Internationala de Actiune pentru Clima, privim planeta in perspectiva si realizam ca schimbarile climatice incep sa devina o realitate ce trebuie luata in calcul, poate in aceeasi masura ca deficitul bugetar sau cursul de schimb.

Nu intamplator am facut trimitere la indicatori economici esentiali: raportul WWF estimeaza ca, la nivel global, cererea pentru resurse naturale s-a dublat fata de 1996 si ca astazi, resursele consumate intr-un singur an de populatia globului se regenereaza intr-un an si jumatate; iar documentul prezice ca, pana in 2030, va fi nevoie de echivalentul a doua planete ca sa fie satisfacuta cererea pentru resurse.

Vorbim “doar” despre schimbari climatice? Nu: vorbim despre economie pura. Si despre supravietuire.